Horia Tecău a încheiat, Horia abia începe. Totul, într-un tablou-simbol, alături de copiii pe care vrea să îi inspire de acum înainte
Mulțumirile simple, din toată inima, pentru toți cei care au contribuit la cariera lui. Salutul de final către publicul care a venit să-l sărbătorească. Racheta pusă jos, simbolic. Ploaia de confetti și ploaia de aplauze. Mesajele pline de căldură de la foștii rivali și parteneri din circuit proiectate pe ecranul gigant din BT Arena. Și, peste toate, imaginea de final: el, într-o îmbrățișare-gigant cu zecile de copii pe care i-a cerut pe teren lângă el.
E imaginea care rămâne din această seară grozavă. E imaginea-liant care face trecerea de la Horia Tecău, tenismanul – unul dintre cei mai buni tenismani din istoria acestui sport în România – la Horia Tecău, omul preocupat de educație, interesat și motivat să dea mai departe experiența strânsă. O fază despre care spune că e chiar mai importantă decât cariera de jucător. Și pe care o va continua conștiincios chiar de mâine, de la 10 dimineața, când va susține Ora de tenis cu Horia, în cadrul Sports Festival, o acțiune UNICEF pentru 20 de copii, dintre care 10 ucraineni.
A fost o seară absolut minunată și emoționantă. Seara pe care Horia Tecău – triplu campion de Grand Slam, medaliat olimpic, multiplu câștigător de alte titluri importante – o merita din plin și pe care a primit-o la Sports Festival 2022, o altă mostră de exuberanță organizatorică de la Cluj.
O seară cu mulți fani în tribune – peste 7.000 de fani veniți să asiste la meciul de retragere al lui Horia. Cu mulți prieteni alături. Cu familia și cei dragi alături. Cu gesturi și surprize frumoase. Unele simbolice, precum racheta de lemn oferită de Ilie Năstase, altele emoționante, precum momentele petrecute de aceeași parte a fileului întâi cu antrenorii care l-au format, apoi cu tatăl său. Altele, absolut extraordinare prin frumusețea gestului, precum efortul mărinimos făcut de Bethanie Mattek-Sands, care a zburat tocmai din America doar pentru această seară.
Cu amintirile despre titlurile cele mai mari și despre lecțiile care au venit odată cu victoriile, dar mai ales cu înfrângerile.
Cu echipele spectaculoase de pe teren, dintr-un demonstrativ savuros, chiar electric pe alocuri.
Cu Horia Tecău jucând când alături, când împotriva prietenilor care l-au însoțit pe teren pentru această ocazie: Simona Halep, Bethanie Mattek-Sands, Patrick Mouratoglou, Marius Copil, Andrei Pavel, Gabriel Trifu, Robert Lindstedt. Cu ineditul perechii Simona – Patrick, cu Emil Boc imitându-l pe Rafa Nadal și cu Stere Halep going for the kill fără milă, în fiecare schimb. Cu copilul de mingi care, după câteva erori, a găsit, în fine, execuția decisivă pe care o căuta, și ropotele de aplauze drept premiu.
Cu luminile cele mai strălucitoare, aprinse încă o dată pentru Horia.
Și, peste toate, cu sentimentul că o să ne fie dor de un tenisman excelent, dar că o să avem mereu prin preajmă un om absolut formidabil.
Fotografii: Sports Festival
