Finala perfectă! Federer revine într-o finală de Slam, îl ține sub control pe Murray. Djokovic, prea bun pentru Gasquet

Pentru al doilea an la rând, finala de la Wimbledon va fi jucată între Novak Djokovic și Roger Federer, primii doi jucători din lume la acest moment și principalii favoriți la titlu. Cei doi și-au consolidat acest statut în semifinale, unde nu le-au lăsat nimic oponenților lor, în victorii bine articulate. Djokovic l-a învins pe Richard Gasquet, 7-6, 6-4, 6-4, în vreme ce Roger Federer a trecut în meciul vedetă al zilei de preferatul gazdelor, Andy Murray, 7-5, 7-5, 6-4. 

Anul trecut, cei doi au oferit o finală senzațională, decisă în favoarea sârbului după patru ore de joc. Rivalitatea celor două superstaruri e pe muchie: Federer deține un avantaj la limită, câștigând 20 din cele 39 de meciuri directe. Va fi, însă, abia a treia finală de Grand Slam a celor doi (1-1 în precedentele) și tot a treia întâlnire la Wimbledon (de asemenea 1-1). 

Vă mai amintiţi ce zicea Andy Roddick despre Federer înainte de acest Wimbledon? „(Pe teren) Roger se gândeşte la ceva şi apoi face ca acel lucru să se întâmple. E o abilitate nebunească. Pur şi simplu, racheta are sens în mâna lui”. Roddick a avut ocazia de atâtea ori să simtă pe pielea lui arsura geniului lui Federer. Azi a mai fost martor odată, din postura de comentator şi cred că a fost recunoscător că nu mai era el acel Andy care se sufoca acolo jos pe teren. 

„Nu m-am comparat niciodată cu Roger”, a mai spus Roddick. Şi totuşi, tenisul e un sport care te obligă tot timpul să te compari cu alţii pe teren. Meciurile nu sunt decât nişte comparaţii crude, în oglindă – doi oameni faţă în faţă, pe jumătăţi opuse ale terenului. Oricât ai vrea să nu te compari cu cineva, vei fi obligat să o faci când joci cu el. Iar Federer este cea mai limpede şi necruţătoare oglindă în care te poţi reflecta pe iarbă.

„Nu am jucat rău”, a spus Andy Murray la conferinţă. Nu ai jucat rău, Andy, ai jucat bine, chiar foarte bine. Dar azi nu a contat cât de bine ai jucat, pentru că ce s-a întâmplat de partea celaltă a fileului a făcut ca tu, dublu câştigător de Grand Slam, campion olimpic şi membru al Top 4 de nu ştiu câţi ani, să pari un ageamiu. Asta e. Tuturor li se întâmplă mai devreme sau mai târziu când joacă cu Federer. „Azi a fost unul dintre cele mai bune meciuri pe care le-am jucat în cariera mea”. Vă daţi seama ce înseamnă „unul din cele mai bune”, la cariera lui Roger? Andy Murray a avut ghinionul să nimerească pe traiectoria unui tren de mare viteză, căci cu asta seamănă Federer când joacă bine pe iarbă. Se întâmpă uneori meciuri ca acestea, în care Federer execută lovituri atât de uluitoare, încât nu te mai întrebi: „Cum??” ci „De ce??”

„Orice nu-i iese lui Murray, Federer face fără efort două minute mai târziu” „Reverul lui Federer este maiestuos şi înspăimântător în acelaşi timp”, „Tenis stratosferic”, „Să serveşti 70% pe primul şi să pierzi!?”, „E o anomalie statistică ce face Federer acum”, „O victorie impecabilă”, „Federer îşi atinge vârful de formă la 33 de ani”, „Un meci scandalos făcut de Roger”, „Ireal”, „Federer are toate răspunsurile”, „Acesta, prieteni, este tenis la cel mai înalt nivel”, „Doamnelor şi domnilor, Roger Federer. Tot timpul poţi fi mai bun. Nu am cuvinte”, „Nimeni întreg la minte nu ar trebui să îl critice pe Murray acum. A fost surclasat de un joc impecabil”, „Ziua în care am fost învinşi de un adversar care ne place oricum mai mult”, „Demonstraţie sublimă pe serviciu”, „Federer, de neatins azi”. 

Cam asta era atmosfera în online în timpul meciului şi după. 

La un aşa meci, trebuia şi un game gigantic, antologic, care să rezume situaţia de pe teren. În setul doi, Murray a luptat 15 minute pentru a-şi ţine serviciul pentru 5-5. Douăzeci de puncte, şapte egalităţi, cinci mingi de break salvate şi un as la sfârşit servit de Murray pentru a-l câştiga. „Probabil cel mai bun game din toate timpurile”, a decretat Robin Soderling, încercat şi el de emoţii în faţa televizorului. Şi după aceea? Federer îşi face serviciul la ZERO şi apoi face break pentru a lua setul doi. Cam aşa a fost meciul ăsta.  

Şi acum? Îl mai ţineţi minte pe Novak Djokovic, nu? L-a făcut şi el să pară un ageamiu pe Gasquet azi, şi nici măcar nu s-a străduit prea tare. „Cu cine vrei să joci finala?” era el întrebat la conferinţa de după semifinală. „Nu ştiu, dar mi-ar plăcea ca meciul lor să se prelungească un pic şi mâine”. Haha. Andy a încercat din răsputeri, Novak, dar ar mai fi avut nevoie de încă un coechipier pe teren pentru a împinge meciul acesta dincolo de trei seturi. 

„Novak a jucat bine, dar dacă Federer serveşte aşa cum a făcut-o azi, are mari şanse să câştige din nou titlul”, a declarat Murray. „Ştiu cum trebuie să joc ca să-l bat (pe Djokovic), dar va fi un alt meci, o altă ocazie. Sper ca de data asta să obţin victoria”, a declarat şi Serverer. Ai fost avertizat, Novak.

Va fi a treia lor finală de Grand Slam, după US Open 2007 (câştigată de Federer) şi Wimbledon 2014, câştigată de Djokovic. Va fi a 26-a finală de Grand Slam pentru Federer (record all-time), care devine cel mai în vârstă finalist după Ken Rosewall (la 39 de ani, în 1974). Alte recorduri? Cum să nu. Federer devine al doilea jucător după Bill Tilden (în anii 20, la US Open) care dispută 10 finale la acelaşi Grand Slam (Wimbledon). Anii 20… Cum sună asta?

Da, totul i-a mers perfect lui Mr. PeRFect. Până şi la capitolul contestaţii ale deciziilor arbitrilor, unde Federer este faimos pentru inacurateţea sa, a fost perfect azi. Să sperăm că nu şi-a atins vârful de formă la acest turneu prea devreme, pentru că va avea nevoie de toate puterile sale magice contra lui Novak Djokovic poimâine. Djokovic va pune mult mai multă presiune, mult mai devreme decât Murray. Serviciu contra retur, atac contra alunecare, voleu contra passing, forehand brici contra forehand cârlig, bucle contra ţepi. Finala se anunţă ca o comparaţie incediară.