Emoții și performanțe uriașe: Anastasia Pavlyuchenkova și Barbora Krejcikova se califică în finala feminină a Roland Garros
Radu Marina | 10 iunie 2021Rusoaica în vârstă de 29 de ani se califică în prima ei finală de Grand Slam, după 7-5, 6-3 cu Tamara Zidansek. E prima jucătoare din istorie care are nevoie de peste 50 de turnee de GS ca să ajungă în prima ei finală.
Ce moment pentru Anastasia Pavlyuchenkova și Barbora Krejcikova! Două jucătoare care au sfidat toate așteptările și s-au calificat în finala Roland-Garros 2021, pentru prima lor apariție într-o finală de Grand Slam.
Rusoaica în vârstă de 29 de ani va juca prima ei finală de Grand Slam, după victoria, 7-5, 6-3, cu Tamara Zidansek. Pavlyuchenkova e prima finalistă din istorie care are nevoie de peste 50 de turnee de GS ca să debuteze într-o finală.
La rândul ei, Barbora Krejcikova a câștigat un meci dramatic cu Maria Sakkari, de trei ore și 18 minute, în care a revenit de la 3-5 în setul decisiv, a salvat o minge de meci la acel scor și a ratat patru mingi de meci înainte de a câștiga într-un final foarte intens: 7-5, 4-6, 9-7.
Cele două finaliste nu s-au mai întâlnit niciodată.
Pavs, mult timp considerată una dintre cele mai talentate jucătoare care încă nu au ajuns în Top 10 sau într-o finală de Slam, devine prima jucătoare din Rusia calificată într-o finală de Grand Slam de la Maria Sharapova încoace (AO 2015) și a 10-a reprezentantă a Rusiei (bărbați și femei) care joacă o astfel de finală.
Krejcikova, mult timp cunoscută drept o excelentă jucătoare de dublu (a fost numărul 1 în lume și este calificată în semifinale și la dublu), traversează o perioadă de grație pe zgură. Ea a câștigat 13 din ultimele 14 meciuri jucate pe această suprafață, incluzând aici și primul titlu al carierei, în săptămâna de dinainte de RG, la Strasbourg (finală cu Sorana Cîrstea). Mai mult, Krejcikova a traversat cu bine un segment de tablou care i-a scos în cale numai nume puternice. Le-a învins pe Alexandrova, Svitolina, Stephens, Gauff și acum pe Sakkari.
La interviul de după meci, Barbora a creditat-o pe regretata Jana Novotna pentru impactul pe care l-a avut în cariera ei: „De acolo de sus a avut grijă de mine. Era important pentru mine să spun asta în public”.
Se încheie un turneu excelent pentru Zidansek și Sakkari. Slovena va intra în Top 50 după prima ei semifinală de Slam.
Momentul lui Pavs | Anastasia Pavlyuchenkova – Tamara Zidansek 7-5, 6-3
Din destule puncte de vedere, Pavlyuchenkova și Zidansek au plecat de pe poziții de egalitate în această primă semifinală: în premieră într-o astfel de fază, calificate în semifinală după un parcurs lung, cu multe resurse consumate pe parcurs, cu meciuri câștigate greu în decisiv (Zidansek cu Andreescu, Pavlyuchenkova cu Rybakina). Amândouă aflate pe un teritoriu complet necunoscut lor.
Doar că, în ciuda acestor similitudini, ce a avut Pavlyuchenkova și nu a avut Zidansek a fost experiența și maturitatea care să o ajute să gestioneze un astfel de meci atât de important. La 23 de ani și cu puține apariții la nivel foarte înalt, Zidansek încă mai are foarte multe lucruri de descoperit și de înțeles, mai ales că progresul ei a fost unul lent, dar sigur, și abia în ultimul an a jucat și pe scenele mai mari alt tenisului. La Pavs, lucrurile stau diferit: are 29 de ani, pare de o viață în circuit, a câștigat mult, a stat mult printre cele mai bune jucătoare și un traseu prelungit la un Grand Slam nu îi era tocmai străin.
