Federer revine în semifinalele Cupei Davis după 11 ani. Elveția, Italia, Franța și Cehia vor lupta pentru trofeu

Roger Federer are la activ o listă lungă de performanțe și de recorduri, însă niciodată nu mai jucase un meci decisiv în Cupa Davis. A făcut-o azi, când a adus punctul victoriei pentru Elveția, într-o confruntare plină de suspans și de tenis de calitate, contra Kazahstanului. Oaspeții conduceau cu 2-1 după primele două zile, însă Wawrinka a egalat printr-o victorie în patru seturi versus Kukushkin, înainte ca Roger să închidă conturile, 7-6, 6-2, 6-3 cu Golubev. 

Să vedem: ești proaspăt campion debutant la un Slam și numărul 3 mondial, așa că toată lumea se așteaptă dintr-o dată să câștigi toate meciurile la pas. Ești numărul 1 în echipa Elveției, peste omul pe care îl idolatrizezi și pe care îl consideri cel mai mare jucător al tuturor timpurilor. Întâmplător, el are cea mai bună șansă să câștige un trofeu de care nu s-a apropiat niciodată; e poate ultima șansă a carierei, nu e nicio garanție că va mai avea vreodată o altă oportunitate. Dar șansa lui depinde de tine, el și alți 15.000 de oameni se așteaptă să câștigi și să-l aduci pe el înapoi pe teren. Dar, după succesul din Australia, tu ai avut un februarie fără urmă de tenis și un martie așa și așa, mai degrabă modest. Revenirea cu picioarele pe pământ după un triumf precum cel de la AO se face greu, e nevoie de timp. Și, peste toate astea, mai ai în față adversari liberi de presiune și de griji, inspirați și curajoși, în stare să-ți livreze coșmarul pe care nu ți-ai fi dorit să-l trăiești vreodată.

Dacă punem lucrurile în acest context, e lesne de închipuit cam ce presiune a apăsat pe umerii lui Stanislas Wawrinka în acest weekend, și cu precădere în meciul de duminică, cel jucat cu Mikhail Kukushkin, presiune care îi explică pașii greșiți de peste weekend. La 0-1 la seturi, Stan era din cale afară de încordat, și pe bună dreptate. Încă două seturi pierdute și asta ar fi însemnat, cel mai probabil, sfârșitul carierei lui Roger Federer în Cupa Davis, pentru că e greu de crezut că Federer ar mai fi apărut de la anul. Iar dacă asta s-ar fi întâmplat, cel mai probabil toată lumea s-ar fi uitat către Stan în căutarea de responsabili.

Calculele hârtiei sunt, adesea, respinse de realitatea de pe teren din Cupa Davis, o competiție care și-a făcut un branding din dramă, eroi neașteptați și surprize de proporții. Iar presiunea așteptărilor și sentimentul apartenenței la o echipă pot șterge cu buretele diferențele valorice sau de clasament.

Așa s-a întâmplat la Geneva. A fost un weekend lung pentru elvețieni, mari favoriți pe hârtie ai manșei cu Kazahstanul. Numai că vizitatorii au avut alte idei și au profitat de pașii greșiți făcuți de Wawrinka. Stan a pierdut în patru seturi vineri, cu Golubev, apoi a fost de nerecunoscut în meciul de dublu, pe care elvețienii l-au cedat, de asemenea, în patru seturi. Au suferit, pe rând, deplasarea pe teren, forehandul sau jocul la fileu, capitol la care Wawrinka a ratat niște mingi halucinante sâmbătă, adesea în momente cheie. Duminică, meciul lui cu Kukushkin nu mai lăsa loc de eroare, iar adversarul său îl învinsese în precedentul meci direct, jucat chiar în Cupa Davis. Și încă o dată Stan a început ezitant, dar, când s-a făcut 0-1, numărul unu elvețian s-a scuturat, în sfârșit, de fricile interioare și a găsit, fie și parțial, jocul care i-a adus un titlu de Slam: drepte brutale, serviciu impecabil, mult mai multă precizie la volee și la jocul la fileu. Cu spatele la zid, Wawrinka a făcut ce fac campionii de Slam: a devenit mult mai agresiv, a jucat ca să câștige, prezența lui s-a simțit mult mai impunător. Kukushkin a luptat remarcabil, s-a zbătut, însă de la un punct încolo entuziasmul său pur și simplu nu i-a mai fost de ajuns.

