Grație sub presiune. Steffi Graf: mamă, soție, legendă a tenisului

Între 1-8 martie, Treizecizero publică „Egalitate”, o serie de articole dedicate femeilor importante din tenisul mondial. Acest articol face parte din această serie.

 

”O femeie care vorbește puțin, dar face mult”, așa a descris-o Andre Agassi pe Steffi Graf, jucătoarea legendară care i-a devenit soție. E ceea ce l-a atras de la început la ea. ”O urmăream de la distanță și m-a impresionat felul în care își vedea de treabă, conștiincioasă și constantă. Aș fi vrut și eu să fiu ca ea.”

Jucătorii de tenis, ca toți ceilalți sportivi, sunt oameni pe care îi privim mai întâi; apoi îi ascultăm sau îi citim (cu unii e mai bine să ne limităm la privit). Ne uităm la ei pentru a vedea cum rezolvă probleme pe teren (sau în afara lui), de cele mai multe ori în condiții dificile. Sportul nu are nevoie de prea multe cuvinte pentru a fi practicat, iar tenisul este unul din cele mai extreme din acest punct de vedere: nu are nevoie de niciunul. E un sport al tăcerii, iar Steffi Graf, cu personalitatea sa introvertită, loviturile explozive și jocul de picioare sprinten s-a născut să-l joace și să-l schimbe pentru totdeauna.

Ca multe alte jucătoare mari, Graf a explodat devreme în circuit – la doar 13 ani a devenit jucătoare profesionistă. Era mijlocul anilor 80: Navratilova și Evert încă dominau, dar carierele lor se apropiau de apus. Era inevitabil să apară cineva care să ducă tenisul mai departe și aceea a fost nemțoaica înaltă și filiformă, care când juca părea să fie într-o lume doar a ei. Chris Evert a explicat mai târziu: ”În generația mea jucătoarele erau oarecum specializate: Martina domina iarba, eu dominam suprafețele mai lente, ca zgura. Însă Steffi juca bine pe orice suprafață.” A dus tenisul la nivelul următor pentru că putea să facă totul: să servească, să domine din spatele terenului cu forehandul, să apere datorită deplasării iuți și slice-ului de rever și să încheie punctele la fileu. Graf era o jucătoare completă ca set de abilități, împachetată într-o disciplină și constanță… ei bine, nemțești.

Când eram mică, era jucătoarea mea preferată. Mă întreb de ce și găsesc două motive. În primul rând jocul ei, atletic și grațios în egală măsură, era foarte satisfăcător estetic. Steffi era pur și simplu frumoasă când juca. Sportivii nu trebuie să fie neapărat plăcuți ochiului când lovesc mingea; frumusețea jocului nu e necesară pentru a câștiga, dar atunci când există, este un cârlig care te atrage. În al doilea rând, comportamentul ei reținut, și pe teren, și în afara lui. Când mă uitam la meciurile ei, știam că sunt pe mâini bune. Graf era pe teren pentru a juca, nu pentru a-și exorciza demonii sau a face show. Showul era alcătuit din tenisul ei eficient, atletic și curat.

Înainte de epoca Hawkeye, când arbitrajul în tenis era supus greșelii și deseori motiv al unor izbucniri legendare, Graf nu contesta aproape niciodată deciziile arbitrilor. Cel mult întreba ”sunteți sigur?” și apoi își continua jocul. Am căutat pe Youtube ”Graf throws racquet”. Am primit un video despre viteza rachetei sale când lovea și altele fără legătură. Știți cât e de greu să nu arunci cu racheta când joci? Din actuala generație nu cunosc decât doi jucători care reușesc: Nadal și Sharapova (iar Rafa mai lovește uneori cu pumnul racordajul). Stoicismul pe terenul de tenis este unul din cele mai dificile lucruri, dar Steffi Graf, cu mina ei serioasă și privirea concentrată indiferent dacă pierdea sau câștiga punctul, îl făcea să pară cel mai normal lucru din lume.

