Fine Na Li! Campioană la Australian Open din a treia încercare, Na Li trece la nivelul următor

Na Li a câștigat primul titlu al carierei la Australian Open, învingând-o pe Dominika Cibulkova în finală, 7-6, 6-0. Na Li este la primul triumf în Australia, după ce a pierdut finalele din 2011, cu Kim Clijsters, și din 2013, cu Victoria Azarenka. Este al doilea titlu de Grand Slam al carierei pentru campioana din China, care a mai câștigat la Roland Garros în 2011. 

Na Li a salvat o minge de meci în turul 3, contra lui Lucie Safarova, meci în care a cedat și singurul set din tot turneul. Traseul ei către titlu a fost relativ ușor: n-a avut de înfruntat nicio jucătoare de Top 20 tot turneul! Cibulkova pierde prima finală de Slam a carierei după un traseu în care le-a eliminat pe Sharapova, Simona Halep și Radwanska.

Anul trecut, Na Li pierdea a doua finală jucată la Australian Open, contra Victoriei Azarenka, după un meci în care a căzut de două ori, şi-a sucit glezna şi s-a lovit la cap. După ceremonie, interviuri şi toate celelate activităţi post-match, în timp ce se îndreptau spre ieşire pe culoarele goale ale complexului din Melbourne Park, soţul ei a încercat s-o înveselească punându-şi tava rotundă pe care o primeşte finalista pe cap şi încercând s-o ţină în echilibru. Imaginea etern răbdătorului Jiang Shan, îndurând loial ore după ore de emoţii în tribună, suportând stoic răbufnirile lui Na Li pe teren şi apoi, tot el încercând să-i aducă un zâmbet pe faţă cu o mică manevră chaplinescă. Aşa cum a spus soţia sa în discursul de la ceremonia de anul acesta, he IS a nice guy.

Să câştigi un Grand Slam e exact aşa: să mergi încercând să ţii în echilibru o tavă pe cap. Timp de două săptămâni. „Echilibru” este un cuvânt esenţial pentru performanţa la nivel înalt, indiferent în ce domeniu. Atât de multe lucruri trebuie să meargă perfect în timpul acestor două săptămâni, pe lângă jocul excepţional: anduranţă – poţi să câştigi şase meciuri la rând şi cu toate astea, să pleci acasă învins; noroc – ca să nu cazi tocmai atunci când contează mai mult; şi echipă de susţinere – ca să poţi supravieţui atunci când norocul şi soarta îţi sunt împotrivă şi te împiedici. Anul acesta, după trei finale jucate în ultimii patru ani, Na Li a reuşit să atingă echilibrul. Uitându-se spre trofeu, primul lucru pe care Li l-a spus în discursul post match: „Finally, I got her” (cupa Daphne Akhurst).

Na Li nu este o jucătoare de tenis tipică. Vine dintr-o ţară fără tradiţie în tenis, în care sportul de performanţă se face cu metode dure, în care laudele nu sunt nicodată auzite şi exprimarea emoţiilor nu este încurajată. Poate tocmai de accea în condiţiile de cazan încins ale unui meci competitiv de tenis, toate emoţiile nexprimate atunci când trebuia, de-a lungul timpului, răbufneau şi îi paralizau jocul. Anul trecut, Na Li l-a inclus în echipa ei de susţinere pe Carlos Rodriguez, antrenorul care a dus pe culmile succesului o jucătoare care a trebuit de asemenea să depăşească multe obstacole emoţionale pentru a ajunge la victorie: Justine Henin.

