Horia Tecău: „Mi-a plăcut mereu să am lângă mine un partener care împarte aceleași valori de bază, care să mă completeze și de la care să pot învăța. E vorba de încredere”

Proaspăt semifinalist la US Open, Horia Tecău se pregătește de un nou turneu de Grand Slam. Va fi al 47-lea al carierei sale, iar undeva în viitorul apropiat se întrezărește victoria cu numărul 100 pe tablourile principale ale acestor turnee, cele mai importante din tenis. Are 94 acum. Fie și dacă privim doar așa, din perspectiva longevității la nivel foarte înalt, e greu să găsești mulți sportivi în România care să simbolizeze mai bine decât Horia ideea de continuă îmbunătățire, perseverență, profesionalism și lucru în echipă. Sunt valori care i-au adus lui Horia performanțe fără limite: titluri de Grand Slam, titluri de Masters, titlul la Turneul Campionilor, locul 1 în lume, o medalie olimpică. O carte de vizită formidabilă, greu de egalat, numai bună de luată ca inspirație. 

Dar poate cea mai spectaculoasă victorie a lui Horia, pe lângă meciurile câștigate pe teren și constanța la nivel înalt de peste ani, e ceea ce ne arată în afara terenului. Horia ne învață, cu fiecare turneu la care apare, cât de importantă e munca în echipă. Cât de important este să ai un partener care să te pună în valoare și care să te ajute să-ți atingi potențialul maxim. Cum să depășești momentele grele într-un parteneriat și cum să-ți pui interesul personal în slujba echipei, pentru un bine mai mare, poate mai puțin vizibil în primă fază. E genul de performanță poate chiar mai satisfăcătoare, pentru că implică nu doar abilități fizice și calități sportive de excepție, implică și un imens efort de construcție și de menținere a unor relații personale.

Asta e și o parte din filosofia OPPO, noul partener al lui Horia în viața de zi cu zi: un proces constant de perfecționare pentru a oferi performanță fără limite. Așa că, înainte de Paris, l-am prins pe Horia pentru a discuta despre parteneri și parteneriate, cum se construiește încrederea și ce ar vrea să îi transmită unui tânăr care vrea să-și croiască un drum în viață.  

Horia, când ai trecut prima dată de la simplu la dublu, de la situația în care făceai totul singur pe teren la un parteneriat cu cineva care are aceleași obiective, cât de mult ți-a schimbat asta viața și perspectiva asupra lucrurilor?

Am fost mereu atras de jocul de dublu, îmi plăcea dinamica unei echipe și ideea de a juca alături de cineva. Trecerea de la simplu la dublu a presupus efort, pentru că, la fel ca majoritatea jucătorilor de tenis, am fost crescut cu ideea de a urma doar cariera de simplu. Dar colaborarea cu partenerul meu mi-a schimbat modul de gândire, modul de a acționa și, în definitiv, modul de a juca. Pot spune că trecerea la dublu m-a ajutat să cresc mai repede decât aș fi făcut-o la simplu, tocmai pentru că am învățat să fiu parte a unei echipe, în care susținerea e reciprocă de fiecare dată. 

Ce te-a învățat trecerea la dublu în primă fază? Ce te-a învățat despre tine, ce te-a învățat despre sportul ăsta?

Cred că una dintre cele mai importante lecții a fost capacitatea de a mă adapta, faptul că m-am putut ajusta la un nou mod de a juca. În prima fază, am încercat să aplic ce știam din jocul de simplu, iar pe parcurs am reușit să îmi dezvolt reperele jocului de dublu. În timp, am învățat ce înseamnă sinergia cu un partener, cum să comunic cu el în orice context și cum să am încredere în el. În plus, trecerea la dublu m-a învățat că este nevoie de răbdare, ca în orice fel de relație, profesională sau personală, pentru a putea face o echipă reală cu persoana cu care joci. 

Ce cauți și ce e important pentru tine să găsești într-un parteneriat de succes? Cum de a mers așa de bine colaborarea dintre tine și Jean-Julien Rojer? Și cum de este așa de longevivă, cu atât mai mult cu cât în jurul vostru perechile de dublu se fac și se desfac destul de des.  

Mi-a plăcut mereu să am lângă mine un partener care împarte aceleași valori de bază, care să mă completeze și de la care să pot învăța. Am căutat amândoi pasiune pentru tenis și profesionalism și am pornit de la început cu ideea că suntem o echipă, iar tot ceea ce am făcut de-acolo a fost să ducem totul la cel mai înalt nivel. 

