Gabi Ruse, despre munca de după muncă: „Nu există altă cale. O să mai plâng, dar mâine mă duc din nou la antrenament”

(Paris)

În tenis, ca în multe alte sporturi, se dovedește de multe ori că anul al doilea de după o ascensiune spectaculoasă e, adesea, mult mai dificil de gestionat.

Gabriela Ruse trăiește asta pe propria piele acum, într-un moment în care caută soluții pentru a-și regăsi momentul bun, un moment care i-a fost întrerupt de o serie de probleme de sănătate ce au frânat-o în februarie și martie și au obligat-o să se oprească în aprilie.

Gabriela s-a întors în circuit pe zgură, cu rezultate amestecate (turul 2 la Roma, turul 1 la Strasbourg), dar avea motive să spere că va acumula suficient pentru a putea ridica ritmul la Roland-Garros.

Tragerea la sorți nu i-a fost însă foarte folositoare, trimițând-o în fața lui Elise Mertens, o jucătoare pe care nu vrei s-o vezi când nu ești la nivelul cel mai ridicat, tocmai pentru că nu-ți dă multe lucruri de care să te agăți. Chiar dacă, la rându-i, e în revenire, Mertens are mult mai multă experiență și știe cum să joace meciurile din rundele inaugurale ale Slamurilor. Belgianca a oprit-o pe Gabi în primul tur, un 6-3, 6-1 care s-a decis exact așa cum se decid astfel de meciuri: la punctele importante.

„Îmi e greu să vorbesc acum, mai ales că meciul s-a terminat acum 30 de minute. Sunt tristă, pentru că am muncit mult în ultimele trei săptămâni și nu s-a legat nimic azi. (…) Mai am de muncit, asta e concluzia. Însă, având în vedere că vin după o perioadă în care n-am fost sănătoasă, e normal să fie așa. Chiar dacă eu mi-am dorit să fac un joc bun”, a făcut Gabi rezumatul, la puține minute după meci, în zona de interviuri din centrul de presă de la Roland-Garros.

Vestea bună? Din puncte de vedere fizic, Gabi spune că e bine acum: „Nu mă mai doare nimic în momentul ăsta, nu îmi mai este rău. Atât doar că e greu să revin după atâtea probleme. Și cred că mai mult mental trebuie să-mi revin decât fizic.”

Pentru că obstacolele acestea au venit când ea era pe val – cum spune ea. Se simțea foarte bine, și tocmai de-asta i-a fost greu să se împace cu recentele probleme de sănătate.

„Simt că perioada asta mi-a dărâmat brusc castelul pe care eu îl construisem. Dar nu am de ales, vreau să merg înainte. Mă gândesc că viața sportivilor – și nu doar a noastră – poate să ofere ba suișuri, ba coborâșuri – e cu ups and downs. Însă chiar dacă acum sunt dezamăgită și tristă, chiar dacă o să mai plâng probabil ceva timp, mâine mă duc din nou la antrenament. Nu există altă cale”, spune Gabi, vizibil emoționată.

Crede că mai are mult de recuperat, „mai ales că nu mai joc cu adversare de Top 200, joc cu adversare de Top 50, iar aici se face diferența la câteva mingi. Trebuie să-mi revin, ușor-ușor, și să mă bucur din nou pe teren.”

I-a fost greu să facă asta cu o jucătoare abilă precum Mertens, mai ales când meciul i-a scăpat în setul secund, dar spune că a încercat să stea cât mai mult pe teren.

Proiect oferit de

„Știam că nu sunt foarte bine fizic. Sau ca nivel de joc. Da am încercat ca măcar cu atitudinea să fiu acolo, chiar dacă era set și 5-1 pentru ea. Am încercat să rămân acolo, pentru că-n tenis se poate întâmpla orice. (…) De fapt, cred că asta m-a ajutat să devin o jucătoare așa de bună – faptul că n-am renunțat la greu.”

„E vorba despre muncă, muncă și iar muncă”, spune Gabi, înainte să explice că-n ultimele săptămâni a schimbat puțin dinamica pe lovitura ei de rever, ca să ocolească durerile de spate recente; și asta a făcut-o să greșească mai mult. Dar a făcut și multe puncte direct câștigătoare cu backhand-ul (11), deci poate că fine tunning-ul funcționează.

Gabi va testa asta zilele următoare, pentru că rămâne la Paris pentru turneul de dublu (în care este înscrisă alături de Marta Kostyuk) – tocmai ca să adune ritm și stamina. Simte că are nevoie de un singur meci potrivit pentru ca lucrurile să facă din nou click. Apoi va juca tot sezonul de iarbă și simplu, dar și dublu, alături de Monica Niculescu, jucătoarea despre care a spus în multe ocazii că o inspiră, de la care a primit multe sfaturi bune, și căreia îi datorează multe.

Gabriela, acum pe cea mai înaltă clasare a carierei, locul 51, are suficient timp în continuare sezonului ca să găsească acel click. Și vara trecută l-a găsit într-un moment în care a surprins pe toată lumea, iar apoi nu s-a mai uitat în urmă, în drum spre primul ei titlu și o altă finală WTA, ambele reușite după trasee începute în calificări. A încheiat anul cu 30 de victorii și 16 înfrângeri, a intrat în Top 100 și a început să fie tot mai prezentă la turneele mari și foarte mari. Acum trebuie să învețe, din mers, cum să gestioneze momentele în care castelul se mai fărâmă și cum să-l construiască la loc.