Colaborarea n-a mers strună tot timpul. Chiar înainte de Wimbledon, Na Li s-a gândit serios la retragere. După o ieşire timpurie (pentru ea) de la Roland Garros, Li a avut rezultate dezamăgitoare şi în turneele pregătitoare pe iarbă. Echipa a făcut drumul către Wimbledon într-o tăcere mormântală. După ce s-au dat jos din maşină, Li i-a spus lui Rodriguez: „Mă gândesc să mă retrag”. În loc să încerce s-o convingă să se răzgândească, Carlos a spus: „Okay”. Reacţia acestuia a lăsat-o pe moment fără replică. „Poţi să faci ce vrei, tu eşti şeful”, i-a transmis Rodriguez prin răspunsul lui. Curând, Li căuta singură motive să nu se retragă: „Hai să încerc să joc Wimbledonul şi apoi mai văd”. După meciuri în care a revenit de pe marginea prăpastiei, Li ajungea, pentru prima oară în cariera ei, în semifinale. Decizia fusese luată, şi ce era mai important, fusese luată de ea: avea să continue.

Odată hotărârea luată, Carlos şi-a început treaba. Şi primul lucru pe care acesta a declarat că l-a vizat a fost „îmbunătăţirea rezistenţei emoţionale”. Este al doilea concept foarte interesant pe care l-am învăţat în timpul acestui AO, pe lângă „jocul de bază”. Mi se pare o chestie pe care pregătirea timpurie a tenismenilor o ignoră, deşi este de fapt cel mai important ingredient al succesului la profesionişti: nu numai fizic trebuie să rezişti o săptâmână sau două, ci şi emoţional. Şi la nivelul acesta, unde toată lumea este foarte bine pregătită fizic, nivelul emoţional decide campionul. Am văzut în turneul de anul acesta destule cazuri de jucătoare care au făcut meciul vieţii şi apoi n-au mai avut resurse sufleteşti pentru următorul. Ana Ivanovic cu Serena, Simona Halep cu Jankovic, Aga Radwanska cu Azarenka. Toate au scos jucătoare mari şi au pierdut în următorul meci la jucătoare mult mai abordabile.

Cu backgroundul ei, Na Li n-avea deci să fie un caz pe care Carlos să-l rezolve repede. O viaţă întreagă de condiţionare emoţională într-un anumit sens e greu de pus în ordine peste noapte. Dar Rodriguez a insistat de la început ca Li să se exprime, indiferent ce simţea şi când simţea. Na Li a vorbit despre dificultatea pe care a avut-o la început să spună ce gândea. Nu era deloc obişnuită să-şi exprime adevăratele emoţii. Pentru ea, umorul a fost mereu un fel de a deghiza ce se întâmpla în interiorul ei. Rodriguez a insistat pe importanţa exprimării propriilor preferinţe, indiferent că era vorba de decizii importante (de exemplu să te retragi sau să nu te retragi?) sau dacă era vorba de decizii triviale, de genul pui cu orez sau cu tăiţei?

În finala de azi, a fost ca şi cum cele două Li s-au luptat să-şi împartă meciul. Primul set a fost jucat de Li cea stresată, emoţionată, pe jumate paralizată. Presiunea unei finale este uriaşă, dar presiunea de a juca o finală ca favorită pentru a câştiga titlul pentru prima oară…după ce-ai mai pierdut două…la Grand Slamul tău preferat, care se joacă şi cel mai aproape de casă, cu puzderia de conaţionali urmărindu-te, asta trebuie să fie culmea presiunii, presiune din clasa „Andy Murray la Wimbledon”. Este o dovadă a jocului şi talentului său excepţional că Na Li a jucat cu frâna de mână trasă şi practic fără forehand primul set şi tot l-a câştigat, împotriva unei adversare care n-a fost decât foarte rar copleşită de ocazie. Carlos Rodriguez poate să fie mulţumit: Na Li a câştigat primul set efectiv pe tărie psihică. După mingi de set, breakuri şi duble greşeli şi neforţate la momente cruciale, setul a fost împins în cel mai presurizat cazan din toate în tenis: tiebreakul. Şi acolo, Na Li s-a îndreptat, şi-a ţinut umerii paraleli cu liniile în timpul reverelor acelora care-ţi taie respiraţia, a păşit ferm în teren, a lovit drive volee şi a fugit cu setul. Acolo s-a decis meciul.