Aceste lucruri au făcut diferența. Maturitatea cu care a abordat Anastasia partida în general, dar mai ales acele momente intense și importante, care ar fi putut schimba soarta meciului, a fost cheia. E ceea ce a dus-o în prima ei finală de Grand Slam.
Pavlyuchenkova a fost întrebată recent de ce crede că nu a ajuns niciodată în top 10, iar răspunsul ei a fost că “poate nu am fost pregătită să fac acest pas”. De data asta, aflată în fața celei mai importante performanțe a carierei, a fost pregătită; acei ani mulți petrecuți în Top 30 sau Top 15, acele multe titluri câștigate (12 WTA) și toate bătăliile pe care le-a dus în circuit încă de la o vârstă fragedă (a debutat la 15 ani) au contat. Au contat inclusiv marile dezamăgiri, numeroasele cicatrici emoționale adunate. Pentru că toate aceste experiențe au format-o ca jucătoare. Cumva, în aceste două săptămâni, ultimele piese s-au așezat, iar acel rezultat mare pe care îl aștepta (și care îi lipsea) a venit.
,,Niciodată nu știi când vine succesul”, spunea un alt jucător rus cu un salt spectaculos anul acesta, Aslan Karatsev. Însă, deși niciodată nu știi când vine, e esențial să fii pregătit pentru el. De data asta, Pavlyuchenkova a fost pregătită: a intrat în semifinală arătând ca o jucătoare care a venit la meci să-și ia victoria, nu să i se ofere.
Deși a început ezitant și a pierdut primele două game-uri, răspunsul a fost pe măsură apoi. A câștigat următoarele trei game-uri, a reușit break-ul și a ajuns, ulterior, la 5-3. Aici a fost primul moment cheie pe care a reușit să-l gestioneze bine: rusoaica a servit pentru set, dar a fost prinsă din urmă de Zidansek, care a arătat aceeași libertate în joc, s-a deplasat la fel de bine precum a făcut-o tot turneul și a încercat să-și pună forehandul cât mai mult în valoare. Când a fost egalată, Pavlyuchenkova a arătat primele semne de slăbiciune, iar Zidansek, primele dovezi că e bine intrată în meci, că e capabilă să întoarcă și că are suficiente arme să o deranjeze pe rusoaică.
Tamara a fost impecabilă de la 3-5 la 5-5, unde a avut două mingi de break consecutive. Un break acolo ar fi schimbat soarta meciului cel mai probabil. Dar acel break n-a mai venit, pentru că Pavlyuchenkova a anulat mingile de break cu un joc pur și simplu prea bun și prea așezat. După acea ieșire din încercuire, Pavs a rămas în față, iar în următorul game s-a năpustit peste slovenă cu acele retururi luate rapid, cu reverul în cros scurt, cu care a făcut ravagii în meciul cu Rybakina, reușind astfel să închidă primul set.
Cu acest set echilibrat, dar bine gestionat de Pavlyuchenkova, setul doi a mers mult mai ușor în direcția rusoaicei – așa cum era de așteptat, după șansele ratate de slovenă la 5-5, șanse care au costat-o setul și meciul. Zidansek a trecut exact prin ceea ce a trecut și Sorana în meciul cu ea din optimi: Sorana a avut șanse în primul set, le-a ratat, șansele s-au întors împotriva ei, iar în setul doi nu s-a mai putut aduna.
Similar, nici Zidansek nu s-a mai putut aduna în setul doi. Pavlyuchenkova a început setul cu break încă din debut, s-a dus la 4-2, a urmat o ultimă sclipire a slovenei, care și-a luat serviciul înapoi. Dar aceeași maturitate pe care Pavs a arătat-o în primul set în momentele dificile a făcut diferența încă o dată: de la 4-3 rusoaica a mai pierdut doar trei puncte, câștigând astfel următoarele două game-uri, implicit și meciul. Un meci care îi va schimba profund cariera Anastasiei – sau va schimba modul în care va fi privită de acum încolo.