De-a lungul timpului, au fost și momente de frustrare, absolut inevitabile, în care simțeam că nu jucăm la nivelul pe care îl căutam, că nu aveam rezultatele pe care ni le doream, dar ne-am păstrat încrederea în noi și am căutat întotdeauna soluțiile împreună, ca o echipă, pentru echipa noastră. Avem amândoi același obiectiv – să fim cât mai buni și să avem performanțe cât mai bune, iar totul a fost posibil datorită parteneriatului de lungă durată, pe care l-am construit zi de zi. Am învățat împreună să ne concentrăm pe noi înșine și pe ceea ce ni se întâmpla, nu pe ceea ce era în exterior. Am lucrat constant împreună, am căutat mereu să devenim mai buni și mai motivați. A fost nevoie să devenim mai comunicativi, mai calmi și mai stăpâni pe situație în momentele importante. 

Jocul de dublu presupune și să te lași pe mâna partenerului. Succesul tău nu mai depinde 100 la 100 doar de tine, ci se bazează și pe sănătatea, profesionalismul, forma, inspirația, deciziile partenerului. E dificil să te lași pe mâna cuiva astfel? Să-ți depozitezi, practic, speranțele tale la altcineva și să te încrezi că el va face tot ce trebuie ca să ofere echipei, deci și ție, cea mai bună șansă la succes?

Este vorba de încredere, în definitiv. Dacă nu am încredere în partenerul meu, înseamnă că nu am încredere în mine, pentru că eu l-am ales. Așadar, de fiecare dată când am simțit că nu am încredere în el, am știut că nu am încredere nici în mine și că acolo trebuie să lucrez. Plecând de la fundație, de la încrederea în mine, se construiește relația noastră de parteneriat, care stă la baza performanțelor. Având încredere în partenerul meu de joc, am reușit să lucrăm împreună și să știm că avem amândoi același obiectiv și că ne dorim să atingem potențialul maxim tot timpul, că suntem acolo unul pentru celălalt și că ne vom ajuta ori de câte ori va fi nevoie. 

Având încredere, nu mai există ezitări și dubii, există doar soluții și acțiune.

Spuneai că încrederea și curajul se construiesc în timp. Cum se aplică această idee în jocul de dublu, când fiecare partener trebuie să se îngrijească nu doar de propria încredere, dar și de încrederea partenerului? Cum faceți asta, cum vă dați încredere unii altora? Și nu doar în teren, dar mai ales în afara lui? 

Încrederea se construiește, prin gânduri puternice, prin cuvinte potrivite, prin acțiune. Celulă cu celulă, genă cu genă, mușchi cu mușchi, idee cu idee se construiesc atitudinea și personalitatea. Asta facem și noi, ne ascultăm, ne susținem, ne consolăm, ne calmăm, ne încurajăm. Aici e frumusețea jocului în echipă, pentru că se construiesc relații cu adevărat apropiate și solide, care îți arată ce funcționează și unde mai ai de lucrat. În cazul meu, de exemplu, ca să-l pot ajuta pe Jean-Julien, trebuie să am grijă de mine, mai întâi, tocmai pentru a putea transmite mai departe încrederea. 

Când ne gândim la tenis, mulți dintre noi ne imaginăm însingurarea sportivilor: de cele mai multe ori, sunteți acolo singuri. Însă știm că, pentru a avea succes, trebuie să aveți priceperea să construiți echipa potrivită în jurul vostru. Ție îți place partea de management a echipei tale? Dar partea de management a carierei tale?

În mod clar, cel mai mult îmi place tenisul și mă simt cel mai bine pe teren. Totuși, sportul profesionist și rigorile pe care le implică m-au ajutat să dezvolt această latură organizatorică, să înțeleg care sunt nevoile pe care le avem atât eu, cât și oamenii din echipă, dar mai ales să îmi dau seama cu ce fel de profesioniști vreau sa colaborez. Echipa din spatele terenului este extrem de importantă și e esențială pentru ca echipa din teren să funcționeze și să aibă performanțe. 

Crezi că ai fi fost o persoană diferită dacă ai fi avut o carieră de simplu? Crezi că lucrurile pe care le-ai învățat la dublu, ca parte dintr-o echipă, ar fi ajuns la tine poate mai greu? 

Sincer, nu știu cum ar fi fost dacă aș fi continuat să joc la simplu, la fel cum nu știu ce ar fi fost dacă aș fi făcut altceva în afară de tenis. Îmi place să cred că ce am învățat în toți anii de până acum se datorează deschiderii mele către jocul de dublu și oamenilor din jurul meu. 

