Gândurile jucătorilor: dubiile lui Rafa, emoțiile lui Federer, Kvitova și șansa ei, optimismul frânat al lui Andy

Radu Marina | 1 iulie 2018

Zilele dinaintea unui turneu de Grand Slam sunt speciale și au ceva aparte. Se vorbește, se analizează și se scrie mult. Sunt zile altfel pentru că jucătorii, dar și legende ale tenisului sau antrenori au o foaie albă în față. Toată lumea e cât de cât relaxată, nu s-a jucat niciun meci, sunt multiple posibilități la orizont. […]

Wimbledon este oferit pe 30-0 de

Zilele dinaintea unui turneu de Grand Slam sunt speciale și au ceva aparte. Se vorbește, se analizează și se scrie mult. Sunt zile altfel pentru că jucătorii, dar și legende ale tenisului sau antrenori au o foaie albă în față. Toată lumea e cât de cât relaxată, nu s-a jucat niciun meci, sunt multiple posibilități la orizont. E o bună ocazie de a afla care e starea lor de spirit, care-s obiectivele, ce își doresc și ce nu înaintea unui astfel de turneu.

Iată câteva aspecte extrase din conferințele de presă ce au avut loc ieri și azi la Wimbledon. 

Andy Murray s-a retras 

După ce își declarase entuziasmul pentru acest turneu, Andy a decis în ultimul moment, împreună cu echipa sa, că efortul unor meciuri de cinci seturi reprezintă o greutate pe care e prea devreme să și-o asume. Andy a spus că a făcut un progres semnificativ și că s-a făcut tot ce era posibil, însă timpul rămas a fost prea scurt. Murray își va relua pregătirile pe hard de acum și țintește sezonul american de hard pentru revenire.

Poate fi un nou pas înapoi, însă în imaginea de ansamblu, Murray stă totuși mai bine acum decât arătau lucrurile pentru el în orice alt moment al anului. Așa că fanilor lui nu le rămâne decât să aibă răbdare și încredere.

Înainte de retragere, Murray vorbise despre entuziasmul cu care privește reintrarea în circuit.

“Sunt nerăbdător. Acum patru sau cinci săptămâni nu știam dacă voi fi capabil să concurez la un nivel de care să fiu cât de cât mulțumit. Ultimele săptămâni au fost benefice pentru mine. Nu cred că am jucat uimitor în meciuri, dar cred m-am descurcat bine și sunt mulțumit, având în vedere adversarii și nivelul lor. Pentru mine Wimbledon este în mod evident un loc special. Întotdeauna mi-am dorit să joc aici. Acum e puțin ciudat pentru că în mod normal, în alți ani eram foarte emoționat, presiunea era foarte mare și aveam mari așteptări de la mine în această perioadă a anului. Acum e altfel. Dar totuși mă bucur de aceste momente, chiar dacă în acest an totul e foarte, foarte diferit. Dacă ar trebui să mă opresc mâine, da, m-aș simțit trist pentru că încă iubesc să joc, îmi place sportul. Îmi place să mă uit. Îmi place să călătoresc. Nu e nimic care să mă facă să renunț. Îmi doresc să joc cât de mult pot.”

Petra Kvitova, despre cum se simte să fie văzută drept favorită la câștigarea turneului: “Am auzit asta aproape în fiecare an la Wimbledon, așa că nu e nimic deosebit. Am auzit același lucru anul trecut, când eu tocmai jucasem doar două turnee. Nu m-am simțit favorită anul trecut și nu mă simt nici anul acesta. Știu cum au fost primele două turnee de Slam pentru mine în acest an (n.a. nu a trecut de turul trei la niciunul dintre ele), așa că sunt aici doar să încerc să fiu cea mai bună. Nu mă simt deloc favorită aici și cred că va fi puțin dificil să joc tenisul meu, să joc liber. Dar voi încerca. Promit că voi încerca și vom vedea apoi ce va fi.”

Lecțiile învățate de Johanna Konta după semifinala de anul trecut și așteptările de anul acesta: 

“Cred că mai mult decât orice este să am încredere că pot să joc la cel mai înalt nivel. Pentru că parcursul de anul trecut mi-a demonstrat asta și pot într-adevăr să am un impact mare în astfel de turnee mari. Am reușit să păstrez o perspectiva bună asupra lucrurilor; m-am bucurat cu adevărat de întreg turneul de anul trecut și de tot ce mi s-a întâmplat. Această săptămână reprezintă pentru mine o altă ocazie de a juca și de a continua să construiesc și să-mi dezvolt jocul, joc care de la săptămână la săptămână îl simt din ce în ce mai bun. Aștept cu nerăbdare să fiu pe teren, să concurez și să fac tot ce pot. La sfârșitul zilei, eu sunt responsabilă doar față de mine. Eu sunt cea care trebuie să se asigure că, în funcție de efortul depus și de cât de mult am muncit, primesc ceea ce trebuie.”

