Finala Roland Garros, preview: Ce cred invitații noștri despre marele meci Djokovic – Nadal

Roland Garros, finala. Novak Djokovic – Rafa Nadal. Numărul 1 versus numărul 2. O finală care se tot repetă în ultima vreme. Este pentru al 4-lea Grand Slam la rând când cei doi își dispută meciul pentru titlu. Se știe deja contextul, v-am povestit deja atât despre Rafa, cât și despre Novak, iar cifrele și momentele cheie ale rivalității lor le găsiți aici.  

Dar, de data asta, e un meci cu totul și cu totul special. E un meci pentru istorie. Dacă Rafa câștigă, va deveni primul om din lume care triumfă de șapte ori la Roland Garros, performanță aproape inimaginabilă. Dacă Novak triumfă, va deveni primul om din lume, din 1969 încoace, care deține, concomitent, titlurile la toate cele 4 Slam-uri. Oricare ar fi rezultatul, va fi unul îndelung comentat și analizat. Va fi unul istoric.

Așa că, pentru un meci special, v-am pregătit și noi un preview special. Am invitat câțiva oameni de mare calitate să analizeze pe toate fețele acest meci și să ne spună la ce ne putem aștepta. Și, ca să ne asigurăm de o diversitate cât mai mare a opiniilor, i-am invitat pe Luminița Paul, șeful departamentului Sporturi de la Gazeta Sporturilor și comentator Roland Garros și a celorlalte turnee de tenis transmise de Eurosport România, pe Mihnea Măruță, reputat jurnalist, editorialist la Ora de Cluj, pe Sergiu Biriș, cofondator & general managerul Trilulilu și fan tenis. Și, pentru că pentru voi scriem și, de regulă, ne plac foarte mult părerile voastre, am încheiat “echipa” de invitați într-un mod original, alegând să dăm cuvântul unuia dintre cititorii Treizecizero.ro, lui Codruț Ștefan Baciu.

La final, pentru că știm că nu v-ați săturat de părerea noastră, aveți și răspunsurile celor două semnături pe care le regăsiți cel mai des pe Treizecizero.ro, Adrian și Camelia. 

Invitații au avut de răspuns la aceleași cinci întrebări.

1. Care realizare, posibilă în finala Roland Garros, e mai impresionantă? Rafa: 7 titluri la RG sau Novak – Slam-ul?
2. Este (sau începe să devină) mai spectaculoasă și mai intrigantă rivalitatea Nadal – Djokovic față de Nadal – Federer?
3. Care e locul lui Federer, în acest moment, vizavi de cei doi finaliști de la RG? Va mai fi relevant elvețianul în perioada următoare?
4. La ce fel de meci vă așteptați în finala RG? Ce are de făcut fiecare pentru a se impune? 
5. Nadal sau Djokovic? Cine va câștiga finala?

Mai jos găsiți răspunsurile invitaților noștri.

Luminița Paul
Editorialist Gazeta Sporturilor, comentator tenis Eurosport 

1. Amândouă realizarile sunt uriașe, însă e greu să fie comparate și, mai ales, clasificate. Prima premiază excelența și persistența, longevitatea la nivelul cel mai înalt, constanța. Măiestria pe o suprafață unde nimeni nu a știut să joace mai bine decât Nadal. A doua premiază excelența și diversitatea, pentru că vorbim de un jucător, Djokovic, care ar deține cele 4 trofee majore. E ceva ce nu s-a mai făcut de mult și în niciun caz în aceste condiții, pe suprafețe diferite. Nadal ar avea însă beneficiul unicității, iar Djokovic, pe cel al complexității.

2. A început să devină o rivalitate reală începând de anul trecut, când Djokovic s-a apropiat imens în bilanțul întâlnirilor directe. Când a fost capabil să-i pună probleme profunde lui Nadal, să-l rănească, în joc și în orgoliu. Pâna în 2011, Djokovic nu-l învinsese pe Nadal în turneele de Mare Slem și, brusc, lucrurile s-au schimbat. Acum e cu adevarat pasionant ce se întâmplă între ei, după ce și spaniolul a recuperat un pic. În rivalitatea Nadal – Federer există însă o mai mare varietate: stiluri diferite de joc, personalități diferite, generații diferite. De aceea, cred că lumea a prețuit și încă prețuiește foarte mult rivalitatea lor.

3. Nu-l voi scoate din calcul pe Federer încă doi ani măcar de acum încolo. El e oricând capabil de rezultate, de victorii extraordinare. E capabil să domine într-o mare măsură, cum a făcut-o în finalul sezonului trecut. Cred însă că-i va fi din ce în ce mai greu în turneele de Mare Slem, unde va da mereu în semifinale de Djokovic sau de Nadal.

