Horia Tecău îl învinge iar pe Florin Mergea, ajunge în sferturi la Roland Garros. "Ar fi mai bine să nu trebuiască să ne scoatem între noi"

A patra întâlnire a anului dintre cei doi români de top din clasamentul de dublu s-a încheiat la fel ca și precedentele trei: cu victoria lui Horia Tecău. Horia și Jean Julien Rojer au câștigat în fața lui Florin Mergea / Rohan Bopanna cu 6-3, 6-7 (7), 6-3, un meci intens, care a avut nevoie de două ore și trei minute. Ar fi putut fi meci de două seturi, dar Florin și Rohan au împins jocul în decisiv după ce au salvat o minge de meci într-un tiebreak plin de energie și de răsturnări de situație. Dar nu s-a răsturnat și direcția în care curgea meciul: JJ și Horia au avut mai mereu ceva în plus și au depășit cu bine pierderea unui set care i-ar fi putut destabiliza. 

Condițiile au fost grele: pe durata primului set și la începutul celui secund a plouat mărunt și agasant, iar vântul i-a încurcat pe jucători și i-a înghețat pe fanii din tribune; ambele perechi au fost la un pas să ceară oprirea meciului în setul inaugural, dar s-au putut strecura mai departe printre stropii de ploaie. 

Priviți de pe margine de Ion Țiriac și, mai apoi, de Virginia Ruzici, cei doi români și-au făcut serviciile în liniște și au fost foarte exacți într-un start liniștit de meci. Ritmul s-a păstrat până la 4-3, când Florin și-a cedat serviciul cu o dublă greșeală. A fost suficient pentru ca setul întâi să fugă la favoriții 5. Destul de încordați, Florin și Rohan erau pe punctul să-și piardă din nou serviciul, încă din startul setului al doilea, dar au rezistat la patru mingi de break. Era, cumva, inevitabilă venirea unui alt break, iar el s-a întâmplat tot la 4-3 și tot pe serviciul lui Florin. 

De aici a început partea cea mai spectaculoasă a partidei. Cu spatele la zid, Mergea și Bopanna au reușit să mai dea drumul la joc și s-au salvat dintr-un număr de situații în care meciul părea să le scape printre degete, adesea pe spatele retururilor lui Florin. Mai mult, au avut șansa lor să închidă setul înainte de tiebreak, dar Rojer/Tecău au ieșit cu bine din înghesuială; în ambele servicii de final de set, la 4-5 și la 5-6, ei au avut de salvat mingi de set. Uneori și cu o combinație de noroc și inspirație, cei doi câștigând câteva raliuri în care punctul părea pierdut la un moment dat al schimbului. Au fost mai multe reușite de efect din partea lui Florin, care a transformat frustrarea în inspirație și mai apoi în strigăte victorioase, capitol la care i-a ținut piept olandezul Rojer, uneori și în numele lui Horia, adică la punctele importante făcute de român. 

Nesusținut prea mult de colegul său, Florin a mai pierdut și el din intensitate la începutul decisivului, iar Horia și Jean Julien au greșit mai puțin și au jucat mai bine punctele cheie. Finalul a venit pe un serviciu exact al lui Tecău, iar cei doi români s-au îmbrățișat la fileu. Pentru al doilea Grand Slam consecutiv, Horia îi pune capăt traseului lui Florin.

Pe cât este despre echipă și despre încredere, dublul are de-a face la fel de mult și cu matchup-ul. S-a simțit oarecum că Florin și Rohan sunt o echipă mai tânără și încă nesudată, chiar dacă vin pe un val de energie după titlul de la Madrid. Dincolo, încrederea dintre Horia și partenerul său olandez este totală și asta se simte. Poate că e acel detaliu care contează un gram în plus la astfel de întâlniri între Horia și Florin: de fiecare dată primul a avut de partea sa avantajul omogenității. Pe tema asta, Horia a vorbit, la conferința de după meci, despre cum comunică în echipa sa: „Am vorbit imediat după meci, am stat 10 minute pe bicicletă și am vorbit despre situațiile din meci, despre meci, pentru că ni se pare important să le adresezi, indiferent dacă pierzi sau dacă ai câștigat, ca să le știi data viitoare. Pentru că situațiile se repetă tot timpul. Ne regrupăm repede, vorbim unul cu celălalt și ne motivăm unul pe celălalt. Asta știu că am cu el tot timpul, pierdem, câștigăm, discutăm mereu, și-n timpul meciului și după. Știu sigur că suntem mereu acolo unul pentru celălalt, indiferent de rezultat. Nu trebuie să-l faci pe partener să simtă că el nu contribuie suficient la jocul echipei”.

