În control, cu toate obiectivele bifate: idei după victoria Simonei cu Veronika Kudermetova

Mulțumim pentru că ne citiți și vă încurajăm să vă abonați la 30-0+ pentru acces la toate articolele, dar și la formate precum fluxul de conținut exclusiv trimis direct pe telefon. Sprijinul vostru e esențial ca să putem produce cât mai mult conținut de calitate pe Treizecizero și pe Lead, tot mai necesar în momentul actual.

Tipul de tenis pe care Veronika Kudermetova l-a propus astăzi a fost exact ce îi trebuia Simonei Halep după meciul incredibil jucat cu Tomljanovic, în turul precedent. Stilul acesta ofensiv, dar nu suficient de agresiv încât să o împingă în spate și să o dezechilibreze, s-a pliat perfect pe ceea ce joacă Simona; și pe capacitatea ei de a absorbi forța loviturilor și de a le direcționa și redirecționa spre lateralele terenului. 

La capătul unui 6-1, 6-3 aproape fără cusur, putem reține câteva lucruri importante înaintea optimilor de finală ale Australian Open.

Nu-i da timp Simonei

Simona se simte extraordinar când i se oferă ritm și când cele mai multe lovituri au aceeași traiectorie ori aceeași lungime. Asta o spune și scorul meciului, dar și cum a evoluat el: Kudermetova nu a avut (aproape) nicio șansă, nu a avut de ce să se agațe și i-a fost imposibil să controleze meciul. 

Dă-i timp Simonei – o să te sufoce. Dă-i posibilitatea să ajungă în control, și nu o să-l mai cedeze. Încearcă să joci ce joacă ea și nu o să știi când setul sau meciul s-au încheiat. Și ce exemplificare mai bună pentru asta putem avea decât primul set.

La primul ei meci contra Simonei, Kudermetova a încercat să joace ce știe ea mai bine, adică acel tenis agresiv, cu accelerări sporadice, dar fără să deranjeze prea mult. Mai precis, fără să o deranjeze prea mult pe Simona, pentru că, în mod categoric, acest tenis avântat pe care-l joacă Veronika creează probleme multor alte jucătoare. Însă pe Simona, tenisul rusoaicei – și orice stil asemănător – nu o încurcă, cât timp se află la un nivel optim din punct de vedere fizic. E mult prea puternică pe picioare și, cum spuneam mai sus, în ultimii ani și-a dezvoltat incredibil de mult această capacitate de a absorbi forța adversarei, de a neutraliza și a bloca agresivitatea; știe ce să facă cu forța primită din partea cealaltă a fileului. Lucrurile devin mai sensibile când agresivitatea e una mai intensă și foarte precisă. Azi nu a fost cazul. 

Multe dintre adversarele Simonei știu și au înțeles că doar o agresivitate extraordinară o pot scoate din zona ei de confort și o pot face să aibă dubii. Din nou, azi n-a fost cazul – și aici găsim, de fapt, părțile foarte bune din meciul Simonei de azi. 

Cu toate obiectivele bifate

Față de meciul din turul secund, Simona n-a mai fost pasivă și n-a mai cedat controlul, iar asta i-a permis să impună ritmul oricând. A început tare, a stat lipită de linia de fund și n-a ezitat. Nici când a trebuit să accelereze cu prima lovitură după serviciu, nici la retur, nici când a lovit din deplasare. (Chiar și erorile făcute au fost pozitive – vezi greșeala de la 2-3, 30-30 din setul doi, când a returnat foarte agresiv, a intrat apoi mult în teren, cu intenția fermă de a finaliza punctul, dar lovitura de dreapta i-a ieșit afară câțiva centimetri). 

Singurele sincope au fost reprezentate de rarele fluctuații avute la serviciu. O dublă greșeală, un serviciu doi mai moale sau un prim serviciu aterizat fix în zona de lovire a rusoaicei i-au permis Veronikăi să facă în două rânduri break. Dar când Kudermetova a trebuit să confirme aceste break-uri, Simona a fost acolo și a făcut ceea ce a făcut o mare parte din meci: a foarte agresivă la retur, nu s-a dat un pas în spate, n-a lăsat nimic la întâmplare. 

Primul obiectiv de azi al Simonei a fost acela de a-și recăpăta agresivitatea și de a simți că domină. Și a făcut asta: a încheiat meciul cu 21 de winnere, dintre care 14 au venit în primul set. A bifat și celelalte obiective pe care le-a prezentat meciul ăsta: a reușit să dicteze ea, a reușit să joace în termenii ei și în ritmul preferat de ea. Mai mult, a izbutit să facă toate astea într-un meci scurt, de doar 80 de minute, or asta e foarte important după meciul lung și foarte tensionat de acum două zile.

Mai pe scurt, dintr-un potențial meci periculos, cu o adversară periculoasă, a obținut tot ce putea obține. Dar asta pentru că a știut ce să facă, cum să facă (știm bine că planul e ușor, dar execuția e greoaie) și când să facă, găsind de fiecare dată echilibrul necesar: agresivă, dar zgârcită cu erorile.