Federer și Cilic se întâlnesc în finala Wimbledon: Roger, la un pas de Slamul 19, Marin îl încearcă pe al doilea

Camelia Butuligă | 14 iulie 2017

Ultimul titlu al lui Federer la Wimbledon s-a întâmplat în 2012, el pierzând apoi finalele din 2014 și 2015 cu Novak Djokovic. Anul acesta, elvețianul a câștigat Australian Open, primul său Slam după cinci ani și al 18-lea în total.

Wimbledon este oferit pe 30-0 de

Roger Federer și Marin Cilic se vor întâlni pentru al doilea an la rând la Wimbledon, dar în condiții fundamental diferite: cu titlul pe masă. Federer s-a calificat în a 11-a sa finală la Wimbledon fără să piardă niciun set pe parcurs, după 7-6, 7-6, 6-4 cu Tomas Berdych. Marin Cilic a câștigat în patru seturi cu Sam Querrey, 6-7, 6-4, 7-6, 7-5, reușind prima sa calificare în finala de la Wimbledon și a doua a carierei în Slamuri, după titlul de la Flushing Meadows, din urmă cu trei ani.

*

Semifinalele băieților au fost bune, dar nu s-a ridicat niciuna la nivelul de meci emblematic. Cu nasul înfundat, Federer l-a stăvilit în trei seturi pe Berdych, care, cu adidașii lui Novak în picioare, a returnat mai bine decât de obicei, dar când a contat, n-a avut răspuns la varietatea lui Federer.

Roger a arătat un pic tensionat azi cu Tomas, probabil din cauza răcelii pe care o duce de vreo trei meciuri după el – între gameuri putea fi văzut suflându-și zdravăn nasul. A început ca din pușcă, a făcut un break, totul părea că se îndreaptă către o victorie de rutină, când, ce să vezi, de la 4-2 încolo, Tomas s-a proptit pe călcâie, și-a luat breakul înapoi (cu ajutorul lui Federer, care a făcut două duble) și l-a hărțuit apoi tot meciul cu servicii tari, retururi bune și lovituri lungi. Însă atunci când a trebuit (adică în tiebreakurile primelor două seturi și la mingile de break avute contra lui Federer) nu Berdych și-a ridicat jocul, ci Federer: a fost mai agresiv, mai ales cu forehandul, și a făcut pe parcurs și niște lovituri marcă înregistrată, printre care un passing reflex de rever în lung de linie și un retur blocat/improvizat în fața corpului.

În stilul care l-a consacrat, Federer a făcut destul cât să câștige eficient, în condițiile în care adversarul a opus ceva rezistență. Are o zi liberă mâine în care să gestioneze răceala și realizarea că este în a 11-a sa finala la Wimbledon și a doua finală de Slam a anului.

Cilic ar fi încheiat și el probabil în trei seturi dacă meciul n-ar fi fost întrerupt în primul set, la 6-6 în tiebreak, din cauza unui spectator care a avut probleme de sănătate. După câteva minute, meciul s-a reluat, dar Marin a trimis distrat două revere în tribune și a scăpat printre degete primul set.

Cu toate că seamănă și ca aspect fizic și ca joc (amândoi sunt înalți, subțiri și știu să joace și dincolo de serviciu-retur), Cilic și Querrey s-au diferențiat azi la ”răutatea” de pe teren. Off-court, sunt unii dintre cei mai politicoși jucători din circuit. Jonas Bjorkman, antrenorul lui Cilic, spunea într-un interviu recent că a încercat să-i ridice elevului său factorul ”intensitate” pe teren: ”Vreau să-și intimideze un pic adversarii.” Marin se pare că a înțeles ideea, pentru că pe lângă barba cea neagră care-l făcea să semene cu un spahiu, nu și-a deznodat sprâncenele decât după ce-a câștigat mingea de meci. Până atunci, a jucat serios și intens, probabil nemaivoind să repete maratonul de cinci ore și jumătate pe care l-a jucat aici contra lui Sam în 2012.

Scorul pare strâns (6-7, 6-4, 7-6, 7-5), dar Cilic l-a surclasat pe Querrey la mai toate statisticile: ași (25 – 13), puncte câștigate cu serviciul doi (67% – 48%), mingi de break (14 – 3), winnere (70 – 46), greșeli neforțate (21 – 26). Ce-a ținut scorul aproape a fost numărul mare de șanse de break nefructificate (doar 3 breakuri din cele 14 mingi avute), fie din cauza grabei și emoțiilor la retur, fie datorită serviciului bun al lui Querrey. Totuși, odată ce se trecea mai departe de retur în schimb, Cilic era evident jucătorul mai complex și mai rezistent.

Îl va întâlni în a doua sa finală de Slam (prima, câștigată la US Open 2014 versus Nishikori) pe Roger Federer, cu care are două meciuri memorabile la Slamuri, dar din motive diferite. Primul, chiar la acel US Open, când l-a învins fără drept de apel pe Federer, al doilea anul trecut la Wimbledon în sferturi, când a avut două seturi și trei mingi de meci și a sfârșit prin a pierde. Care din cele două meciuri îi vor bântui mai tare pe cei doi protagoniști ai finalei de duminică? Asta e întrebarea.

Amândoi sunt conștienți de șansa pe care o au în față. Ambii au ajuns în finală fără să joace cu Rafa, Andy sau Novak. Federer n-a mai avut parte de asta asta la Wimbledon din 2009, iar Cilic este primul jucător din afara Big 4 de la Roddick în 2006 care a ajuns într-o finală de Slam fără să fi întâlnit un jucător din top 15. Este un culoar fantastic – cine va profita de el? Cilic a declarat că va fi pregătit pentru Roger, deși acesta joacă cel mai bun tenis din cariera sa. ”Nu știi niciodată cum vor fi emoțiile în ziua finalei când intri pe teren. Este o mare provocare.” Într-adevăr, pentru croat cred că emoțiile vor fi obstacolul: are o șansă să demonstreze că primul Slam n-a fost doar o întâmplare fericită. Pentru Federer, emoțiile sunt mai puțin probematice (vorba ceea, ce poți face cu 19 Slamuri și nu poți face cu 18?), dar are altele pe cap: răceala și faptul că Cilic într-o zi de grație pe iarbă poate fi un match-up dificil cu serviciul și loviturile lui puternice.

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi