Gabi Ruse, către echipa ei: „Uite, eu îmi doresc să ajung în Top 10. Vă dau mână liberă pentru asta”. „Cred că norocul e doar o chestiune de timp”

La 30 de minute după meciul foarte dur și spectaculos – cel mai bun de la actuala ediție a Transylvania Open – pierdut în fața lui Xiyu Wang, Gabi Ruse a urcat în sala de conferințe pentru a pune înfrângerea asta în context.

După un meci care a durat aproape 3 ore și jumătate, Gabi a ajuns să vorbească pe larg despre lucrurile pe care simte că le depășește în perioada asta. Și despre ce i-a lipsit în anii de formare, cum crede că se construiește o echipă, dar și despre noua ei poziționare: are intenția să devină o jucătoare de Top 10.

Gabi a început mulțumind oamenilor pentru că au venit în număr mare să o susțină: „A fost o atmosferă incredibilă, m-am simțit excelent pe teren și a fost pentru prima dată în viața mea când m-am bucurat cu adevărat să fiu aici și să joc acasă, fără să mă mai gândesc că o să dezamăgesc”.

Ea a mai vorbit și-n trecut despre presiunea pe care o simțea când juca acasă; și cât de greu îi era să rămână liniștită, să se bucure de ocazie și joace bine. Acum câteva zile, după victoria ei din primul tur la Cluj, Gabi spunea că „abia am început să mă obișnuiesc; mi-era foarte greu să joc și la Fed Cup, pentru mine Fed Cup-ul era absolut teribil. Îmi plăcea enorm de mult, doar că eram foarte emoționată și nu puteam să joc nici 20% din capacitatea mea.”

De data asta, la Cluj, simte că s-a eliberat de presiunea asta. Or ăsta e un pas important pentru creșterea ei. „Chiar și la 6-1 m-am gândit că oamenii au venit să mă vadă, să se bucure de tenisul meu; deci hai doar să mă distrez și să dau ce am mai bun din mine. Lumea deja mă știe, știe ce pot, nu mai e nevoie să mă afirm. Le mulțumesc oamenilor din tot sufletul pentru ce au făcut zilele astea. Le mulțumesc că mă încurajează peste tot pe unde sunt.”

Din înfrângerea cu Wang, Gabi a ales să caute lucrurile bune. „Că am luptat până la capăt, am dat tot ce am avut mai bun din mine. Sigur că mă doare această înfrângere, dar nu am ce să îmi reproșez. Ea a jucat foarte bine până în ultimul moment, și eu am încercat să fac același lucru, însă azi ea a fost mai bună. De mâine, înapoi la muncă!”

E un cuvânt – muncă – la care s-a întors de câteva ori. Muncă fizică, muncă pe partea mentală și emoțională. Munca e cea care îi dă încredere, spune Gabi, care n-a vrut să descrie înfrângerea ei ca fiind ghinionistă.

„Cred că norocul e doar o chestiune de timp. Și tot ceea ce mi se întâmplă este o învățătură” a spus ea, cu gândul că înfrângerile acestea la două puncte se vor transforma, prin muncă, în victorii la două puncte.

Așa că despre înfrângerea dură din tiebreak, după ce a salvat și două mingi de meci pe parcurs, Gabi a vorbit cu calm.

„L-am întrebat pe Iulian (Vespan), antrenorul meu, dacă aș fi putut să fac ceva mai bine acolo. Mi-a spus că nu, că nu am greșit cu nimic. Am încercat să rămân agresivă, mai ales că era pe final de meci, și amândouă eram foarte-foarte obosite. Agresivitatea era importantă, inclusiv serviciul, dar nu am efectiv ce să îmi reproșez. Plec acasă cu bucurie și sunt foarte mândră de ce am reușit, având în vedere că după 3 ore jumătate sunt bine fizic, iar mâine aș putea să joc din nou.”

E acesta genul de meci care îi arată că e în direcția corectă, mai ales fizic?

„Cu siguranță. Eu cred de aceea am revenit și am luptat atât de mult, pentru că am muncit foarte mult fizic în ultimele luni. Nu s-a văzut în rezultate, nici azi, din păcate, dar eu simt în interiorul meu că am progresat foarte mult, știu că nivelul meu e mult mai sus – sigur nu e de locul 104. Și este doar o chestiune de timp. Ce mi se întâmplă acum e o învățătură, ca un castel care se clădește cărămidă cu cărămidă. Nu am fost genul de persoană care să acumulez repede, am învățat de la zi la zi cum să mă comport cu corpul meu, ce să fac ca să mă simt bine. Asta durează, pentru că nu am avut la 18 ani oamenii care să mă învețe, care să îmi spună ce trebuie să fac ca să ajung sus. Am învățat mult mai târziu și a trebuit să văd pe propria piele ce îmi face bine și ce îmi face rău.”

Simte acum că are echipa completă?

„Ei au fost foarte pozitivi și după meciul acesta. Mai ales preparatorul meu fizic (Erwah Alnablsi n.red.), care mi-a spus – Hei, ești extraordinară! Ai făcut un progres superb, nu pot să-ți cer mai mult. Având în vedere că eu acum două luni de zile nu eram în stare să joc jumătate de oră, nivelul la care sunt acum – și la care sunt supusă acum – este unul de top. Iulian, antrenorul meu, a fost puțin ofticat; și e normal, pentru că a jucat tenis și știe ce înseamnă să pierzi la două puncte. Dar pentru mine cred că a fost prima dată în viața mea când înfrângerea asta nu m-a supărat, pentru că nu știu ce-aș fi putut face mai bine ca să câștig meciul acesta.”

Gabi, care va împlini 25 de ani în noiembrie, n-a traversat un sezon bun. A avut probleme cu accidentările, n-a jucat prea mult și a muncit serios pentru a ajunge la nivelul de match-fitness pe care l-a demonstrat la Cluj.

Cu ce obiective lucrează? Se uită din nou spre Top 50, simte că poate și mai mult?

„Mi se pare foarte important să reușești să te înțelegi cu echipa ta; să reușim să fim prieteni. Iar pentru ei e important să mă înțeleagă, să mă cunoască foarte bine și să știe exact ce decizii să ia pentru mine. Nu e ușor. Cred că uneori e mai greu pentru ei decât pentru mine. Pentru că le-am dat mână liberă și le-am spus: Uite, eu îmi doresc să ajung în Top 10. Pentru prima dată în viața mea vă dau mână liberă, îmi pun toată încrederea în voi. Sigur, m-am dus de nenumărate ori la antrenamente și am spart rachete, poate m-am purtat oribil cu ei, iar ei, înțelegând că ăsta e țelul meu, că asta îmi doresc cu adevărat, indiferent de sacrificii, pot înțelege. Și e important să creadă și ei că pot face asta. Pentru că i-am întrebat: Credeți că pot? Și dacă nu ar fi crezut, atunci și Iulian, și Erwah, preparatorul meu fizic, ar fi putut să facă cu totul altceva.”

În final, Gabi a vorbit și despre jucătoarele din Asia, pe care le admiră pentru munca și disciplina lor și de la care simte că are ce să învețe.

„De fiecare dată când joc contra asiaticelor mă simt foarte bine pe teren. Mereu îmi dau o lecție”, spune Gabi.

„Nu le-am văzut niciodată frustrate, nu le-am văzut nervoase, nu le-am văzut să nu respecte celelalte jucătoare. Sunt mereu focusate pe ceea ce trebuie să facă, pentru mine asta este și a fost o lecție, pentru că unele dintre ele nu sunt talentate; dar, având un program foarte strict și multă disciplină, au rezultate.

Pe ele mereu o să le vedeți la sală, concentrate pe ce au de făcut, iar asta e extraordinar. Nu e simplu să ai o rutină, să ai aceleași exerciții și antrenamente. Tenisul e un sport de uzură enormă și, după toți anii ăștia, mi-am dat seama că nu e pentru oricine. Mentalul face cam totul. Și această rutină, care te obosește enorm de mult.”

„Uite, eu îmi doresc să ajung în Top 10. Pentru prima dată în viața mea vă dau mână liberă, îmi pun toată încrederea în voi. Sigur, m-am dus de nenumărate ori la antrenamente și am spart rachete, poate m-am purtat oribil cu ei, iar ei, înțelegând că ăsta e țelul meu, că asta îmi doresc cu adevărat, indiferent de sacrificii, pot înțelege. Și e important să creadă și ei că pot face asta. Pentru că i-am întrebat: Credeți că pot? Și dacă nu ar fi crezut, atunci și Iulian, și Erwah, preparatorul meu fizic, ar fi putut să facă cu totul altceva” – Gabriela Ruse

Fotografii: Transylvania Open

*

Abonează-te aici gratuit la noul nostru newsletter de sport – pentru comentarii și idei despre momentele relevante din sport și despre personajele care contează cu adevărat! De până la 4 ori pe săptămână, ATLT la 8 dimineața, la cafea