Florin Mergea spune că formula cu Qureshi ar avea mai mult de câștigat cu un retur mai bun

Florin Mergea și Aisam Qureshi au trecut prin ceva emoții într-un meci care, pe hârtie, arăta simplu, contra unei echipe de lucky-loseri, Marcan/Weissborn, care le-au luat locul lui Klizan/Tursunov, retrași după accidentarea slovacului. Doar că pe teren lucrurile s-au complicat; fără nimic de pierdut, outsiderii au lovit zdravăn în toate mingile și o vreme le-a intrat. Au condus cu set și 5-4, înainte ca dublul româno-pakistanez să facă break-ul la timpul potrivit.

“Ideea e că eu îi știam pe ei demult, am jucat cu ei când am revenit în circuit, și știam că fac unele lucruri, dar pur și simplu au făcut exact pe dos în primul game, când ne-au făcut break. Și după aceea, n-am dat returul cum trebuia, n-am avut șanse de break și tot așa până în setul doi, ne-am apropiat încet-încet. Ideea e că avem și puține meciuri, ultimele turnee nu au ieșit așa cum am vrut; am tot pierdut în super tiebreak. Aveam nevoie de un pic de rodaj“, explică Florin.

Treptat, lucrurile au intrat în firesc, iar Mergea/Qureshi au luat următoarele doi seturi în tiebreak și pe-al patrulea cu 6-3, trecând în siguranță mai departe, în turul al doilea. E un avantaj al sistemului 3 din 5, care dă o oportunitate mai mare jucătorilor mai buni, le dă mai multe ocazii de a reintra în meci, în caz de probleme. “Mie-mi place 3/5, mi-a plăcut tot timpul. Îți dă șansa să vezi cine-i mai bun în ziua aia. La 2/3 fără Ad și cu Super Tiebreak, îți poate scăpa meciul. Poți conduce și să fii total peste ceilalți, dar îți pierzi cumva un serviciu în setul doi și se duce totul, nici n-ai timp să îți revii. La 3/5 cu avantaj, acolo se vede cine e mai bun. Ăsta-i unul dintre lucrurile pozitive la Wimbledon, are farmecul lui să joci trei din cinci.”

O astfel de victorie grea în primul tur e mult mai relevantă decât una ușoară, explică Florin, care își dorea un astfel de meci. Problema, spune el, este alta. “Clar te ajută. Singura chestie e că sunt unele probleme în joc pe care nu le rezolvă nicio victorie de genul ăsta”. Mai exact? “Trebuie tot mai multe retururi puse în teren. Așa s-a câștigat Barcelona, s-a dat returul în teren. Dacă nu, e mai greu, trebuie să servim foarte bine și să speculăm orice fereastră”.

Florin arată spre retur și când răspunde la alte câteva întrebări. Spune că nu e o situație în care e nevoie de mai mult timp pentru echipă. “Nu, nu avem nevoie de mai mult timp, asta nu. Știm exact ce trebuie să jucăm, am știut din primele două turnee ce să facem. Potențial pentru echipă este. În ultimele turnee am avut aceeași problemă – returul. Ceilalți văd, prind curaj, își fac serviciile ușor, încep să dea ei returul. Am pierdut aproape toate meciurile recente în super tiebreak”.

Comunicarea și chimia din echipă nu-s probleme, dimpotrivă. “Dar returul e o chestie care nu știu dacă se mai poate schimba. Dacă nu faci ceva bine, după aia te afectează și în altele și dai dintr-una în alta. Dacă ar putea să dea mai multe retururi… chestia e că mă afectează un pic și pe mine, pentru că trebuie să dau din ce în ce mai bine. Și atunci, trebuind să dai mai multe, normal, trebuie să fii perfect, trebuie să dai 4 sau 5 pe game, lucru care nu se întâmplă. Pot să spun că returul e arma mea numărul 1. Foarte lume zice că dreapta, dar de fapt cu returul fac cele mai multe puncte. Lucrăm la asta, dacă se va schimba ceva, nu știu, dar potențial este, pentru că la Barcelona s-a dat returul și acolo am bătut echipe peste echipe.“

Florin insistă atât de mult pe retur dintr-un motiv simplu, știe că e un element diferențiator foarte puternic în jocul de dublu: „E mai ușor să-ți ții serviciul decât să faci break, asta e clar. Dacă ai returul, poți să bați pe oricine. Să fii o echipă care pune presiune pe retur înseamnă că automat nu mai servesc nici ceilalți atât de bine. În afară de Horia, asta am avut tot timpul, toți partenerii au returnat mai slab ca mine. Cu Horia puteam fi o echipă care avea și returul o armă, nu doar serviciul.

Îmi place situația? Nu-mi place situația, pentru că aș putea câștiga meciuri mult mai ușor. Multe meciuri pe care le pierd doar pe faptul ăsta, aș putea să le câștig. Dar suntem în situația asta și încercăm să scoatem ce-i mai bun din parteneriatul ăsta.”

Și-a fixat un deadline la trecerea căruia să evalueze cât de bun e ce s-a scos din acest parteneriat? Florin oferă o informație surpriză:

“Un deadline mi-am fixat pentru mine. US Open va fi ultimul turneu pentru mine anul ăsta. Asta, pentru că am venit după accidentarea de la Rio, după care am stat 4 luni fără să fac nimic cu durerea aia în talpă. Abia la Doha, că trebuia să încep sezonul, am început să servesc. Acolo m-a luat umărul, care m-a ținut până, cred, înainte de Roland Garros. Abia acum pot să servesc. Am și eu problemele mele pe care trebuie să mi le rezolv.

Sunt la un nivel de joc, în momentul de față, cel puțin la fel ca anul trecut, dar nu vin victorii. Și atunci sunt și un pic obosit și îmi doresc să resetez cumva anul, să scot ce-i mai bun din următoarele două luni și după aceea să mă opresc, să am trei luni în care să pot să refac corpul și să pot să intru cum trebuie în pregătire pentru la anul. Pentru că avem un rezultat anul ăsta, restul, nu prea. Vedem după aceea ce se întâmplă la anul, dar trebuie să-mi rezolv întâi partea mea și după aceea să mă gândesc la partenerul de drum.”