Hai mai sus! România câștigă cu Ucraina și se califică la barajul pentru Grupa Mondială II

Sorana Cîrstea și Simona Halep au adus cele două victorii pentru România contra Ucrainei, iar calculele hârtiei au fost respectate: considerată cea mai bună echipă în teorie dintre cele prezente la Budapesta, România obține dreptul de a juca barajul de promovare în Grupa Mondială II, baraj care se va juca în aprilie.

Primul set al meciului dintre Sorana Cîrstea şi Olga Savchuk a fost un festival de breakuri, previzibil oarecum dacă luăm în considerare miza partidei: primul meci într-un baraj. Ambele jucătoare au intrat pe teren cu presiunea de a aduce un prim punct esenţial echipei lor. Sorana a servit prima şi şi-a pierdut serviciul, pentru a-l recupera imediat şi a începe seria de break-uri şi re-breakuri care au împânzit primul set. Dar cine face break la urmă râde mai bine: la 4-3, Sorana a făcut din nou break şi a luat setul 1 cu 6-3.

Eliberată de tensiune, Sorana a început să joace liber în setul doi şi a făcut imediat break profitând de căderea lui Savchuk. De aici înainte, diferenţa de clasă dintre cele două jucătoare avea să fie evidentă. Cîrstea a fost superioară la toate capitolele: a servit mai bine, a atacat serviciile slabe ale adversarei şi a apărat fantastic, salvând mingi aproape pierdute şi transformându-le în puncte. Setul doi a fost un 6-0 sec, în care Sorana nu i-a dat timp lui Savchuk să se dezmeticească, presând încontinuu şi înăbuşind în faşă o posibilă revenire a ucrainiencei pe finalul setului, când aceasta a avut trei mingi de break consecutive. Un meci foarte solid din partea Soranei, care a reuşit să-şi stăpânească emoţiile suficient de bine pentru a-şi impune tenisul de atac şi a aduce România în avantaj încă de la început.

Dacă ar fi să descriu tenisul jucat în meciul Halep – Svitolina într-un cuvânt, acesta ar fi „violent”. Svitolina, un nume menţionat des în ultimul timp pe lista jucătoarelor tinere de urmărit, este adepta tenisului „first strike”. Jocul ei este bazat pe serviciu şi o dreaptă explozivă, care îmi aduce aminte de a lui Gael Monfils: o loveşte scurt, din şold, cu o mişcare compactă, care nu-ţi dă prea mult timp de reacţie. Iar Svitolinei îi place să lovească, nu glumă. Tot meciul am avut impresia că mă uit la un western, mai exact la ultima scenă, acel „shoot-out” dintre cei doi cowboy rămaşi singuri în mijlocul drumului, în care cine loveşte primul trăieşte.

Cred că acesta este motivul pentru care meciul a fost un amalgam de momente diametral opuse: duble greşeli urmate de aşi pe serviciul doi, passinguri nebuneşti urmate de filee anemice, raliuri absolut năucitoare urmate de neforţate de rutină. De fapt, tot acest dans sus-jos a fost generat de tactica ucrainiencei de a plezni decisiv tot ce îi venea pe dreapta şi încercările Simonei de a o împiedica. Cred că Simona avea nevoie de un meci ca acesta, în care să i se prezinte o jucătoare uberagresivă pe care s-o neutralizeze. A fost foarte interesant de urmărit cum Halep a „desluşit-o” pe Svitolina şi până la urmă a găsit formula potrivită de joc.

La început mi s-a părut că Simona a încercat s-o bată pe ucraineancă cu propriile ei arme: adică să lovească ea prima, mai tare şi mai repede. De aici au rezultat în primul set nişte lovituri incredibile (printre care un passing shot de rever lovit din tribune, a la Nadal) dar şi multe erori. Simona a mai avut apoi probleme la ultima lovitură, de încheiere a punctului. Am văzut filmul ăsta de câteva ori: a atacat, a urcat în faţă în timp ce Svitolina era izolată în defensivă şi scoasă din poziţie, doar pentru a pune lovitura finală în racheta ucrainencei şi a se vedea pasată sau lobată.

