Final trist, scor prea dur: Sorana, eliminată de Errani la Australian Open

Ultima româncă rămasă pe tabloul de simplu a părăsit şi ea Australian Open, după un meci cel puţin frustrant, ca şi desfăşurare. Cîrstea a cedat în faţa Sarei Errani, din Italia, cu 7-6 (6), 0-6, 2-6, însă rareori vezi un meci terminat cu un asemenea scor care sugerează o oarecare diferenţă de nivel, dar în care jucătoarea învinsă să încheie meciul cu mai multe lovituri direct câştigătoare faţă de adversara ei.

Aşa a fost cazul Soranei, care a trimis 37 astfel de lovituri, faţă de numai 28 ale lui Errani. Românca a păcătuit însă la numărul greşelilor neforţate şi, pe alocuri, la selecţia loviturilor.

Sorana a început promiţător. Foarte determinată, s-a desprins rapid la 3-1 cu câteva puncte desprinse din meciul cu Stosur, inclusiv un game la 0 absolut perfect jucat. A urmat un prim moment de sincopă apărut din nimic, 10 puncte pierdute la rând, situaţie care a făcut-o pe jucătoarea noastră să-şi piardă ceva din detaşarea cu care începuse. Cîrstea a depăşit momentul şi apoi s-a mers cu serviciul până la tie-break, deşi românca a forţat deseori break-ul decisiv.

Tensiunea a atins punctul maxim în tie-break, unde o Sorana imposibil de doborât s-a impus până la urmă, după ce a salvat o minge de set.

De aici a început însă declinul. Pierderea explicabilă de adrenalină din startul  setului secund a fost rapid stopată, iar Sorana, condusă cu 2-0, a avut şanse de rebreak rapid în game-ul 3, unul foarte strâns. Acolo s-a jucat, probabil, setul, pentru că, odată pierdut acel game, Cîrstea n-a mai găsit resurse să revină. 

Supărată pe antrenor: “Stai acolo degeaba!” 

Înainte de decisiv, Sorana a cerut intervenţia medicului, acuzând probleme la spate. După respectivul time-out medical, românca a mai primit în alte două rânduri, între game-uri, îngrijiri. Pe tabelă nu s-a schimbat nimic, şi e păcat că s-a întâmplat aşa, pentru că evoluţia ostilităţilor a fost mult mai strânsă decât ar sugera-o scorul. Sorana a fost în fiecare game, a avut şanse să facă game-uri, dar Errani s-a transformat într-un zid care a decis să returneze tot şi să o lase pe româncă, tot mai stresată, să dea ritmul, dar şi greşelile.

Sorana a pierdut, aşadar, un meci în care diferenţa mare a fost făcută de câteva detalii şi ceva noroc. Poate că n-ar fi trebuit să fie aşa de agitată, chiar şi atunci când conducea jocul şi scorul, poate că n-ar fi trebuit să-şi direcţioneze nervii, şi, uneori şi atenţia, către antrenorul  Victor Ioniţă, căruia i-a reproşat, în repetate rânduri, fie că “nu-mi spui să dau în minge”, fie că “stai acolo degeaba şi nu faci nimic. Pur şi simplu, stai degeaba!”. Şi, bineînţeles, poate că lucrurile ar fi stat cu totul altfel dacă n-ar fi intervenit problemele cu spatele, care au afectat-o în mod evident pe româncă, în special la serviciu, game-urile jucate pe serviciul ei devenind aproape un chin la un moment dat.

Sigur că şi Errani a jucat bine, sigur că au fost game-uri care pur şi simplu nu vroiau să se termine atunci când Cîrstea avea avantaj. Impresia a fost că se putea mai mult şi, dacă e o parte bună din acest eşec prea dur, e acela că Sorana a dat semne că poate reveni la nivelul de acum câţiva ani, sau la cel pe care i-l bănuim cu toţii. O fi o frază des repetată, dar are potenţial ca, de data asta, să fie adevărată.