Gabriela Ruse câștigă primul ei meci în BJK Cup, România continuă să spere cu Italia

Gabriela Ruse a reușit prima ei victorie a carierei pentru echipa României de BJK Cup, i-a adus prima victorie Monicăi Niculescu în calitatea de căpitan și, cel mai important, a reușit să mențină echipa noastră în viață, în duelul de baraj cu Italia de la Cluj. După succesul Gabrielei cu Jasmine Paolini, 1-6, 6-3, 6-4, scorul la general devine acum 1-2.

Gabriela a înlocuit-o în acest meci pe Irina Bara, în vreme ce Paolini i-a luat locul Martinei Trevisan. A fost un duel care a continuat, până la un punct, dinamica precedentelor două meciuri, în care reprezentanta țării noastre a început slab, dar a revenit ulterior în meci. Diferența a fost că, de data asta, revenirea a fost dusă la capăt cu succes. Dezinhibată după pierderea primului set, Ruse a fost în prim-plan în restul meciului, punându-și în valoare agresivitatea superioară. N-a mai fost cazul, de data asta, pentru o situație de eșec de la minge de meci: deși a ratat un match point pe serviciul ei la 5-2 în decisiv, Gabi s-a redresat în game-ul următor în care a servit pentru victorie.

*

Gabriela Ruse e o jucătoare de dispoziție și moral. Tenisul ei poate fi extraordinar când îi reușesc două-trei lovituri bune – sunt acele lovituri care o activează și îi activează jocul – și ajunge de multe ori să fie impresionantă pe teren; în deplasare, în modul în care își alege momentele pentru a ataca și chiar și în defensivă.

Sunt și multe situații în care își dorește prea mult. E o suprasolicitare care o face să devină ezitantă și nesigură. Cu cât greșește mai mult, cu atât are tendința de a forța și mai tare. Cu cât pierde mai multe puncte la rând, cu atât se înmulțesc și dublele greșeli. 

Am avut o astfel de situație în primul set de astăzi cu Paolini: a început promițător, a părut că își dorește mult și e foarte motivată, dar un singur game (e vorba de game-ul trei) a dat-o peste cap și nu și-a mai putut controla forța. În acel game trei a făcut câteva duble greșeli, a fost nesigură și odată ce și-a pierdut serviciul, tenisul ei s-a destrămat. Jocul s-a destrămat pentru că n-a mai existat acea dispoziție și încredere; încrederea a fost înlocuită cu frustrare, reținere și teamă. 

Setul doi l-a început fiind la conducere, adică o situație în care nu s-a regăsit în tot primul set, iar asta a eliberat-o și a dus-o într-o zonă care i-a permis să-și recapete încrederea în lovituri. Un forehand câștigător, un as, un schimb prelungit finalizat cu un winner și Gabriela a început să-și regăsească ritmul și acea dispoziție bună de joc. Asta s-a reflectat și în scor foarte rapid: a făcut break-ul la 2-1 și de acolo a avut un pasaj în care a fost remarcabilă și în atac și în defensivă, reușind astfel să câștige următoarele trei game-uri la rând. A avut câteva sinocope când a trebuit să închidă setul, a ratat trei mingi de set, dar s-a revanșat apoi la 5-3 și a dus meciul în decisiv. 

Un decisiv unde a jucat la fel de bine pe cât a jucat și în setul doi. Și asta pentru că a început să se simtă bine pe teren, a debordat de încredere și a dat constant senzația că a intrat într-o zonă în care nu îi mai e teamă de nimic; a fost doar despre libertatea de a juca tenis. Fără reținere, fără tensiune, fără frica de a nu greși, așa cum a fost în primul set. În realitate, sunt lucruri care vin din *acea dispoziție* de joc de care vorbeam mai sus. Iar când Gabi se simte bine pe teren și se așază acele câteva piese foarte importante în jocul ei, arată ca o jucătoare valoroasă, care poate face multe lucruri mari. Servește ași sau semi-ași, returnează mai puternic decât primește serviciul, vine cu lovituri direct câștigătoare când te aștepți mai puțin, are momente în care îți dă impresia că ar putea rezista într-un schimb de mingi în forță foarte mult timp și e chiar capabilă să mai crească în intensitate. 

Jocul ei, în momentul ăsta, este despre vârfuri și vai. Uneori atinge acele vârfuri – cum a fost azi în ultimele două seturi – alteori e într-o vale adâncă din care îi e imposibil să mai iasă, și de alte multe ori le atinge pe amândouă, la intervale atât de scurte de timp, încât pur și simplu nu poate crește sau evolua. Iar această alternanță mult prea mare, evident, îi face mult rău și nu îi aduce absolut niciun beneficiu. 

Tipul acesta de victorie, obținută în această manieră, cu toate presiunea pe umerii ei, cu toate așteptările posibile și imposibile, revenind de la 0-1 la seturi, ar putea să o ajute mult să capete acel echilibru de care are atâta nevoie pentru a deveni o jucătoare mult mai relevantă decât e deja. Are loviturile, are jocul și are intensitatea pentru a fi o jucătoare remarcabilă; e nevoie doar de puțin echilibru și noroc – pentru a fi ferită de accidentări.