În setul doi, Noua Li a scos forehandul din geantă şi a jucat un tenis liber, desenând acele traiectorii precise care o fac una din cele mai plăcute de urmărit jucătoare atunci când intră în transă. Cibulkova n-a avut nicio şansă. Cu tot spiritul ei luptător şi admirabila ei defensivă, limitele Dominikăi au fost expuse succint de dreptele înalte în cros ale lui Na Li, urmate de revere necruţătoare în lung de linie. 7-6 6-0 şi Na Li şi-a aruncat mâinile în aer, un zâmbet larg, plin de uimire, luminându-i toată faţa. Îndreptându-se spre fileu pentru a da mâna cu adversara, zâmbetul a lăsat loc unei umbre de melancolie. Tare aş vrea să ştiu ce gândea Li în timpul acelor câţiva paşi dintre linia de fund şi fileu, perimetru în care s-a desfăşurat până la urmă majoritatea vieţii ei.

La discursul de la ceremonie, Li era deja în comedy mode: „Ştiţi că eu vorbesc mult”. A început în forţă, făcând tot stadionul să izbucnească în hohote de râs când i-a mulţumit agentului ei: „Max, agentul meu. El mă îmbogăţeşte.” Apoi a trecut la soţ, despre care a glumit că este mai celebru decât ea în China. I-a mulţumit pentru că a renunţat la tot pentru a călători cu ea şi că face o mulţime de joburi, pe lângă cel de soţ: „Pregăteşte sticlele cu băuturi, pregăteşte rachetele. E un tip de treabă”, a remarcat ea, generoasă, pregătind urcarea la fileu. După care a încheiat cu un drive voleu câştigător: „Dar este norocos, pentru că m-a găsit pe mine.” Glumele au fost rezervate sieşi, agentului şi soţului. Când a ajuns la Carlos, omul care a învăţat-o să simtă serios, vorbele ai eu fost serioase. „Mulţumesc pentru că crezi în mine. Şi pentru pregătirea din offseason. Mulţumesc”.

Third time lucky, cum zic australienii. Cu această victorie Na Li s-a apropiat la doar 11 puncte de locul doi, unde se află Victoria Azarenka. La un Grand Slam în care noua generaţie de jucătoare a făcut paşi mari către ultimele faze, a câştigat o jucătoare de 32 de ani, care a avut mereu un joc de campionană, dar care şi-a găsit doar de curând „anduranţa emoţională” care să susţină acest joc până la capăt.

Acum, Jiang Shan nu va mai trebui să apeleze la trucuri pentru a-şi înveseli soţia. Majestuoasa Daphe Akhurst Cup va face asta în locul lui.

 

Sorry Meryl. No one does a speech like Li Na. Thanking team: „Max, agent, make me rich.” Husband: „You a nice guy…You're lucky u found me.”

— Beyond The Baseline (@SI_BTBaseline) January 25, 2014

Fostul partener al lui Horia Tecău, Robert Lindstedt, câștigă primul Slam al carierei la AO, cu Lukasz Kubot: 6-3, 6-3 cu Butorac/Klaasen

— Treizecizero.ro (@treizecizero) January 25, 2014

 

Noul clasament WTA, valabil începând de mâine:

1. SERENA WILLIAMS – 13.000

2. Victoria Azarenka – 6.581

3. NA LI – 6.570

4. Agnieszka Radwanska – 5.750

5. Maria Sharapova – 5.416

6. Petra Kvitova – 4.745

7. Sara Errani – 4.440

8. Jelena Jankovic – 4.310

9. Angelique Kerber – 4.030

10. SIMONA HALEP – 3.760

11. Caroline Wozniacki 3.370, 12. Ana Ivanovic, 13. Dominika Cibulkova (+11 locuri), 14. Roberta Vinci, 15. Sabine Lisicki, 16. Carla Suarez Navarro, 17. Samantha Stosur, 18. Sloane Stephens, 19. Eugenie Bouchard (+12 locuri), 20. Maria Kirilenko… 23.SORANA CÎRSTEA (- 2 locuri) … 54. MONICA NICULESCU (+10 locuri) … 63. ALEXANDRA CADANȚU (-3 locuri), 

Mingea de meci

Discursul câștigătoarei