Horia și Robert: a treia finală la rând la Wimbledon! Acum e momentul!

Pentru aproape orice jucător de tenis, fie el de simplu sau de dublu, Wimbledon e maximul. E o idee pe care mulți jucători o reiterează cu fiecare ocazie atunci când sunt întrebați. Spre tristețea lor, mulți dintre ei nu au niciodată șansa, de-a lungul unei cariere, să  joace pe Central. Și mai puțini dintre ei ajung să joace o finală la Wimbledon. Să ajungă în acele zile în care agitația vestiarului a dispărut, mai ești doar tu și cu adversarul. Și cu gândurile.

E o formă de a sublinia cât de importantă e performanța lui Horia Tecău și, evident, a partenerului său, Robert Lindstedt. Pentru că ei au făcut nu una, nu două, ci trei finale de Wimbledon. Consecutive. E simplu să ajungi sus și să faci un turneu bun, dar e infernal să repeți parcursul anul următor. Adesea, misiunea “apăratului punctelor” atârnă ca o piatră de moară atârnată la gâtul jucătorului. Pentru Horia și Robert, Wimbledon-ul vine însă ca o mănușă. Jocul lor devine infinit mai strălucitor pe iarba de la Londra. Iar când capătă și un strop de încredere, care, anul acesta, a venit sub forma titlului de la Hertongebosch, din săptămâna premergătoare Wimbledonului, cei doi sunt foarte greu de scos de pe drumul corect.

Azi, Horia și Robert au obținut victoria în meciul considerat a fi cel mai greu de până acum în acest turneu. În fața lor, dublul Melzer/Petzschner, și amintirile eșecului din finala 2010. Însă a devenit evident, încă din primele game-uri ale meciului, că scenariul din urmă cu doi ani nu are cum să se repete. Ai noștri au pus presiune pe adversari chiar din primul game, și, chiar dacă au ratat de două ori șansa break-ului, au reușit desprinderea la 4-3, break-ul fiind suficient pentru set.

Tecău și Lindstedt au făcut primii break și în setul secund, având șansa de a servi pentru 2-0 la 5-4. Un game ceva mai ezitant le-a dat șansa campionilor din 2010 să revină în set, pe care și l-au adjudecat, ulterior, într-un tiebreak încheiat cu 12-10 și în care ai noștri au ratat trei mingi de set.

A fost primul set pierdut în cinci meciuri la acest turneu. Dar, în loc să se comprime, Horia și Robert au reluat lucrurile de unde le lăsaseră. Au servit impecabil în continuare, iar setul trei le-a intrat în cont la a doua șansă apărută. Setul patru a curs și mai evident în direcția finaliștilor din 2010, 2011 și, acum, 2012: victorie, după două ore și 36 de minute. 

Serviciul i-a ajutat mult, ca pe toată durata turneului, de altfel. Horia și Robert au câștigat 74 la sută dintre punctele jucate cu primul serviciu. Imens. Așa se explică și calificarea în finală cu un singur set cedat, și acela într-un tiebreak care putea fi al oricui.

Cine sunt adversarii din finală

Veștile bune nu se opresc aici. Deși cu siguranță că și-au dorit o nouă șansă la frații Bryan, Tecău și Lindstedt nu vor trebui să se confrunte cu cei doi în finala programată sâmbătă. Și asta pentru că Bryan/Bryan, campionii en-titre au fost eliminați, în semifinale, de o pereche surprinzătoare, cea dintre englezul Jonathan Marray și danezul Frederik Nielsen, scor 6/4, 7/6, 6/7, 7/5.

Jonathan și Frederik au o poveste interesantă. Ultimul a venit la Wimbledon preponderent ca sparring-partner pentru conaționala sa, mai faimoasa Caroline Wozniacki, dar a sfârșit prin a avea infinit mai multă treabă la Wimbledon decât Woz, eliminată încă din prima rundă. A devenit primul danez care ajunge într-o finală de Slam din 1955, când…bunicul său, Kurt, a fost cel care a jucat finala de simplu.  

La rândul său, Marray devine primul britanic care joacă finala de dublu din 1960. Cei doi au intrat în turneu printr-un wildcard și iată-i ajunși până în finală. Și mai impresionant, dacă ne gândim că a fost abia al patrulea lor turneu jucat împreună în ultimii șase ani.

Robert și Horia pleacă drept favoriți, însă perechea anglo/daneză are avantajul că n-are nimic de pierdut și, în plus, va beneficia și de susținerea publicului. Chiar și așa, e o șansă fantastică pentru dublul româno/suedez să obțină cea mai importantă victorie a carierei.

 

Parcursul lui Horia Tecău și Robert Lindstedt la Wimbledon 2012

Turul 1: 7-6(7) 7-6(5) 7-6(4) cu Dlouhy/Mertinak

Turul 2: 6-2 7-6(3) 7-6(2) cu Ratiwatana/Ratiwatana

Turul 3: 6-4 7-5 7-6(4) cu Darcis/Rochus

Sferturi: 6-4, 6-2, 6-4 cu Bracciali/Knowle

Semifinale: 6-4, 6-7(10), 6-4, 6-3 cu Melzer/Petzschner

 

Tecău și Lindstedt – performanțe împreună

Titluri: 8

Casablanca (2010, zgură), Hertogenbosch (2010, iarbă), Bastad (2010, zgură), New Haven (2010, hard), Casablanca (2011, zgură), Bastad (2011, zgură), București (2012, zgură), Hertogenbosch (2012, iarbă).

Finale pierdute: 8

Wimbledon (2010, iarbă), Brisbane (2011, hard), Hertogenbosch (2011, iarbă), Wimbledon (2011, iarbă), Washington (2011, hard), Beijing (2011, hard), Rotterdam (2012, hard indoor), Madrid (2012, zgură albastră).