Gabriela Ruse se califică în a doua finală consecutivă! Gabi iese cu bine dintr-un meci-încercare cu Dodin
Treizecizero | 24 iulie 2021Gabriela este a doua româncă, după Simona Halep, care reușește să se califice în două finale consecutive în turnee WTA.
Gabriela Ruse va juca a doua finală a carierei la Palermo, după o victorie muncită și prețioasă cu franțuzoaica Oceane Dodin: 6-7, 7-6, 6-1 pentru Gabriela, care își prelungește astfel la 12 seria victoriilor consecutive.
Într-un meci solicitant și greu, întins pe aproape trei ore, Gabriela a știut să gestioneze situațiile în care nu totul a fost perfect, a depășit un moment de slăbiciune la mijlocul setului secund („am crezut că o să mă retrag”, a spus ea, după meci) și s-a ridicat la suprafață când a contat. A rupt echilibrul începând cu tiebreak-ul setului secund, pe care l-a câștigat la zero și a dus momentul bun și în decisiv, unde s-a desprins repede.
Gabriela ajunge astfel în finală pentru al doilea turneu consecutiv. Și, în ambele ocazii, ea a pornit din calificări. Iar dacă la Hamburg a triumfat cu un joc entuziasmant împotriva unor adversare cu nume, la Palermo Gabriela câștigă nuanțat, nu doar cu jocul, ci și cu sufletul, gestionând foarte bine, cu calm și încredere, momentele dificile în meciuri care au testat-o, fizic și mental.
Este o performanță impresionantă pentru Gabriela, care își asigură astfel un alt salt consistent în clasament. Cu prezența în finală, ea ajunge la poarta Top 100, în jurul locului 104. Un titlu mâine ar aduce-o în premieră în prima sută mondială.
În finală, Gabriela o va întâlni pe Danielle Collins, care a învins-o în două seturi pe Shuai Zhang. Va fi o reîntâlnire între cele două, după victoria recentă a lui Ruse de la Hamburg.
*
Anticipam de ieri că va fi un meci potențial complicat pentru Gabriela.
Pe de o parte, pentru că a început să se strângă efortul acestor săptămâni (turneele în care nu va mai trebui să înceapă din calificări n-ar putea veni mai repede). Aseară a terminat meciul din sferturi (unul nu musai simplu) târziu în noapte și a spus că se resimte și că nu e obișnuită să joace la astfel de ore.
Pe de altă parte, să nu neglijăm miza importantă a meciului. Doar pentru că suntem noi obișnuiți să vedem românce jucând în semifinale WTA, nu înseamnă că Gabriela e obișnuită. Doar pentru că ne-a învățat cu această combinație de exuberanță, maturitate și explozie pe teren, nu înseamnă că e deja imună la toate provocările care vin când pe masă e calificarea într-o finală.
Și nu în ultimul rând, adversara. Dodin este o jucătoare cu inspirație de la Maria Sharapova, după care și-a și construit jocul (alături de Ana Ivanovic) și care joacă totul pe cartea atacului, lovind cu două viteze: tare și foarte tare. Adesea haotică în exprimări, Dodin prezintă mereu pericolul de a deveni hot, cum zic englezii, și să prindă o formă în care totul îi intră și devine imposibil de jucat contra ei. Are multiple meciuri în care câștigă serii de game-uri, timp în care adversarele nu prea au altceva de făcut decât să aștepte să treacă furtuna. După cum are și, invers, perioade în care dispare și pierde game-uri la rând; jocul din sferturi cu Jaqueline Cristian, în care s-a desprins repede la 5-1 în decisiv, dar apoi era cât pe ce să fie prinsă, e o dovadă. Însă chiar și dacă nu îi intră loviturile, e greu de jucat cu Dodin, pentru că nu îți dă ritm. Te aleargă pe tot terenul, te ia pe sus încă de la retur și n-apuci mereu să-ți simți și să îți găsești jocul. E una dintre explicațiile echilibrului evident din primele două seturi, în care cele două cu greu s-au putut desprinde una de alta. Din ciocnirea dintre acest joc în serii al lui Dodin și consistența recent descoperită a lui Gabi, dar lipsită de prospețime fizică, a ieșit un meci strâns și lung, istovitor.
În fața tuturor acestor provocări, Gabriela nu a clipit, dar era să fie doborâtă nu de adversară, ci de propriul corp. În setul al doilea, când era în avantaj cu un break, ea a cerut medical time-out, descriind după aceea senzații de amețeală și amorțeală pe partea stângă. Din fericire, n-a fost ceva serios, iar Gabi a putut continua.
