Finala de la Dubai promite. Federer caută titlul 100, iar Tsitsipas, proaspăt intrat în Top 10, este în fața celui mai important trofeu

Prin victoria obținută în fața lui Gael Monfils, 4-6, 7-6, 7-6, Stefanos Tsitsipas și-a asigurat atât calificarea în a cincea finală a carierei și a doua în tot atâtea săptămâni, cât și intrarea, în premieră, în Top 10, devenind astfel primul jucător grec care reușește o astfel de performanță. Tsitsipas (20 ani) se alătură lui Alexander Zverev (21 ani) și Dominic Thiem (25 ani) ca fiind cei mai tineri jucători din Top 10, acolo unde odată cu intrarea grecului, vârsta medie va deveni 29 de ani.

„Mă gândesc aproape în fiecare zi la asta. Îmi doresc mult să se întâmple”, spunea Tsitsipas înaintea meciului cu Monfils despre posibila intrare în top 10. Așa se explică și revenirea remarcabilă a grecului în spectaculoasa semifinală de azi cu Monfils, la rându-i aflat într-o perioadă excelentă. Grecul a revenit de la 4-6, 1-3 și a salvat patru mingi de break la 3-4 în setul decisiv, mingi care ar fi putut echivala cu niște mingi de meci, dacă avem în vedere cât de bine a servit francezul pe tot parcursul zilei. A fost tipul de meci pe care Tsitsipas l-a câștigat mai degrabă cu mintea. În fața unui adversar incomod, care îl învinsese în urmă cu două săptămâni la Sofia, Tsitsipas și-a așteptat șansa, iar în final, atitudinea bună și maturitatea de care a dat dovadă în momentele dificile ale meciului, l-au salvat. A făcut ceea ce fac marii jucători: a găsit o cale să câștige, în ciuda unei replici puternice primite din partea unui adversar inspirat, și a făcut asta chiar și fără a fi în cea mai bună formă fizică.

„Nu am avut mari așteptări de la mine, să fiu sincer. Doar am jucat, pur și simplu. Principalul meu obiectiv a fost să nu încerc prea mult. De regulă, atunci când oponentul reușește lovituri bune, alerg, dau 100%. Dar astăzi am simțit că dacă aș face asta, corpul meu s-ar rupe”, povestea Tsitsipas la finalul meciului.

A fost un meci calitativ între doi jucători în mare formă. La ora meciului, Tsitsipas avea șapte victorii la rând, după titlul câștigat săptămâna trecută la Marseille, în timp ce Monfils avea o serie de opt meciuri fără înfrângere, după titlul câștigat la Rotterdam. Astfel că n-a fost de mirare ce a ieșit: răsturnări de situație, spectacol, puțină dramă, multe reușite de o parte și de alta. A fost, de asemenea, interesantă și tactica pe care Tsitsipas a abordat-o pentru această întâlnire. La Sofia, defensiva incomodă a francezului l-a forțat să accelereze mai repede decât de obicei. Chiar s-a văzut în postura de a pierde puncte importante din poziții ofensive, fiind ba pasat, ba surprins de capacitatea francezului de a trece rapid din apărare în atac.

Grecul a părut că a venit cu lecțiile învățate de data aceasta. A căutat des lateralele terenului, a mers mai mult pe risc și a evitat schimburile prelungite. Acest risc asumat l-a dus repede la 3-0, dar apoi au urmat cinci game-uri consecutive pentru francez, care a găsit din nou ceva cu care să-l surprindă: l-a surclasat la jocul de pe linia de fund, i-a găsit rapid slăbiciunea în serviciul doi și l-a pedepsit ori de câte ori a avut ocazia, mizând pe retururi virulente, mai puternice (155 km/h) decât serviciul lui Tsitsipas (140 – 144 km/h).

A urmat apoi o senzație de resemnare din partea lui Tsitsipas, care și-a cedat serviciul și în setul doi. Iar impresia era că Monfils pare, deocamdată, un adversar mult prea puternic pentru Tsitsipas, care încă nu are o cadență a loviturilor suficient de bună încât să reziste în fața unui jucător ca Monfils, imprevizibil, inventiv, cu multe opțiuni la îndemână. Combinația de accelerări, urcări la fileu, și ruperi de ritm a grecului părea că nu produce nicio daună în jocul lui Monfils, jucător capabil să paseze din orice poziție, să creeze, să varieze traiectoriile și să reziste la nesfârșit în schimburile de mingi. Agresivitatea lui Tsitsipas nu rănea suficient de mult în fața consistenței lui Monfils.

Condus cu 1-3 în setul doi, Tsitsipas s-a ales cu o accidentare în zona genunchiului în încercarea de a executa un voleu complicat, pentru care a și avut nevoie de intervenția medicului. De la acel moment, Tsitsipas a crescut viteza tuturor loviturilor sale și a încercat să încheie punctele rapid, avansând către fileu (de 43 de ori a venit către fileu, față de doar 16 ori în cazul lui Monfils). A făcut break-ul, a egalat și de aici povestea meciului a fost cu totul alta: Tsitsipas și-a menținut agresivitatea și a putut sta aproape de francez, așteptând o mică șansă pentru a trece în față. Și aceaste oportunități n-au întârziat să apară: o dublă greșeală, o scurtă greșită, un forehand ratat ale francezului au fost suficiente pentru ca Tsitsipas să poată fugi cu victoria.

Totul a fost la limită. Începând de la numărul total de puncte (133 amândoi) și până la totalul loviturilor câștigătoare (47 Tsitsipas, 44 Monfils). Diferența a fost dată de atitudine: Tsitsipas a jucat cu o maturitate ieșită din comun toate mingile importante (în special acele mingi de la 3-4, respectiv 5- 6 în decisiv), Monfils a cedat parcă prea ușor când presiunea s-a mutat pe umerii săi.

Adversarul lui Stefanos Tsitsipas din finală va fi nimeni altul decât Roger Federer, care a obținut o victorie de rutină, 6-2, 6-2, în fața lui Borna Coric, cel care îl învinsese în ultimele lor două meciuri. Federer și-a luat astfel o mică revanșă în fața croatului, după înfrângerile suferite anul trecut la Halle și Shanghai, două meciuri în care Coric a surprins prin jocul foarte solid, per total. Azi a fost însă o victorie blitz a lui Federer, care nu l-a lăsat pe Borna nici măcar să greșească. Cu excepția unui început de meci timorat, Coric n-a fost lăsat să apuce meciul de niciunde: Federer l-a ținut din scurt și l-a obligat constant să joace mai mult din defensivă decât din atac. În cele două seturi, Coric a avut doar 14 erori neforțate, cu una mai mult decât Federer.

E drept însă, Coric a resimțit probabil efortul depus în precedentele trei tururi, toate câștigate, notabil, în tiebreak-ul decisivului. Dincolo, Federer mai degrabă a crescut în nivel, față de începutul ezitant de turneu, când a dat câte un set lui Kohlschreiber și lui Verdasco. Azi, cu doar cinci puncte pierdute cu primul serviciu și fără să înfrunte vreo minge de break, Federer nu i-a oferit nicio șansă croatului. Prea exact (22 de lovituri câștigătoare), prea eficient la fileu (doar trei puncte pierdute), prea puternic pentru un Coric ezitant și descumpănit. Interesant e că finala e oarecum aceeași ipostază: Federer are o revanșă de luat, iar rezistența fizică a mai tânărului său adversar va fi testată serios.

Cu această victorie, Federer se califică în a 152-a finală a carierei și va lupta pentru titlul cu numărul 100 – ar putea deveni abia al doilea jucător din istorie care ajunge la această cifră, la simplu – cu cel care l-a învins chiar în acest an la Australian Open, în optimi. Finala de mâine, care va avea loc la ora 17:00, ora României, va fi a treia întâlnire a anului dintre Roger Federer și Stefanos Tsitsipas, dacă o socotim și pe cea de la Hopman Cup, câștigată în două tiebreak-uri de elvețian. Per total, până acum Federer încă nu i-a făcut vreun break lui Tsitsipas, așa că pe acest front va fi interesant de urmărit ce se va întâmpla în finală.