Gulbis îl scapă din mână pe Djokovic, în ziua șanselor ratate la Montreal. Câştigătorii câştigă, filozofii filozofează

„Sunt cunoscut pentru suişurile şi coborâşurile din cariera mea. Aş vrea totuşi ca primele să fie mai îndelungate şi celelalte mai scurte”. Anul acesta a fost o alunecare continuă, şi a rezultatelor, şi a clasamentului pentru Ernests Gulbis. În primele şapte luni câştigase cinci meciuri, la fel de multe câte a câştigat în Canada săptămâna aceasta, unde a trebuit să joace calificări.

Ultimele două interviuri pe care Gulbis le-a dat la Rogers Cup au fost de-a dreptul profetice pentru cum a pierdut la Djokovic  – a avut două mingi de meci consecutive în tiebreak-ul setului doi, mingi pe care le-a irosit cu două neforţate, la capătul unor schimburi în care a jucat nehotărât. După care a dispărut complet mental în decisiv.

Profeţia nr. 1: „Este primul tuneu de la Paris în care câştig mai mult de trei meciuri consecutive. Tot ce se întâmplă de acum încolo este un bonus, eu mi-am făcut deja treaba”. De câte ori n-am auzit acest tip de declaraţie, urmată de o înfrângere? (şi Simona a avut vreo două la Grand Slamuri). Jucătorul îşi atinge targetul pe care şi-l stabilise mental şi nu mai progresează  dincolo de el, indiferent ce oportunităţi are pe teren. Mind over matter 101.

Profeţia nr. 2: „Este vorba de obiceiuri, şi când câştigi, şi când pierzi. Când pierzi prea mult, intri pe teren şi nu mai ştii cum să câştigi. Când câştigi mult şi ai încredere, nu mai ştii cum să pierzi – chiar în eventualitatea unui tiebreak în decisiv, ştii sigur că îl vei câştiga. Cheia este să ai acestă încredere care vine din interior, indiferent de circumstanţe. Jucătorii de top asta fac: intră pe teren deja ca învingători, indiferent de ce s-a întâmplat săptămâna trecută sau ce se va întâmpla săptămâna viitoare.”

A mai fost un tip care s-a prins că învingătorii mai întâi câştigă, şi apoi pleacă la luptă. A şi scris o carte, ca să nu mai inventăm noi roata iar şi iar. Chestia cu lucrurile astea este că teoria e simplă, practica ne omoară. Gulbis se pare că a înţeles în teorie, dar în practică? A ajuns exact în situaţia in care se aştepta să ajungă: tiebreak (chiar dacă nu în decisiv, totuşi decisiv pentru câştigarea meciului) contra unui jucător de top care are acest obicei de a nu mai şti cum să piardă.

Profeţia nr. 3: „Când joci cu jucători de top 10, e o altă ligă. Nu mai primeşti atâtea puncte gratis şi trebuie să fii concentrat la fiecare minge. Trebuie să fii concentrat tot meciul aproape de 100%. Ăsta e cel mai dificil lucru. Vezi jucători care pot juca bine o jumătate de set, un set contra lor, dar nu pot menţine nivelul tot meciul. De aceea sunt atât de buni la Grand Slamuri, unde se joacă trei seturi din cinci. Poţi să câştigi un set contra lor, poate două, dar trei? În aceeaşi zi? E greu.”

Ce să mai adaug aici? Nu mai e nimic de adăugat. Crezi că va fi imposibil, va fi imposibil. QED.

Profeţia nr. 4: „Pe măsură ce trec anii, cred din ce în ce mai puţin în coincidenţe. M-am antrenat cu Blaz Rola şi a doua zi am fost traşi la sorţi să jucăm în primul tur de calificări. Când am văzut pe tabloul principal că Dominic Thiem (prieten bun şi partener de antrenament la academia din Viena – n.red.) va juca cu un calificat în turul întâi am ştiut că eu voi fi acela.” Pe cuvânt, Gulbis e dovada vie că toate tâmpeniile astea cu „Legea Atracţiei”  chiar sunt adevărate.

„Tenisul, sportul în general este o modalitate foarte bună de a te cunoaşte, prin intermediul emoţiilor după victorii şi după înfrângeri. Cu cât joc mai mult şi petrec mai mult timp în circuit, cu atât îmi răspund la mai multe întrebări despre mine şi motivaţiile mele. Trebuie să te distrugi într-un fel pentru a-ţi cunoaşte adevărata natură, trebuie să munceşti din greu. Asta e frumuseţea.” Dacă e să luăm asta drept concluzie, cariera lui va continua în aceeaşi notă ca până acum: una caldă, şapte reci. Nu ştiu câte victorii sau trofee semnificative va avea când se va retrage, dar va fi un mare filozof.

Primul mare filozof al circuitului, reprezentant al Şcolii Stoice de la Mallorca are şi el probleme mari anul acesta tot la capitolul „confidens”. S-a ţinut bine la Rogers Cup, unde a făcut meciuri bunicele cu Stakhovsky şi Youzhny, dar când a dat peste Playstation Ninja, Rafa a păţit cam cum o păţeşte Wile E. Coyote de fiecare dată când se pune cu Road Runner. Singura bâlbâială dintr-un joc altfel implacabil a fost o scurtă, capitol la care Kei mai are antecedente nefericite. Nishikori reuşeşte astfel prima sa victorie la Nadal din opt încercări.

Acum 10 ani, Rafa îl învingea aici pe Andre Agassi şi câştiga primul lui titlu de Masters 1000. Însă ce făcea Rafa acum 10 ani este mai puţin relevant decât ce-a făcut Kei anul acesta. Iată palmaresul lui la turnele la care a participat până acum în 2015: un tur doi, o optime, cinci sferturi, trei semifinale, o finală şi trei titluri. Kei devine al 12-lea jucăor (al şaselea activ) care reuşeşte să-i învingă cel puţin odată pe cei patru din Big Four. Va juca acum o semifinală contra altui membru Big 4, Murray, care a fost destul de expeditiv cu Jo-Wilfried Tsonga. Meciul lor a fost decalat până târziu în noapte din cauza ploii care a dat peste cap programul de ieri, alcătuit din meciuri care s-au lungit până în decisiv.

Djokovic va juca în semifinală cu Jeremy Chardy, el însuşi protagonistul unui meci lung şi strâns cu John Isner, în care a salvat nu mai puţin de şapte mingi de meci. Chardy are un serviciu şi o dreaptă fenomenale, dar stă mai prost la capitolul acela eluziv pe care Gulbis l-a definit ca „winning habits”. Nu-l văd pe Djokovic împiedicându-se înainte de finală decât în circumstanţe excepţionale. Celaltă semifinală este mai echilibrată şi cu potenţial mai mare de spectacol. Murray-Nishikori este un match-up mai interesant şi din prisma clasamentului şi a stilurilor de joc complementare. H2H este 4-1 pentru Murray, cu un singur meci jucat anul acesta, semifinala de la Madrid, câştigat de scoţian. Dar hardul nu-i ca zgura, iar Kei pare pus pe fapte mari în acest sezon american.

Watch this point that epitomises the first set between Nishikori and Nadal http://t.co/PQPFBOsp9U

— TennisTV (@TennisTV) August 15, 2015

Watch as even Novak Djokovic smiles at how amazingly well Ernests Gulbis is playing http://t.co/zU0HNYKKl6

— TennisTV (@TennisTV) August 15, 2015

Watch this amazing match point between @jimchardy and @johnisner #couperogers http://t.co/rcpxQTeKip

— TennisTV (@TennisTV) August 14, 2015