Billie Jean King a spus că presiunea este un privilegiu. Pentru a o descrie pe Graf aș folosi alt citat despre presiune, al lui Hemingway: ”Curajul înseamnă să-ți păstrezi grația sub presiune.” În cariera sa ilustră au fost destule momente care au testat-o, și pe teren și în afara lui. Atenția cu care fiecare mișcare îi era disecată de tabloide, scandalul cu fiscul german în care a fost târâtă din cauza tatălui ei, accidentările cronice la spate și la genunchi care aproape i-au pus capăt carierei la mijlocul anilor 90, adversarele mai tinere care îi puneau probleme cu jocul lor (ca Monica Seles sau Jennifer Capriati) sau cu comportamentul lor (ca Martina Hingis în finala cu năbădăi de la Paris din 99), incidentul îngrozitor al înjunghierii lui Seles de către un fan instabil psihic al său – Graf a trecut prin toate cu aceeași grație și hotărâre cu care își lovea celebrul forehand. ”Nu poți să-ți evaluezi corect succesul decât după ce eșuezi”, avea să observe ea filozofic.

Însă cu toate eșecurile, cariera ei este, alături de cea a Serenei Williams, cea mai de succes din tenisul feminin al erei Open. Graf rămâne, și în tenisul feminin și în cel masculin, singura care a câștigat toate cele patru Slamuri (pe suprafețe diferite) plus medalia olimpică de aur în același an (1988), singura cu cel puțin patru titluri la fiecare Slam și cu cele mai multe săptămâni pe locul 1: 377 (dintre care 186 consecutive). În 2016, Serena Williams i-a egalat cele 186 de săptămâni consecutive, dar nu i le-a depășit. Poate e o coincidență, dar mie îmi place să cred că Serena n-a vrut, pe undeva, să i le depășească. Dincolo de cele 22 de Slamuri câștigate (doar Serena are mai multe în era Open, 23), poate cea mai ilustrativă statistică este următoarea: între iunie 87 și iunie 90 a făcut 13 finale consecutive de Slam, câștigând nouă. Repet: timp de trei ani de zile, a fost în toate finalele de Slam care s-au jucat. Avea să-și termina cariera cu 31.

Și mai tare decât a fi în 31 de finale de Slam și a câștiga 22? Acum câțiva ani a declarat: ”Nu mă uit niciodată înapoi, doar înainte. Nu mă trezesc dimineața gândindu-mă câte titluri am sau câte finale am jucat.”

Sunt două categorii de jucători legendari: cei care rămân în tenis după ce se retrag și comentează, antrenează sau preiau turnee. Și cei care devin persoane particulare, întemeind familii, ocupându-se cu activități caritabile sau afaceri. Graf face parte din a doua categorie. Ea însăși mamă a doi copii, are o fundație care se ocupă cu ajutarea copiilor din țări care au trecut prin războaie iar alături de Agassi, a contribuit la înființarea unei școli în Las Vegas pentru copiii din medii sociale defavorizate. ”Nu poți să compari realizările sportive cu importanța asigurării unui mediu sigur pentru copii, în care să crească și să se dezvolte. Prefer să fiu numită ”mama devotată” decât ”femeie de afaceri”, spunea ea.

Sărbătorim săptămâna aceasta egalitatea de șanse. Și Billie Jean King, și surorile Williams, și Steffi Graf sunt campioane și jucătoare legendare, care au ales feluri diferite în care să-și pună amprenta asupra lumii dincolo de terenul de tenis. Feminismul nu înseamnă neapărat că femeile trebuie să facă exact ce fac bărbații, ci să aibă libertatea să aleagă, indiferent dacă aleg să câștige Slamuri, să reformeze societatea sau să fie mame. Sau toate la un loc.

***

Citește și

Primul episod: Presiunea este un privilegiu. Billie Jean King a schimbat tenisul și viețile a milioane de femei

Al doilea episod: Cum au influențat tenisul surorile Williams. „Prea des, femeile sunt descurajate. Să schimbăm împreună asta”

 

*** ***

Shop-ul 30-0

30 la sută OFF între 1-8 martie pentru orice tricou pentru femei

Între 1-8 martie, primești 30 la sută reducere în Shop pentru produsele dedicate femeilor din Shop-ul Treizecizero. Adică tricouri, dar și orice bundle sau produs de print* (*excepție).

Folosește codul WOMEN30LOVE în căsuța „Aplică cupon” și primești reducerea.

Plus: fiecare doamnă sau domnișoară care face o comandă în această perioadă primește un cadou!