4. Mă aștept la un meci intens. Și îmi doresc. 

5. La pronosticuri mă abțin, pentru că nu am nimerit mai nimic la ediția aceasta

Mihnea Măruță
Jurnalist, editorialist Ora de Cluj

1. Cred că cele 7 titluri ale lui Nadal sunt mai grele decât Marele Şlem. Poate şi pentru că Năstase al nostru, despre care ne place când ni se spune că ar fi rămas printre cei mai buni din toate timpurile (deşi e o amăgire), n-a câştigat decât o dată la Roland Garros.

2. Suntem pe teritoriul speculaţiei, dar parcă duelul Nadal-Federer are (avea) ceva mai multă consistenţă, culoare şi implicaţii extra-sportive (legate de tipurile psihologice, de spiritul latin versus cel germanic, etc). Nadal şi Federer sunt mult mai diferiţi între ei decât Nadal cu Djokovic, iar asta face din întâlnirile lor un soi de ciocnire a contrariilor, cu polarizarea aferentă.

3. Inevitabil, Federer se îndreaptă spre finalul carierei şi nu l-aş mai include în calcule decât pentru un an sau doi. Fanii lui trebuie să se bucure, de-acum, de fiecare meci al său.

4. În acest moment, o întâlnire Djokovic-Nadal atinge, probabil, cea mai intensă vibraţie de voinţă din lumea sportului mondial. Dacă le-am putea vedea minţile în timp ce joacă, ar fi un spectacol mai emoţionant decât cel al loviturilor cu racheta.

5. Merg pe Djokovic, pentru că are o nuanţă de zâmbet în plus, pentru că îmi pare că nu uită, nici la mingile decisive, că trebuie să se bucure şi că nu poate reuşi doar prin forţe proprii. Mai există ceva, ingredientul secret al liniştii, care lui Nadal îi lipseşte.

Sergiu Biriș
Cofondator, General Manager Trilulilu

1. Ambele realizări ar fi impresionante, dar dacă ar fi să aleg, aș zice că deținerea titlului la toate cele patru GS-uri de către Novak ar fi mai impresionantă, cu atât mai mult cu cât cred că va avea viață grea cu Nadal, care joacă incredibil la această ediție.

2. Cred că devine mai spectaculoasă prin prisma faptului că Federer parcă nu mai are acea dorință de a câștiga pe care o avea în anii trecuți. Altă dată, dacă situația era nasoală, la 15-40 rezolva problema cu doi ași. Acum nu mai simt aceeași îndârjire la el. Asta lasă loc rivalității Nadal – Djokovic să se desfășoare în voie, mai ales că ambii par că pot juca până la epuizare – vezi Australian Open-ul de anul acesta.

3. Cred că Federer mai are combustibil să câștige încă un Grand Slam, pe care cred că și-l dorește mult, chiar dacă nu afirmă public asta. Mi se pare însă că și-ar dori să poată câștiga cu cât mai puțin efort posibil. Când Del Potro a semnalat probleme fizice în meciul cu Federer, am avut senzația că Federer a primit un cadou divin, pentru că altfel nu cred că ar fi reușit să revină de la 0-2 la seturi. Spre deosebire de Federer, Nadal si Djokovic au vârsta și setea de victorie de partea lor, așa că în perioada următoare cred că pe ei va fi lumina reflectoarelor.

4.  Cred că va fi un meci foarte disputat, pentru că ambii vin după meciuri câștigate destul de ușor. Ambii jucători par să fie într-o formă foarte bună și îi știm că sunt alergători de cursă lungă. 

5. Cred că va câștiga Nadal. Parcă ar avea o viteză în plus la acest Grand Slam. Apropo de asta, am văzut că nu mai poartă suportul la genunchi pe care îl purta, așa că e posibil să fie mai puternic din punct de vedere fizic. 

 

Codruț Ștefan Baciu
Cititor Treizecizero.ro 

1. Cred ca maretia unui al saptelea titlu este una cu totul speciala, insa nu pentru recordul pe care il propune, ci tocmai pentru ca Nadal  lasa senzatia ca avem de a face cu cea mai “de batut” performanta din cate au existat in tenis. Nadal castiga in 2011, Nadal castiga in 2012, ghici cine castiga in 2013! Ca atunci cand vezi 3 sau 4 asi la rand – chiar si daca nu-l simpatizezi pe cel care serveste, te trezesti zicand “hai, inca unul! ar fi culmea!” Pare ca, la Paris, culmea a incetat sa se vada de ceva vreme.