Felul în care a făcut-o ne spune câte ceva despre Gabriela, luptătoarea. Despre Gabriela, jucătoarea, știam destule și am învățat destule, cu precădere în timpul turneului de la Hamburg. Are un tenis foarte solid, cu o fundație puternică, are lovituri grozave, are intensitate. Are și spațiu să crească. Ce i-a lipsit până acum, anume consistența, a venit acum, în această serie de vară cu totul neașteptată. Aici, la Palermo, Gabriela a adăugat și abilitatea de a câștiga prin suferință, când simți că ți-ai cam atins pragul de suportabil. Ideea e, însă, că jucătorii mari știu că dincolo de acest prag există un nivel și mai înalt, un fel de bonus level, pe care-l accesezi atunci când accepți că îți e greu, accepți că ești cu rezervorul gol, accepți suferința și joci cu tot cu ea. „Trebuie să accepți să suferi și aproape să îți placă să suferi și în felul acesta să-ți împingi limitele”, e o declarație faimoasă a lui Stan Wawrinka, după finala câștigată la US Open (înaintea căreia i-a fost rău), un turneu despre care elvețianul spunea că a fost cel mai istovitor din punct de vedere fizic din toată cariera lui.
Gabriela a ascuns destul de bine faptul că nu s-a simțit în largul ei, și doar consultarea echipei medicale a trădat-o. După meci, ea a detaliat, explicând că a intenționat să se retragă, că nu își explică prea bine cum a câștigat și că nu mai avea putere. Cu siguranță că se bucură acum că nu și-a dus intenția la capăt. Nu doar pentru că va juca o nouă finală, ci pentru că a învățat lucruri noi despre ea, despre abilitatea ei de a suferi, despre cum poate să-și împingă limitele. Sunt lucruri care îi vor prinde bine în viitor.
Și fără îndoială că n-a câștigat doar rămânând pe teren, însă faptul că a acceptat situația i-a făcut mult bine. Calmă, prezentă, Gabi a jucat punct cu punct, a stat în game-uri, a depășit situațiile în care n-a putut închide setul al doilea, a cules erorile care i s-au oferit, și a jucat inteligent un tiebreak colosal în economia jocului. Pierzându-l așa de categoric, Dodin a făcut curând implozie, iar la capătul a trei ore, Gabriela Ruse sărbătorea exuberantă cu fanii italieni calificarea într-o nouă finală.
Sunt numeroase feluri în care poți câștiga un meci de tenis și e frumos să o vedem pe Gabi experimentând deja câteva dintre aceste modalități. Ca să câștige cât mai multe, ea va avea nevoie nu doar de acele lovituri sclipitoare și de acea combativitate care o va trece de multe momente grele. Va avea nevoie de știința de a gestiona toate elementele meciului. Și va avea nevoie și de multă inimă. Sunt calități pe care Simona Halep (cea de a cărei serie de debut din 2013 a început să le amintească acum Gabriela fanilor) le-a dovedit atunci când a început să-și construiască numele și reputația, și sunt calități pe care Gabriela arată că le are.
Poate nu întâmplător i s-a alăturat Simonei într-o statistică rară și prețioasă, devenind abia a doua româncă după Simona Halep care se califică în două finale consecutive de turneu WTA. O astfel de performanță cere și merită atenție.
Lista titlurilor și a finalelor reușite de jucătorii români în sezonul 2021, simplu și dublu, WTA și ATP
Titluri
Raluca Olaru – dublu, St. Petersburg, WTA 500 (cu Nadiia Kichenok)
Sorana Cîrstea – simplu, Istanbul, WTA 250
Horia Tecău – dublu, Halle, ATP 500 (cu Kevin Krawietz)
Gabriela Ruse – simplu, Hamburg, WTA 250
Mihaela Buzărnescu – dublu, Budapesta, WTA 250 (cu Fanny Stollar)
Finale
Horia Tecău – dublu, Rotterdam, ATP 500 (cu Kevin Krawietz)
Monica Niculescu – dublu, Doha, WTA 500 (cu Jelena Ostapenko)
Mihaela Buzărnescu – dublu, Bogota, WTA 250 (cu A.L. Friedsam)
Horia Tecău – dublu, Barcelona, ATP 500 (cu Kevin Krawietz)
Sorana Cîrstea – simplu, Strasbourg, WTA 250
Raluca Olaru – dublu, Bad Homburg, WTA 250 (cu Nadiia Kichenok)
Horia Tecău – dublu, Hamburg, ATP 500 (cu Kevin Krawietz)
Gabriela Ruse – simplu, Palermo, WTA 250*
Urmează să se joace
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