Ai câștigat titluri de Grand Slam, ai câștigat Turneul Campionilor, ai fost pe locul 1 în lume, ai câștigat o medalie olimpică pentru România. Știm că îți dorești și una de aur. Ce alte lucruri îți dorești să obții în tenis?

Îmi doresc să mă bucur de tenis, de experiența sportivă, dar și de viața din afara terenului și să construiesc relații frumoase cu oamenii din jurul meu. 

Trăim în vremuri în care influența sportivilor este poate mai mare ca oricând. Tu când ai realizat că lucrurile pe care le faci în cariera ta te ajută să ai o influență mai mare în viața de zi cu zi și cum ai decis să îți folosești această putere?

Cred că e un real privilegiu să poți învăța lecții, să le aplici și să le împărtășești mai departe. E, în același timp, o responsabilitate, pentru că oamenii se raportează la tine ca la un model. Cu toate astea, eu nu fac decât să îmi schimb mie viața și, prin asta, poate să influențez și viețile unor oameni din jurul meu.

Un jucător de tenis trăiește din valiză, sunteți mereu pe drumuri. În contextul acesta, cât de importantă este tehnologia în viața ta?

Tehnologia a devenit importantă în viețile noastre și ne-a arătat cât este de utilă atunci când nu ne putem întâlni fizic. Personal, mă ajută să țin legătura cu cei apropiați, pe care nu îi văd atât de mult pe cât mi-aș dori, mai ales atunci când sunt plecat la diverse turnee. Folosită constructiv, tehnologia este de mare folos. 

Ce impact au asupra ta rețelele sociale? Petreci mult timp pe ele? Le folosești pentru informare sau pentru socializare? Ți-ar fi plăcut să fii jucător activ într-o perioadă în care rețelele sociale nu erau parte atât de mare din viața noastră?

Am început să fiu activ în tenis înainte ca rețelele sociale să fie atât de populare. La fel ca orice alte beneficii la care avem acces datorită tehnologiei, cred că sunt utile atât timp cât le folosim în mod constructiv, pentru nevoile noastre. Dacă se transformă în aplicații care te fac să pierzi foarte mult timp și atenție pentru lucruri nesemnificative, e mai bine fără. Întotdeauna e nevoie de moderație și echilibru, iar rețelele sociale nu fac excepție. 

Ce fel de conținut consumi de pe telefon? Citești cărți? Asculți podcasturi? Privești filme? Te joci jocuri? Ne poți face o recomandare de ceva ce ai citit/privit/ascultat recent și ți-a plăcut mult?  

Cel mai mult, folosesc telefonul să țin legătura cu cei apropiați, de obicei prin mesaje text sau prin video. Ascult muzică și podcast-uri, mă uit la documentare. Cărțile prefer să le citesc în varianta clasică și chiar recomand cărțile publicate de editura Călătoria Inimii – Școala Zeilor, Tehnologia Visătorului, Cartea Maestrului Interior. Ascultați-i pe Horia Francis Turcanu, Joe Dispenza, Eckhart Tolle, Wayne Dyer, dar și pe Simon Sinek, Anthony Robbins. 

Îți place să faci fotografii?

Mă pasionează foarte tare fotografia, este o formă de artă pe care aș vrea să o aprofundez la un moment dat. Îmi place foarte mult ca, în drumețiile pe care le fac, să fotografiez peisajele montane, cred că muntele e un loc senzațional, în care te poți reconecta cu natura și cu tine însuți. 

Ce apreciezi cel mai mult la noul OPPO Find X2? 

Mă bucur de display-ul mare, de culorile foarte bine redate și de sistemul rapid de operare. Mă încântă și camera foto foarte performantă și opțiunile de creație foto și video, care mă ajută să îmi urmez și pasiunea pentru fotografie. În plus, telefonul se încarcă foarte repede și bateria ține mult, ceea ce e destul de rar pentru un smartphone atât de performant, dar și extrem de important atunci când călătorești mult și ai nevoie de telefon. 

Din multe puncte de vedere, ești un fel de explorator. Explorezi mereu noi situații pe terenul de tenis, niciodată una la fel cu precedenta. Explorezi competiții, țări și continente. Îți explorezi propriile posibilități, încercând să-ți depășești limitele. Ce i-ai spune unui tânăr care încearcă să-și creeze un drum în viață?

Ascultă-ți vocea interioară, urmează-ți pasiunea și mergi înainte cu încredere. Orice provocare, oricât de grea ar părea, aduce o altă oportunitate în viața ta, din care poți alege să înveți și poți crește.

Articol susținut de OPPO