 2. Sunt destui cei care prefera rivalitatea cea noua. De inteles, dar de compatimit, intrucat putini dintre acestia pot afirma ca au vazut vreodata vreun meci cap-coada intre Nadal si Djokovic. Eurosportul schimba doua perechi de comentatori pana se termina un meci de-al lor, iar episoadele din Tanar si Nelinistit insumate par o biata reclama la servetele umede.  Nici chiar Micky Alexandrescu, intim confident  si viitor cavaler de onoare al celor doi, nu a putut sa-i convinga sa mai vina si pe la fileu.

 3. Cred ca Roger va ramane in top 3 in urmatorii 2 ani macar, si va mai lua macar un Slam intre timp; insa cu cat ii va lua mai mult timp, cu atat ii va fi mai greu sa-l ia.  Locul 1 este, insa, aproape imposibil de recastigat.  Mai cred ca se va retrage peste alti 4 ani, aproape concomitent cu Nole si Rafa, pe care nu ii vad jucand mai mult de 1-2 ani dupa ce vor fi implinit 30 de ani.

 4. Ma astept sa-i vad incrancenati si facand schimburi lungi. Daca ploua, la forma teribila a lui Rafa se va adauga si faptul ca terenul va fi mai lent, iar plasamentul sau va deveni cu cateva unitati mai potrivit; in cazul asta, Nole va trebui sa se multumeasca cu locul 2. Fara ploaie, poate ca atuurile din victoriile precedente (o tona de lovituri cu lungime buna, retur precis la primire, un curajos serviciu secund si ceva urlete in favoarea lui din tribune) il vor ajuta pe Nole sa impinga meciul in 4 sau 5 seturi. 

 5. Cei care ii urmaresc meciurile lui Federer live, si nu din ziare, vor intelege de ce spun ca nu imi place sa ma uit la finalele dintre Rafa si Nole.  Totusi, uneori o fac, iar o o parere tot am: cred ca va castiga Nadal in 4 seturi ambientate mai degraba cu break-uri decat cu tie-breakuri. Desi nu se pune problema de oboseala la Nole (daca se lasa de tenis, maratoanele platesc si ele bine, kenieni, paziti-va!), in afara de un relativ si subred avant fabricat de victoriile precedente din finalele de Slam, he’s got nothing.

 

Camelia Butuligă
Writer Treizecizero.ro 

1. Novak. Mi se pare mai greu să fii foarte bun pe toate suprafeţele decât foarte bun pe o singură suprafaţă. Drept pentru care n-a mai reuşit nimeni Slamul anual de la Rod Laver (care a jucat 3 din cele 4 Slamuri pe iarbă). Aş zice că un Mare Slam anual este şi mai dificil de realizat acum decât era pe vremea lui Laver, pentru că acum cele 4 Slamuri se joacă pe 4 suprafeţe diferite.

2. Da. Inevitabil. Federer e cu 5 ani mai mare decât Rafa şi Novak, care sunt aceeaşi generaţie. Nadal a fost mai precoce, a început să câştige în adolescenţă, când Federer era în culmea gloriei. Lui Novak i-a luat mai mult. Abia anul trecut s-a întâlnit cu Nadal la cel mai înalt nivel. Roger nu mai este la apogeul carierei, şi cam ştim cu toţii cum se termină meciurile lui contra lui Nadal, în funcţie de suprafaţa pe care se joacă. Perechea Novak – Rafa are încă multe necunoscute. O să fie interesant.

3. Va mai fi relevant pe suprafeţele rapide, pentru că-l ajută să-şi joace tenisul lui, care e unul de atac: indoor hard, US Open, şi poate Wimbledon, cu puţin noroc. La Federer chestiunea e acum să-şi aleagă bătăliile (turneele) cu foarte mare grijă. Va avea nevoie de perioade mai lungi de odihnă, şi va trebui să-şi facă programul exact cum trebuie pentru a fi în formă la Slam-uri. Pentru că, la el, doar Slamurile mai contează acum în imaginea de ansamblu.

4. Teoretic Nadal ar trebui să câştige, judecând după jocul lor până acum. Dar rezistenţa şi îndârjirea pe care Djokovic a fost capabil să le găsească în cele mai dificile momente au fost esenţiale în a-l aduce până în finală. Cred, paradoxal, că meciul depinde de Djokovic. Nadal o să-şi joace nivelul lui foarte înalt pe zgură, ca până acum. Depinde acum dacă Djokovic va putea să se ţină de el fizic. Pentru că dacă se ţine de el fizic, cred că poate să-l domine pe Nadal şi psihic, a făcut-o tot anul trecut. Dar am îndoieli că Novak e la acelaşi nivel fizic ca anul trecut. Pe de altă parte, e sport, orice se poate întâmpla. Nadal poate să doarmă prost, să mănânce ceva ce nu-i prieşte, sau poate rugăciunile Mitropolitului Serbiei vor face diferenţa

5. Dificil de zis, din cauza motivelor de mai sus. Raţiunea-mi zice Nadal, dar tot raţiunea îmi zicea până acum că Sharapova n-are cum să câştige în veci un Grand Slam pe zgură.

