Flipper: Povestea lui Kirsten Flipkens, jucătoarea lângă care nu era nimeni s-o ia în brațe la primul titlu

Pentru cine încă mai crede că prezența lui Kirsten Flipkens în semifinalele Wimbledon e una întâmplătoare, rândurile următoare ar putea să le schimbe părerea. În primul rând, e greu de spus despre orice jucător că poate ajunge întâmplător în ultimii patru la un Slam, fie și într-un turneu atât de încărcat de surprize precum Wimbledon 2013. Flipkens, în particular, nu e deloc străină de iarbă. În 2003, ea câștiga titlul la junioare la Wimbledon. În același an se impunea și la US Open, era numită junioarea anului, iar Belgia se pregătea deja să primească o nouă campioană alături de Justine Henin și Kim Clijsters.

Dar lucrurile n-au mers nici pe departe atât de simplu și de frumos, iar povestea lui Flipkens n-a ajuns niciodată să semene cu cea a mult mai ilustrelor ei compatrioate. Un șir lung de probleme medicale de tot soiul, care i-au afectat jocul și progresul, a culminat în primăvara anului trecut. Când a coborât dintr-un zbor din Thailanda, jucătoarea belgiană a simțit că îi explodează gambele de durere. Obișnuită cu durerile, n-a dat importanță momentului, dar când a consultat, câteva zile mai târziu, un doctor, acesta i-a dat o veste deloc plăcută: avea cheaguri de sânge în ambele picioare. Culmea, a continuat să joace cu tratament, dar în momentul în care se pregătea să zboare în Japonia pentru un meci de Fed Cup, medicii i-au spus că dacă se urcă în avion „o să ieși din el albastră”. „A fost momentul în care m-am panicat rău”, povestește, pentru Reuters, jucătoarea belgiană.

A urmat o perioadă foarte grea pentru Kirsten, al cărui clasament s-a prăbușit până în zona locului 260. Două luni n-a putut să joace deloc. Dar lovitura de grație i-au dat-o chiar ai ei, adică federația belgiană, care a decis să-i retragă sprijinul financiar, din cauza coborârii din clasament. „Am aflat în aprilie de cheagurile de sânge, iar la finalul lunii au anunțat că nu mă mai susțin. Pentru mine s-a termina, chiar dacă și-ar reevalua poziția, nu mai am nevoie de ajutorul lor. Sunt fericită că acum mi-am găsit liniștea, că am un antrenor și că am ajuns jucătoarea care sunt azi”. 

Treptat, Flipper, cum e poreclită jucătoarea, a luat-o de la capăt. A revenit pe teren culmea, tocmai în România, la Craiova, la un ITF cu premii mărunte, la care a pierdut în sferturi, doborâtă de mai puternica Maria Teresa Torro-Flor, spaniola care făcea ravagii în ITF-uri și challengers la acel moment, câștigând inclusiv BCR Open. De la Craiova, Flipkens s-a dus direct în calificări la Hertogenbosch, un turneu foarte drag ei, unde făcuse semifinală cu doi ani în urmă. A repetat performanța și acum, oprită de Petrova după cinci victorii. „Rosmalen mi-a redat încrederea în mine”, spune Kirsten. A fost însă prea târziu ca să prindă Wimbledonul, n-avea clasament nici cât să intre în calificări. Iar restul s-a scris de la sine. A intrat din calificări pe tablou la US Open, unde a pierdut cu Azarenka în turul 2.

După US Open, a venit marea surpriză. „US Open a fost special pentru mine, pentru că am jucat dublu alături de Kim, la ultimul ei turneu. Mă înscrisesem la Quebec, imediat după USO, dar n-am intrat pe tablou, eram și foarte obosită, așa că m-a bătut gândul să renunț la turneu. Dar s-au retras câteva jucătoare și am prins tabloul, așa că mi-am zis: ok, de ce nu?, și am plecat în ultimul minut”. Și bine a făcut. Un turneu greu, care a început cu o victorie în trei seturi cu Cibulkova și s-a încheiat cu o finală câștigată cu Hradecka. Era primul ei titlu al carierei!

La festivitatea de premiere a fost sinceră: „Nu e nimeni cu mine azi, nu mă însoțește nimeni, am venit aici singură. Nu e un antrenor care să mă îmbrățișeze, nimeni. Așa că vă mulțumesc mult tuturor că ați venit aici și că împărtășiți bucuria mea”. Apoi au podidit-o lacrimile. Lacrimile celei atât de lăudate în adolescență, apoi aruncată ca o măsea stricată când rezultatele au întârziat să apară. După multe săptămâni în care s-a urcat singură în avioane, în care și-a căutat zilnic, de una singură, parteneri de antrenament, în care a mâncat singură, a stat în hoteluri singură și s-a pregătit singură, avea, în fine, un titlu și un trofeu cu care să se laude. 