Începând de acum, Pavlyuchenkova nu va mai fi o jucătoare cu o carieră impresionantă la junioare (două titluri de Grand Slam, lider mondială la 14 ani), dar care n-a confirmat la senioare. Nu va mai fi etichetată drept jucătoarea cu un potențial enorm, dar neîmplinit. Va fi Anastasia Pavlychenkova, finalista de la Roland Garros. Poate chiar mai mult decât atât.
E încă o dovadă că toate catalogările și estimările vizavi de cariera unui sportiv trebuie păstrate pentru finalul acesteia.
Babs, pentru Jana | Barbora Krejcikova – Maria Sakkari 7-5, 4-6, 9-7
Poate că aceste semifinale nu au avut nume de afiș, dar au compensat prin calitatea poveștilor și dramă. Semifinala a doua a avut nevoie de trei ore și 18 minute ca să decidă o învingătoare. Între două jucătoare despărțite de atât de puțin, a triumfat până la urmă jucătoarea mai variată și cu o tactică mai nuanțată.
Saltul valoric recent al Krejcikovei – despre al cărei traseu neobișnuit am mai vorbit – nu încetează să mire și, simultan, să fie subestimat. Cehoaica a câștigat 13 din ultimele 14 meciuri jucate, singura înfrângere fiind la Roma, cu Swiatek. Curentele de opinie au, în general, nevoie de mai mult timp ca să depășească prejudecățile și să ajungă la zi. Krejcikova e abia la al cincilea turneu de Grand Slam pe care-l joacă pe tabloul principal, iar dacă-l va câștiga, va urma unui trend în care s-au mai înscris recent Andreescu și Swiatek, la rândul lor câștigătoare timpurii în istoria participărilor lor în Slamuri. Dar dacă cele două au avut parte de o presă și de un suport public mai puternice și mai entuziaste, Krejcikova, autoarea unui breakthrough comparabil de rapid, pare încă trecută cu vederea.
Dar adevărul e că Barbora nu mai este de mai bine de un an o jucătoare oarecare de pluton, și cu atât mai puțin nu mai este doar o bună jucătoare de dublu. Este, de fapt, o jucătoare grozavă pentru zgură, o suprafață croită pentru jocul ei foarte variat. Barbora știe cum să joace suprafața, lucru pe care l-am văzut în momentele cheie ale acestei semifinale. Nu ezită niciodată să schimbe direcțiile și o face cu mare succes. Construiește grozav punctele, cu răbdare și cu ruperi de ritm, poate lovi mai multe tipuri de mingi, adăugă slice-uri foarte eficiente și se folosește impecabil de mingi înalte. Firește că vine cu succes la fileu, element din jocul ei de dublu care i-a adus titluri de Slam și locul 1 în lume. Și când atacă, poate fi foarte greu de oprit, în special de pe rever, parte de pe care au venit peste 10 lovituri direct câștigătoare numai în decisiv.
Cel mai important dintre ele a fost poate la mingea de meci salvată la 3-5, când Sakkari, energizată și pe val, bătea la ușă cu putere, în încercarea de a închide meciul contra serviciului. Krejcikova și-a deschis terenul, a urcat la fileu și a trimis un swing-volley la care multora dintre fanii ei trebuie că le-a înghețat inima, atât de mult a părut să stea acea minge în aer. Câteva momente mai târziu, Krejcikova avea să obțină break-ul, într-un schimb în care s-a folosit eficient de un moonball, și meciul avea să se reseteze și să intre în prelungiri.