De ce Martina Navratilova consideră că Serena Williams trebuie luată în calcul la acest turneu: 

“Locul pe care se află Serena e complet irelevant. Orice ar spune clasamentul, Serena nu este a 183-a cea mai bună jucătoare din lume. Ar putea fi și pe locul 1000 și eu aș considera-o favorită la Wimbledon. Cu Serena știi întotdeauna că va reuși să o scoată cumva la capăt. Zilele ei rele nu sunt la fel de rele ca zilele rele ale altor jucătoare. Într-un meci complicat ea scoate ce e mai bun din ea. Înflorește pur și simplu. Am scris înainte de French Open că dacă Serena ar câștiga la Paris, ar fi cea mai mare realizare a carierei sale. Dacă Serena ar câștiga la Wimbledon, ar fi destul de impresionant, dar nu aș fi surprinsă, pentru că vorbim despre iarbă și Serena Williams. Nu contează ce s-a întâmplat cu ea și prin câte a trecut în timpul nașterii și după. Dacă este sănătoasă acum, atunci nu ar trebui să fim prea surprinși dacă la finalul turneului o vom vedea cu trofeul de la Wimbledon în brațe.”

Superstițiile japonezei Naomi Osaka, impactul pe care Sascha Bajin l-a avut asupra ei și ce crede despre Monica Niculescu, adversara ei din primul tur: 

„Nu cred că am superstiții neobișnuite. Ascult aceeași melodie atunci când merg spre teren. Deci, la Indian Wells, a ajuns să mă obosească melodia pe care am ascultat-o pentru că am tot continuat să o ascult înainte de fiecare meci. Dar în afară de asta, nu prea am nimic nebunesc. Am ascultat atunci Kendrick Lamar – Big Shot, pentru că simțeam că îmi poartă noroc și  câștigam fiecare meci. Acum cred că voi alege fie o melodie de pe noul album al lui Beyonce, fie al lui Drake. Rămâne să mă decid.”

Când i s-a spus cam ce fel de jucătoare întâlnește în primul tur, despre stilul unic al Monicăi și cam cât de greu e să o învingi: “Cred că tocmai încep să mă gândesc la ce mi-ai spus și la ce mă așteaptă.”

Iar când i s-a cerut să explice mai mult relația cu Sascha Bajin, respectiv ce crede că a adus nou, explicația a fost una exact în stilul ei: “Eu pe Sascha îl văd ca pe un serial TV. De fiecare dată când face ceva, eu sunt ‘Oh, uite, un nou episod Sascha TV’. De fapt, de fiecare dată când cineva mă întreabă despre el, nu pot spune nimic negativ, este o persoană atât de bună, e pozitiv și știe foarte bine ce și cum trebuie să-mi spună pentru a mă face să înțeleg mai bine anumite lucruri. Îl apreciez foarte mult pentru asta. La început, când l-am întâlnit prima oară, nu m-am așteptat cu adevărat să fie un antrenor bun. Îmi pare rău să spun asta. Nu știam cum va fi, dar în cele din urmă m-am convins. Este o persoană super-uimitoare, super incredibilă.”

Cum încearcă Sam Sumyk să o facă pe Garbine Muguruza o jucătoare mult mai bună pe iarbă: 

Relația Sumyk – Muguruza nu arată întotdeauna bine. Și nici nu dă impresia că merge strună, nici el, nici ea nu se chinuie să salveze aparențele, dar e productivă și până la urmă, asta e tot ce contează. Ceea ce ar putea ieși însă în evidență este cum francezul încearcă să-i dezolte jocul lui Garbi, prin acel “trebuie să sufere în interior” – care, spune el ar trebui să o ajute și să-i îmbunătățească jocul. “Când îți faci griji, ești îngrijorat, dar îngrijorat într-un sens bun, nivelul tău de concentrare crește. Ești puțin mai pretențios cu tine. Te pregătești mai mult. Ceri mai mult de la tine. Îți pui întrebări. Vreau să cred că ea devine o jucătoare mai bună pe iarbă. Per total, noi încercăm să o facem o jucătoare bună pe toate suprafețele, nu-i neapărat vorba de iarbă, dar cred că jocul și mentalitatea ei se potrivesc acestei suprafețe. Are multe arme și foarte multe lovituri pe care le poate folosi pe această suprafață.”

Așteptările și dubiile lui Rafa Nadal: 

“Așteptările mele sunt întotdeauna ridicate. Nu sunt aici doar pentru a juca pur și simplu. Sunt aici pentru a încerca să obțin un rezultat bun. Dar, pe de altă parte, e adevărat că acesta este unul din acele turnee în care eu nu am acel sentiment care să-mi spună cum mă simt, cum joc sau dacă mă simt pregătit. Chiar și trei meciuri în picioare tot nu sunt suficiente ca să știu cum mă simt. E un turneu unde va trebuie să-ți găsești încredere în timpul turneului și pentru care trebuie să te antrenezi bine înainte. Când ajung la Roland Garros, de exemplu, știu din start dacă joc bine sau dacă nu joc bine. Știu care sunt șansele mele, mai mult sau mai puțin. Aici e diferit.”

Nick Kyrgios despre șansa lui la titlu:

Când Kyrgios a fost întrebat la conferința de presă dacă ar putea câștiga titlul de la Wimbledon, răspunsul lui, fără nicio ezitare a fost “categoric, da”. Și a continuat apoi: “De obicei, la Wimbledon eu mă uit direct înainte, nu iau fiecare meci în parte. Mă uit deja ce adversar aș avea în turul trei sau optimi, lucru care nu m-a ajutat neapărat în ultimii ani. Anul acesta nu mai vreau să iau lucrurile așa. Vreau să mă pregătesc pentru fiecare meci în parte. În acest moment chiar sunt într-un loc bun. Sunt sănătos, câștig și e un sentiment minunat. Cred că este cel mai bun lucru pe care l-am simțit în ultima vreme. Nu am câștigat niciodată multe meciuri înainte de Wimbledon, deci faptul că am reușit ca în acest moment să am două săptămâni solide împotriva unor adversari dificili, este probabil cel mai bun lucru pe care l-am simțit vreodată la jocul meu pe iarbă.”

Relația nefastă a lui Kei Nishikori cu iarba și jucătorii pe care îi vede drept favoriți la câștigarea trofeului:

“De-a lungul timpului am avut multe probleme pe această suprafață. Unele accidentări au venit tocmai din cauza acestei suprafețe. Am încercat multe lucruri diferite la antrenament pentru a avea succes și pe iarbă (Kei nu a trecut niciodată de optimi la Wimbledon). Trebuie să-ți folosești foarte mult picioarele, totul e rapid. Sper ca anul acesta va fi în regulă”.

Cât despre cei pe care îi vede înaintând în turneu și chiar favoriți la titlu:  „Cred că Roger Federer și Rafa Nadal sunt la un nivel puțin diferit în acest an. Asta e sigur. Dar și Cilic joacă foarte bine. El ar putea fi un adversar foarte complicat pe iarbă. De asemenea, Grigor Dimitrov e un jucător bun. Sunt sigur că va fi un turneu greu pentru că Stan Wawrinka nu e cap de serie, iar Novak Djokovic nu e printre primii 10 capi de serie.”

Cum se pregătește Alexander Zverev înaintea unui meci și ce ajustări face pentru iarbă:

”Nu am niciun ritual sau superstiție. Nu am nimic de făcut înainte unui meci. Pentru mine, dacă am o pregătire bună, dacă m-am antrenat bine, știu sigur că o să mă descurc bine. Asta e cel mai important pentru mine decât orice superstiție ar avea cineva. Aștept, desigur, cu nerăbdare să înceapă turneul. Am fost puțin accidentat la Paris, nu m-am antrenat mult înainte de turneul de la Halle, așa că am jucat fără a face niciun antrenament. Dar acum mă simt bine. Antrenamentele făcute aici dar și cele după înfrângerea suferită la Halle au fost foarte bune. Mă simt gata de joc.

Când a fost întrebat despre ce ajustări face pentru a avea succes pe iarbă: “Iarba este o suprafață diferită. Eu întotdeauna am spus că pentru mine suprafața nu are un rol important. Pentru mine contează mult cum joc, cum e jocul meu. Mă pot adapta destul de bine la orice suprafață. Evident, trebuie să faci și câteva lucruri altfel decât pe zgură. Trebuie să joci  mai mult slice, să vii puțin mai des în față, să accelerezi mai mult și să încerci să joci ceva mai jos. Ajustarea asta se face în câteva zile. După asta, e mai mult despre  lovituri, joc și ritm.”