Apoi, lucrurile au mers de la sine. A făcut semifinale la Linz (tot venită din calificări) și Hobart, la ultimul învingând-o și pe Niculescu. Iar la Australian Open 2013 a ajuns în premieră pentru ea în turul 4 al unui Slam, fază în care a pierdut cu Maria Sharapova. A mai făcut sferturi la Miami, învinsă de Radwanska, iar când circuitul s-a reîntors după un an la Hertogenbosch, Flipkens a ajuns în finală, unde a pierdut cu Simona noastră. Apoi, Wimbledon, iar de aici știți. Victoria cu Petra Kvitova a trimis-o în premieră pentru ea într-o semifinală de Slam. Viața are modalități originale de a-ți plăti înapoi. Cu condiția să crezi și să continui să muncești pentru visul tău.

A existat totuși cineva care s-a îngrijit de Flipper: Kim Clijsters. Atât de iubita și de respectata Kim și-a lucrat magia în tăcere, acționând ca un soi de înger păzitor pentru buna sa prietenă, pe care a ajutat-o în toate felurile: cu sfaturile, financiar, moral, ba chiar a și antrenat-o part-time. „E ca o soră mai mare pentru mine. Am fost în aceleași școli, mamele noastre sunt cele mai bune prietene. Ea și câțiva sponsori m-au ținut la liman vara trecută. A fost o mare onoare să joc cu ea la dublu la US Open. Apoi m-am simțit ciudat să o știu retrasă”, povestește Kirsten.

Locul mai bun din clasament nu înseamnă că drumurile cu avionul sunt neapărat mai plăcute. E obligată să poarte ciorapi speciali, care ajută la prevenirea trombozei, iar dacă zborul e mai lung de trei ore, atunci trebuie să facă tratament de subțiere a sângelui. „Injecții în burtă”, explică ea. „La început e groaznic, apoi te înveți”. 

La începutul anului, după Australian Open, ea spunea că se vede în stare de cel mult Top 20, 30. „Poate top 10 este un pic cam  mult, e un nivel diferit, fetele joacă prea bine, sunt prea agresive ca să-mi permită să-mi pun în valoare stilul meu de joc. Dar locurile 20-30 sunt de atins. Dacă ajungi în turul 4 la un Slam, înseamnă că ești la un nivel bun. Iar ca să ai șansa de a juca sportul preferat pe post de job, cred că e cel mai bun job din lume”. 

Acum, fosta jucătoare de pe locul 260 va urca pe 15 după ce Wimbledon se va fi terminat. În caz c-o va bate pe Bartoli, va urca pe 11. Iar dacă va câștiga turneul, va ajunge până pe 8. Să-i fi spus cineva acum un an asta…

Preview semifinale

Flipkens – Bartoli. Semifinalele de la Wimbledon 2013 n-ar fi putut fi mai neașteptate decât atât, aducându-le la un pas de titlu pe patru jucătoare pentru care turneul devine șansa vieții. Niciuna dintre ele nu a mai câștigat un Slam înainte. Flipkens – Bartoli va fi ceva nou pentru ambele nu doar pentru că e un loc în finală drept miză, ci și pentru că nu se cunosc prea bine. „N-am nicio idee, sincer. N-am mai jucat cu ea, știu doar că Marion lovește atât forehandul, cât și backhandul cu două mâini. Și cam atât”, spune Kirsten. La rându-i, Bartoli a rezumat totul perfect: „Tenisul e un joc nebun uneori, așa că iată-mă jucând cu Kirsten Flipkens ca să ne calificăm în finala Wimbledon. Foarte neașteptat, dar în asta e toată magia”.

Bartoli mai are o finală de Wimbledon în cont. S-a întâmplat în 2007, când franțuzoaica a învins în semifinale tot o belgiancă, pe Justine Henin.

Radwanska – Lisicki. Finalistă anul trecut, Aga este cea mai bine clasată dintre cele patru semifinaliste și cu, spune lumea, cele mai multe de pierdut. Agnieszka are altă părere: „Când ai de apărat o finală, presiunea e mai mare în prima săptămână, când da, m-am simțit apăsată de asta. Ca și favorită 4, se așteaptă de la tine măcar un sfert. Acum sunt în regulă, semifinala e deja un rezultat foarte bun”. Aga a mai spus că e în stare să suporte orice nivel de durere ca să ducă turneul la capăt. Radwanska resimte efectele celor trei meciuri consecutive câștigate în trei seturi, meciuri grele, solicitante. 

Radwanska și Lisicki se cunosc foarte bine. Părinții lui Sabine sunt amândoi polonezi, așa că, într-un fel, e un alt meci de care Polonia se va simți tare mândră. „Am jucat amândouă la tot felul de turnee și categorii de vârstă, la 10, 12, 14 ani. E grozav să reîntâlnești pe cineva după atâția ani într-o semifinală de Slam”, spune Aga. În circuit însă, nu s-au întâlnit decât de două ori, ambele pe hard, iar scorul e 1-1.

Diferența de stiluri promite un alt meci pasionant, după modelul celui cu Na Li. Dacă Flipkens – Bartoli e meciul ineditului, Aga – Sabine e meciul vedetă. Lisicki e răsfățata publicului, mai ales după fantastica victorie cu Serena, dar pe Radwanska e aproape imposibil să n-o respecți pentru ce face pe teren. Pentru două dintre cele patru, sâmbătă va fi un vis.