Până la urmă, meciul i-a fost câştigat Simonei de două lucruri: soliditatea ei mentală (şi-n primul set şi-n al doilea a făcut breakuri la momente cruciale, la 4-3 şi la 5-5; în al doilea a salvat și patru mingi de set) şi faptul că a reuşit să-şi găsească jocul marca „Halep”.

Jocul Simonei a suscitat destule analize entuziaste din partea jurnaliştilor, care au denumit stilul ei inovator „counterpuncher agresiv”. Mi se pare o descriere foarte bună: Simona n-o să lovescă niciodată ca Sharapova de tare, ea trebuie să-şi câştige punctele din un-doi-treiuri, la asta nu are egal. Serviciu, colţ, colţ, urcat la fileu, punct în terenul deschis. De ce nu face toată lumea asta? Pentru că nu toată lumea poate rezista în raliuri şi în acelaşi timp să găsească lovituri şi unghiuri agresive DIN ALERGARE. De exemplu, Simona are un rever din alergare în lung de linie impecabil, chestie pe care n-o pot spune despre multe jucătoare de top. În setul doi mai ales, Simona a început să lucreze unghiurile şi direcţiile, s-o mişte pe Svitolina (care nu mi s-a părut c-a strălucit la deplasare) şi să câştige, pas cu pas, terenul şi punctele.

Zâmbetul şi bucuria de la final au arătat cât de mult a însemnat victoria aceasta pentru Simona. Nu numai aducerea punctului decisiv pentru calificarea României în playoff, dar soluţionarea unui meci dificil şi gasirea acestei soluţii în jocul propriu.

Cu cine putem juca la barajul din aprilie

„Mă bucur că am câștigat în două seturi, chiar dacă n-am jucat la nivelul maxim. A fost un meci greu, pentru că terenul a fost lent, mi-era greu să fac punctul, iar ea joacă bine, e o jucătoare în urcare. M-am adunat după ce am lovit racheta de pământ pe finalul setului, am vrut să mă descarc de toate emoțiile negative. Mi-am dorit mult să termin meciul în două seturi, pentru că a fost foarte obositor. Este o plăcere pentru mine să joc pentru țară, totdeauna am jucat cu bucurie pentru România. Sper să ne regăsim în aceeași formulă împreună în aprilie, să fim sănătoase, pentru că n-am mai ajuns de mult timp atât de sus și e o ocazie specială. În echipă este un sentiment deosebit, complet diferit față de circuit, mă bucur mult că am făcut parte din această echipă”, a declarat Simona, la capătul meciului cu Svitolina.

România joacă de nouă ani în Grupa I din Zona Euro-Africană, practic al treilea eșalon valoric al Fed Cup. N-am mai ajuns de 15 ani la barajul pentru World Group, iar cel mai sus am ajuns în sferturile de finală, în cinci ocazii diferite, ultima oară în 1981.

Printre posibilele adversare din aprilie se numără Japonia, Serbia, Suedia sau Elveția. De data asta, formatul de desfășurare este un pic diferit: se joacă cinci meciuri, patru de simplu și unul de dublu. Locul de desfășurare se va disputa după modelul Cupa Davis, în funcție de unde s-au întâlnit cel mai recent cele două țări.

În cazul unei victorii, România promovează între cele opt naționale din Grupa Mondială II și va mai juca la anul, în februarie. În cazul unei înfrângeri, ne reîntoarcem în turneul zonal al Grupei I EuroAfricane.

Tragerea la sorți a meciului de baraj are loc marți, de la ora 13:00.

Romania's promotion heroes Irina-Camelia Begu and Monica Niculescu play the journalist in Budapest #FedCup. pic.twitter.com/dCMP7ohFgW

— Fed Cup (@FedCup) February 9, 2014

We now know which teams will contest World Group II play-offs: Serbia, Sweden, Switzerland, Japan, Netherlands, Romania, Thailand and Brazil

— Fed Cup (@FedCup) February 9, 2014