Horia avea, ca atare, foarte proaspătă în minte desfășurarea punct cu punct a meciului, surprinzându-ne pe toți cu acuratețea detaliilor și a evoluției scorului, îndeosebi din partea fierbinte a meciului. „Diferență foarte mică azi. Un meci greu, cum ne și așteptam. Florin a returnat foarte bine, așa cum a făcut-o și la Roma. Rever, dreapta, poate să joace orice unghi, lob, are foarte multe opțiuni. Știam că pe serviciul lui vor exista niște șanse să facem break, dar a trebuit să ne luptăm pe serviciul nostru, pentru că el a returnat tot timpul foarte bine și nu am avut deloc game-uri ușoare pe serviciu.

Din spatele terenului, Florin este un jucător foarte bun și, cu oricine îl pui alături, cu Bopanna sau altcineva, n-o să jucăm niciodată prea mult pe Florin. În schimb, Bopanna a fost un pic mai slăbuț la retur. El este de obicei un jucător agresiv, poate să greșească uneori foarte mult, sau poate să aibă o săptămână în care servește și returnează de nu atingi mingea. Azi a greșit un pic mai mult și am încercat să speculăm asta. Am reușit să obținem niște puncte ușoare pe partea lui, nu neapărat cu lovituri foarte puternice și apăsate. L-am făcut să joace mai mult, ne uitasem puțin și la meciul lor anterior”.

Dacă vă întrebați cum vede Horia desele întâlniri cu Florin, câștigătorul de azi are un răspuns clar:  „Deja jucăm des unul cu celălalt, dar e ciudat să ne întâlnim pe teren. Suntem prieteni, stăm destul împreună, ne vedem dimineața, vorbim. Apoi, pe teren, fiecare își dorește să câștige. Iar după meci ne felicităm și mergem mai departe. Dar e păcat pentru noi să ne scoatem unul pe celălalt. Suntem doar doi. Ne puteam întâlni într-o semifinală, sau sfert… E păcat să ne întâlnim în turul 2 la Roma, în turul 3 aici. Ar fi bine să fim pe părți opuse de tablou, să nu ne scoatem unul pe celălalt. Dacă pierdem, măcar să ne bată alții, nu să ne batem noi între noi”, spune Horia, care adminte că e o ambiție în plus atunci când joacă împotriva unor cunoscuți. Așa cum va fi cazul și la dublu mixt, unde îl va reîntâlni pe Lindstedt. 

La dublu, urmează un meci greu, cu favoriții doi, Pospisil și Sock, campionii de anul trecut de la Wimbledon. „Sock și Pospisil sunt de asemenea o echipă foarte bună. E important să ne facem serviciul, pentru că reușim să adunăm puncte suficiente împreună ca să facem break. Nici noi nu suntem pe zgură chiar în condiții ideale pentru noi, dar dacă ar fi fost să ne alegem o suprafață preferată pe care să-i întâlnim, aș fi vrut zgura. În momentul acesta, nu sunt echipe cu care intri în teren și n-ai șanse. Cred că jocurile sunt strânse împotriva oricărei echipe joci. Și frații Bryan s-au mai chinuit; pe zgură echipele mai puternice sunt unele ca Fognini/Bolleli”, spune Horia, care încheie cu o glumă, spusă pe un ton cât se poate de credibil: „I-am cerut arbitrului să jucăm mâine meciul, imediat după meciul de simplu al lui Sock (n.a. cu Nadal)”