Serena Williams, despre cum se simte după accidentarea suferită la Paris și care sunt gândurile ei înainte de turneu: “M-am antrenat în fiecare zi după turneul de la Paris, doar că nu am servit. De fapt, nu am servit până duminica trecută, când am ajuns aici. Încă nu m-am hotărât dacă să forțez, să merg spre 120 mph.  Pentru mine, problema a fost în mare parte doar la serviciu. Așa că mi-am luat trei săptămâni pauză și nu am servit deloc, am făcut foarte multă recuperare pentru umăr și zona pectorală, chiar și de două ori pe zi. Cred că a funcționat. Cu cât faci mai multă recuperare, cu atât mai bine. Acum vom vedea ce va fi.”

Ea a mai vorbit, printre altele, și despre noua ei postură, dar și despre provocarea de a reveni în circuit: “Cu siguranță nu mai există atât de multă presiune. Dar totodată îmi doresc foarte mult să simt din nou tipul acela de presiune. Vreau să fiu din nou acolo, să dau totul pentru a fi cea mai bună. Dacă e ceva ce nu cred că am pierdut în tot acest timp e competitivitatea. De fapt, mă simt și mai puternică acum știind prin câte am trecut. Peste toate însă, eu iau toate aceste lucruri ca un bonus. Am un copil minunat, am câștigat toate turneele de Slam, iar tot ce mi se întâmplă de acum în colo îl voi considera doar un super bonus.”

 Roger Federer, despre cum se simte fiind cel care deschide turneul, în calitate de campion en-titre: “E multă emoție. Asta nu o poți antrena. Întreaga atmosferă creată la Wimbledon și faptul că toți ochii sunt asupra ta te face să te simți emoționat. Practic, tu ești primul jucător care începe să joace aici, care deschide turneul. E cu adevărat o onoare și abia aștept. Cred că experiența mă va ajuta. Am jucat multe astfel de meciuri, multe meciuri tari. E că și cum ai juca într-o finală. Poate chiar ești și mai emoționat de atât pentru că încă nu te-ai obișnuit cu terenul, cu suprafața. Îmi amintesc că de-a lungul timpului am avut meciuri în care emoțiile erau pe tot parcursul meciului și nu reușeam să scap de ele. Cred că începutul meciului va fi foarte important.”

Elvețianul, care a venit îmbrăcat în haine de stradă la conferință, semn că negocierile cu Nike tot nu s-au deblocat (va juca, totuși, în echipament Nike în acest turneu), a povestit și cum percepe acum înfrângerea din finala epică din 2008, cu Rafa.

”Cred că a fost una dintre cele mai greu de suportat înfrângeri ale mele, fără niciun dubiu. Am fost atât de aproape să fac șase victorii la rând. Reacția inițială a fost, ok, trebuie să câștig titlul la anul. Și am reușit, în alt epic, cu Andy Roddick. A fost o victorie frumoasă după dezamăgirea din 2008.

Dar a fost un meci nemaipomenit din multe motive. M-a făcut, de asemenea, mai uman, probabil; dar a fost super să fiu parte dintr-o asemenea finală.

Sunt sigur că eu și Rafa vom vorbi mult despre acea zi când vom fi bătrâni”.

 

Filmul 30-0 dedicat victoriei de la Paris

 

 

 

***

Nu rata Povestea Primului Slam!

Simona Halep este, de acum, campioană de Grand Slam. O performanță istorică, a cărei însemnătate merită pusă în context. Cu șase ani petrecuți la turnee, echipa Treizecizero s-a pregătit pentru a putea pune în pagină Povestea Primului Slam. Nu o rata!

“Simona Halep. Povestea Primului Slam” este, la fel ca toate celelalte apariții editoriale Treizecizero, o revistă atent îngrijită, un produs premium de pus în colecție. Dedicată unei performanțe unice, publicația este o combinație între cuvânt și fotografie, între frumusețea detaliilor de atmosferă, profunzimea analizelor și emoția imaginilor.

Ea oferă o imagine amplă asupra drumului parcurs de Simona Halep pentru cucerirea Primului Slam: apariția în elită, ratările premergătoare marelui triumf, oamenii care i-au fost alături și, bineînțeles, punctul culminant – povestea turneului la care s-a petrecut totul.

Interviuri, o listă solidă de invitați surpriză și articole captivante – asta te așteaptă într-un produs editorial de neratat pentru fanii adevărați ai Simonei. Alte detalii despre surprizele din cuprins, aici.

Precomandă revista de aici.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi