Turnee

Final potrivit pentru un turneu frumos: Noul Gael îl întâlnește pe Vechiul Rafa în finala de la Monte Carlo

Camelia Butuligă | 16 aprilie 2016

Rafa Nadal l-a învins și pe Andy Murray, cu revenire după pierderea primului set, adăugându-l pe britanic la un parcurs foarte, foarte bun, cu victorii solide la Thiem și Wawrinka. Pentru șansa celui de-al nouălea său titlu la Monte Carlo, Nadal îl va întâlni pe reinventatul Gael Monfils, care joacă a treia finală de Masters a carierei și care n-a pierdut niciun set în tot turneul.

Avem două știri de la Monte Carlo și, sincer, nu știu care e mai importantă. Prima este că RAFAEL NADAL S-A ÎNTORS. Îl mai țineți minte, Rafael Nadal, care dansa pe zgură și pe inimile proaspăt smulse din pieptul adversarilor? He's back, b****s. A doua știre este că Gael Monfils își realizează potențialul pe care i l-au menit ursitoarele acum 29 de ani. The player formerly known as La Monf este într-o finală de Masters 1000, a treia din cariera sa. A mai jucat două la turneul indoor de la Paris și, ați ghicit, le-a pierdut pe ambele. Însă asta era înainte de schimbarea la joc prin care a trecut Gael în acest an. Dar să nu anticipăm.

Să purcedem mai întâi cu analiza meciului Nadal – Murray, care a început cu Murray jucând ca anul trecut pe zgură, adică excelent, și s-a terminat cu el aruncând cu mingi în stânga și-n dreapta, certându-se cu arbitrul și cedând decisivul cu 6-2. Că așa-i în tenis.

Murray a început extrem de agresiv, stând aproape de baseline și dictând, mai ales cu reverul, creând nște unghiuri ireale și folosind tot terenul. Primul set a oferit exemple magistrale de tenis pe zgură:

Nadal, care după ce în primul set și-a văzut jocul făcut praf de loviturile agresive ale lui Murray, a schimbat foaia în setul doi. ”Jucam prea în spate, loviturile mele nu erau destul de lungi și asta i-a dat posibilitatea lui Andy să dicteze, să aibă timp să vină în față și să controleze punctul. În setul doi am crescut intensitatea loviturilor și am jucat cu altă mentalitate,” a spus Rafa după meci. Genul acesta de mentalitate:

În game-ul imediat următor, Rafa face break cu un passing lovit dintr-un smash al lui Murray și apoi forțează decisivul. Rafa era deja în acea stare de prădător care a simțit sânge, Murray se răstea la tot în jur, publicul își zornăia încântat bijuteriile. Jurnaliștii cu ochiul format au văzut imediat încotro se îndreaptă meciul:

Și nu au fost departe de adevăr. În decisiv, s-a terminat meciul și a început telenovela: Murray s-a dezintegrat. După ce și-a pierdut serviciul în primul game, Andy a început să-i găsească pricină arbitrului pentru că nu-l penaliza pe Rafa pentru tragere de timp înainte de serviciu. Ce-i drept, Nadal a depășit frecvent cele 25 secunde, dar nu a primit avertisment decât în ultimul game al meciului. Murray a continuat să întindă coarda cu arbitrul Damien Dumusois, aruncând spre scaun cu o minge după ce și-a pierdut serviciul și apoi, când arbitrul s-a coborât să verifice o urmă, făcând asta:

Murray s-a pricopsit cu un advertisment pentru limbaj colorat și apoi a fost pus la punct de arbitru care l-a acuzat că a aruncat de două ori cu mingea în el și că asta e lipsă de respect. Totuși, au dat mâna la final și la conferință, Murray a fost destul de onest când a fost întrebat despre incident: ”Puteți să trageți singuri concluziile. Nu știu cât de mult a influențat rezultatul partidei. Când pierzi, devii frustrat foarte ușor.” Într-adevăr, deciziile arbitrului cu siguranță au contat mai puțin decât, să zicem, procentajul prost pe primul serviciu din seturile doi și trei și numărul de neforțate. Însă cel care a întors soarta meciului a fost Nadal, un jucător care pe vremuri era faimos pentru acest lucru și care se pare că și-a recăpătat această superputere.

Rafa se califică în finala cu numărul 100 a carierei sale și îl egalează pe Federer la numărul de finale Masters (42), record absolut. Djokovic îi urmează cu 40. Iar Gael își începe și el drumul către legendă cu a treia. 

2016 este anul în care toate au luat-o razna, așa că ce moment e mai bun ca acesta pentru ca Monfils să devină un monument de constanță? Sferturi la Australian Open, Indian Wells și Miami, iar acum, finală la Monte Carlo. Ce se întâmplă?

Îmi aduc aminte de anul trecut la RG, când Monfils era răcit și n-a putut face mare lucru. La conferință a avut un monolog dezamăgit în care spunea că realizează că jucătorii mari sunt mari pentru că sunt atenți la fiecare detaliu, de exemplu să nu stea transpirați prea mult timp după meci pentru a semna autografe. Pare ridicol, dar uite că răcești și a doua zi pierzi. Monfils spunea că încearcă să pună la punct aceste mici detalii care îl sabotează. Dar cel mai tare îl sabota gustul său pentru acrobații în timpul meciurilor.

”Gael este un montaj de hot-shoturi. Însă jumătate din cariera sa a fost accidentat”, spunea Brad Gilbert. ”Poate să facă lovituri pe care nimeni nu le poate face, dar este prea greu să folosești asta în meciuri. Se accidentează și își pierde concentrarea. Mare parte din problemele sale fizice din trecut se datorează, cred, acrobațiilor de pe teren.”

Anul trecut a fost unul mediocru pentru Monfils: nu a trecut de turul patru la niciun GS, apoi, la fel ca în 2015, nu a câștigat niciun titlu și a terminat anul pe locul 24. În Australia, Gael a declarat că 2015 a fost probabil cel mai prost sezon al său. Poate acesta a fost declicul, picătura care a umplut paharul și l-a determinat să schimbe ceva. În august 2015 se despărțea de antrenorul său, Jan de Witt, după doar opt luni de colaborare și la sfârșitul anului începea să lucreze cu unul din antrenorii de la academia lui Magnus Norman, Mikael Tillstrom. Și acesta, ca și de Witt, a declarat că vrea să ”structureze” jocul lui Gael. Însă spre deosebire de predecesorul său, se pare că el are mai mult succes. 

Tillstrom a declarat pentru L'Equipe că Gael trebuie să-și economisească energia în meciurile din primele tururi. În 2015, 7 din cele 10 meciuri ale sale din GS-uri avuseseră 4 și 5 seturi. ”Trebuie să cheltuiască cât mai puțină energie pentru a fi 100% în a doua săptămână. Asta se poate doar dacă este foarte concentrat în fiecare game. Trebuie să fie mai agresiv, să joace serviciu-vole mai des, să fie mai creativ. Este capabil de o mare finețe și accelerare și trebuie să le folosească.” Sună familiar, nu? Este ce am văzut anul acesta de la francez: mai puțină energie cheltuită pe giumbușlucuri, mai multă agresivitate, mai puține meciuri lungite inutil.

Gael este acum pe locul 16 și spune că vrea să intre în top 10. Cum? Concentrându-se mai mult pe turneele mari, Mastersuri și Grand Slamuri. Scopul ultim este să câștige un Slam, dar deocamdată se ocupă destul de bine de partea cu Mastersurile: este în finală la Monte Carlo contra lui Nadal, pe zgură, suprafață pe care nu l-a învins niciodată. Scorul total dintre ei este 11-2, singurele victorii ale lui Monfils venind la Doha, pe hard. Sună ciudat, însă la cum joacă anul acesta, parcă nu este chiar atât de underdog mâine. Prin prisma pedigree-ului pe care îl are Nadal pe zgură, da, Gael pleacă cu șansa a doua, dar ar putea să-i opună o rezistență frumoasă renăscutului Rafa Nadal. Cu condiția să mai aibă destulă energie rămasă în rezervor și să joace cum visa antrenorul său că poate să joace: creativ, agresiv și fără șmecherii. Mâine va fi ora adevărului: Noul Gael îl întâlnește pe Vechiul Rafa.  

 
 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi
Shop
nou
Cumpără
Simona. Al Doilea Slam. Povestea de la Wimbledon
55 lei
nou
Cumpără
Tricou Treizecizero Chill Year
89 lei
nou
Cumpără
Tricou Grand Slams and Chill
89 lei
Cumpără
Sox 30-0. 3 Pack
59 lei
Comentarii
Articole noi