Sakkari n-a rămas nici ea mai prejos în momentele cheie. Autoare a unei salvări miraculoase la Miami, unde a salvat 7 mingi de meci într-o victorie cu Pegula, Maria a părut că va urma aceeași cale și aici. Mingile de meci salvate de ea pe propriul serviciu au fost nebunie curată: fie cu reverul în cross, executat cu un curaj nebun ținând cont de greutatea mizei, fie un serviciu perfect, la cel mai potrivit moment. Ambele oponente s-au ridicat, pe rând, la înălțimea ocaziei și au răspuns cu curaj sub presiune pe finalul confruntării. Au compensat astfel pentru momentele de inconstanță din prima parte a meciului, când miza a părut să le joace feste.
Pe Sakkari a lăsat-o însă inspirația în cel mai inoportun moment. După ce a scăpat, ajutată de eroarea arbitrului, la mingea de meci numărul 4 – eroare ce a provocat iar discuții interminabile în social media despre oportunitatea introducerii sistemului Hawkeye și pe zgură – Sakkari a jucat o scurtă previzibilă și întârziată, o minge la care Krejcikova nu putea să greșească. Într-un fel, s-a făcut dreptate pentru eroarea arbitrului de scaun, pentru că s-a evitat un scenariu în care poate Sakkari ar fi câștigat meciul, rezultatul ar fi fost viciat, iar tot iadul s-ar fi revărsat apoi peste acest French Open.
Exceptând acea eroare de care a beneficiat, Sakkari ar fi fost, fără îndoială, o câștigătoare la fel de merituoasă, iar Krejcikova i-a dat credit la conferință, spunând că amândouă ar fi meritat să câștige. Grecoaica a făcut o treabă excelentă cățărându-se înapoi în meci după pierderea primului set și ducând acel momentum până la un punct de victorie. Cumva, deși per total nu ea a avut cifrele mai bune, Sakkari a dat impresia că ea este agresorul, dar consistența ei de pe baseline a sfârșit însă prin a fi, până la urmă, doborâtă de loviturile măiestre ale cehoaicei, în special acel rever în lung de linie care a trăit o perioadă de glorie în decisiv.
Maria a capacitat bine audiența în favoarea ei, pentru că publicul francez va agrea mai mereu profilul jucătorului luptător, care interacționează cu tribuna, în detrimentul celui aparent mai rece, mai calculat, mai reținut. Krejcikova nu și-a făcut o favoare în relația cu fanii nici cu pauza prea lungă pe care a luat-o înainte de decisiv, pe care spectatorii nu au apreciat-o. Pe final, când loviturile direct câștigătoare se împărțeau când de pe o parte, când de pe alta, ambele au fost aplaudate în egală măsură.
Iar la interviul de pe teren, creditul pe care Barbora i l-a acordat regretatei Jana Novotna i-a câștigat un capital serios de simpatie.
Krejcikova, cea mai nouă finalistă din Cehia la Paris, după Safarova sau Vondrousova în anii precedenți, trăiește acum un moment extraordinar: „Nu mi-am imaginat niciodată că voi fi o finalistă de Grand Slam. Nu știu, sună greu de crezut. Nu pot să cred. Nu cred că se întâmplă asta”.
Și finala sună greu de crezut. Dar acest duel neașteptat dintre Krejcikova și Pavlyuchenkova nu ar trebui să scandalizeze pe nimeni, cu atât mai mult într-un context în care marile nume au căzut în circumstanțe pe care nu le întâlnești la tot pasul. Finalistele sunt locurile 33 și 32 din clasamentul WTA, poziții pe care nu e ușor de ajuns. Pe de o parte, o jucătoare excelentă de zgură, care este premiată de suprafață. Pe de altă parte, o prezență de când lumea în turneele mari, care și-a așteptat cuminte rândul. Una care ajunge foarte repede în finală, la abia a 5-a ei participare într-un Slam, cealaltă care ajunge cel mai târziu în finală, la a 52-a ei prezență pe un tablou, un record. Sunt mai multe căi de a atinge succesul, nu există un standard. Trebuie doar să îți găsești drumul tău.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