Adrian Țoca
Owner & Writer Treizecizero.ro 

1. E fantastic de complicat să compari cele două potențiale realizări și, de asemenea, un pic nedrept. E, de asemenea, fascinant cum cele două au ajuns să se intersecteze. Dar cred că eventualul Slam al lui Novak e mai dificil de făcut și, implicit, mai impresionant. Faptul că nu a mai reușit nimeni din 1969 încoace această performanță spune multe și e un motiv simplu pentru care au trecut atâția ani: că e nemaipomenit de greu. E greu să domini pe toate suprafețele, e și mai greu s-o faci într-un singur an, e foarte greu s-o faci într-o epocă în care rivalii tăi se numesc Nadal, Federer și Murray. Așadar, performanța lui Novak. Fie și pentru că, pentru a o transforma în realitate, el ar trebui să-l bată, pe zgură, pe cel mai mare jucător din istorie al acestei suprafețe, într-un moment în care el însuși luptă pentru un record.

2. Sunt două rivalități și povești diferite. Cred că Nadal vs Djokovic suferă la capitolul strălucire din două motive: unul, că nimeni nu-și poate aduce aminte nimic spectaculos de prima jumătate din meciurile lor, al doilea, că a fost prea înclinată, când într-o parte, când în cealaltă. Mai întâi a câștigat numai Nadal, apoi numai Djokovic. În plus, numărul mare de meciuri directe (sunt deja 32, azi e nr. 33, e posibil să trecem lejer de 50, ceea ce-i imens) duce la un soi de uzură. Nadal vs Federer e altceva. E o confruntare a stilurilor, sunt două epoci, personalități diferite. Două atitudini complet opuse de a avea succes și de a atinge gloria. Uitați-vă numai la cele două armate de fani, cât de diferite sunt. E greu să bați farmecul acestei povești. Până și amprenta ei complet originală (faptul că outsiderul inițial, Nadal, domină categoric head-to-head-ul) e greu de imitat. Pe de altă parte, Nadal vs Djokovic recuperează în ce privește intensitatea și dramatismul ultimelor  finale.

3. E încă prematur să-l scoți pe Federer din orice calcul, iar faptul că suntem la final de Roland Garros n-ar trebui să ne influențeze raționamentul. Federer pleca de la Paris cu mâna goală și în perioada lui de vârf maxim, faptul că pățește la fel la 30 de ani n-ar trebui să grăbească ideea că “e terminat”. Roger ajunge oricum, aproape automat, în sferturile sau semifinalele oricărui Slam, iar, odată ajuns acolo, nu știi niciodată ce se poate întâmpla, nu știi când se poate deschide o poartă către un nou trofeu. La urma urmelor, Agassi a câștigat un Slam la aproape 33 de ani (Australian Open, în 2003). De ce n-ar face-o tocmai Federer? Cred că mai are resurse și motivație pentru încă unul, două sau poate chiar trei (în funcție de conjunctură și sănătate) Slam-uri. 

4. Cred că vom avea parte de un început nervos, din cauza mizei, apoi de un ritm intens, aproape chinuitor, precum cel din finalele US Open sau Australian Open. Nu știu dacă va fi neapărat o partidă de mare calitate, are oricum suficientă însemnătate ca s-o ținem minte toată viața.

5. Există un singur jucător în stare să-l bată în clipa asta pe zgură, în trei seturi din cinci, pe Nadal, și acela va fi în fața spaniolului în finala de azi. Pe de altă parte, acesta nu e un joc normal, o finală oarecare. E o finală istorică, în care dai totul și chiar mai mult decât atât, în care va conta orice detaliu nou, și ar putea conta mai puțin detaliile vechi. În mod normal, Djokovic are jocul, are și mentalul să-l bată pe Nadal pe zgură. Dar, cum ziceam, ăsta nu-i un context normal. Mă aștept ca Rafa să se autodepășească, apoi să se ultra-depășească, și tot așa. Nu există un jucător cu o determinare mai mare ca a lui. Mă mai aștept și ca Novak să facă un meci mare. Pentru că nu va mai avea curând ocazia asta.