Nu știu vreun lux mai mare în Cupa Davis decât acela ca pe numărul 2 al echipei tale să-l cheme Roger Federer. Roger a ocolit mulți ani Cupa Davis, dar anul acesta are de gând să ducă lucrurile la capăt sau cel puțin să dea totul pe teren pentru asta. Vineri a readus lucrurile la normal cu o victorie de rutină. Iar duminică, după ce Wawrinka a dat viață meciului cinci, Federer s-a văzut în fața unei premiere: nu mai jucase niciodată un meci decisiv în Cupa Davis. S-a văzut că și-a trăit din plin momentul, înviorat de provocarea nouă și de o atmosferă excelentă, foarte ne-elvețiană. Cu o atitudine foarte pozitivă, foarte implicat în meci, Federer a respins asaltul unui Golubev absolut admirabil, marea revelație a weekendului. O înfrângere grea pentru Kazahstan, care a fost agresorul mare parte a manșei, însă formatul Cupei Davis, în egală măsură fascinant și diabolic, a avantajat echipa mai completă. Cinci jocuri excelente ca nivel, multă adrenalină și happy-end pentru elvețieni, a căror aventură poate să continue. 

„Suntem ușurați, foarte fericiți”, a spus Federer. „Stan mi-a dat șansa să joc azi, mi-am dorit atât de mult să ajung să joc. Am primit șansa, așa că sunt fericit că am putut să mă ridic la înălțimea așteptărilor și să ne calificăm. Mă bucur mult pentru echipă. Am fost încrezător chiar și la 1-2, dar nu genul acela de încredere prostească, mai degrabă respectuoasă. Știam că Stan va putea să joace mai bine decât a făcut-o vineri. Cât despre mine, știam că am deja aproape șase luni de când joc mai bine. E o ușurare, dar și un sentiment fantastic”. 

Cu aceeași senzație au plecat și învinșii: „A fost un weekend fantastic, nici nu mai contează că am pierdut, replica pe care am dat-o a fost extraordinară și acest weekend va avea efecte pe viitor în Kazahstan. Vom putea aduce tenisul în prim-plan la noi acasă, interesul va crește, oamenii vor afla mai multe despre tenis. Asta încercăm, de fapt, să facem”, a spus căpitanul Kazahstanului, Dias Doskarayev. 

Apropo de efecte, e interesant de văzut în ce măsură acest parcurs din Cupa Davis va avea o influență pozitivă în restul sezonului pentru Roger și Stan. Scos din orice calcule în urmă cu câteva luni, Federer se vede, dintr-o dată, la doi pași distanță de un trofeu care îi lipsește din palmares și cu care și-ar putea completa o carieră și așa fenomenală. Început oricum bine (Federer are cele mai multe victorii, 24 acum), sezonul 2014 capătă, dintr-o dată, mai multe semnificații pentru el, ceea ce l-ar putea ajuta și în restul turneelor. Efectul Cupa Davis poate fi fantastic, mai cu seamă că Roger simte, probabil, că dă ceva înapoi colegilor, lui Severin Luthi (pe care l-a îmbrățișat primul) sau publicului elvețian. Pentru Stan, lesne de închipuit, un trofeu în Cupa Davis ar fi bonus într-un an care va rămâne oricum extraordinar pentru el, indiferent dacă mai câștigă sau nu un alt trofeu de aici înainte.  

Elveția lui Federer n-a mai jucat o semifinală în Cupa Davis de 11 ani; în 2003, Elveția pierdea cu Australia, iar Federer, cu Hewitt, în meciul 4. O înfrângere în cinci seturi, cu Hewitt întorcând de la 0-2 la seturi, un rezultat despre care Roger spunea că l-a influențat mult în bine.

Va întâlni acum Italia, în septembrie, tot acasă, cel mai probabil tot indoor, la Geneva, așa cum Federer a spus la interviul de după meci. „Eu voi fi aici, sper să vă văd și pe voi”, le-a transmis el fanilor. Italia s-a calificat, la rându-i, tot cu o revenire de la 1-2. După primele două zile, Marea Britanie s-a desprins în principal grație lui Andy Murray, care a jucat șapte seturi sâmbătă, atât la simplu, în meciul cu Seppi, rămas neterminat de vineri din cauza întunericului, apoi la dublu.

Duminică, Murray s-a trezit însă ambuscat de fabulosul domn Fabio. Fognini este, la ora actuală, unul dintre cei mai în formă jucători din lume când vine vorba de zgură, suprafață pe care a câștigat mai multe meciuri în ultimele luni decât a făcut-o însuși Rafa: 35 versus 33. Așa că nu e neapărat o surpriză victoria lui Fognini contra lui Murray, poate doar maniera în care a fost obținută, una foarte clară. Murray l-a lăudat pe Fognini, în vreme ce căpitanul nejucător al britanicilor, Leon Smith, a văzut partea plină a paharului, după ani la rândul în care echipa a orbecăit prin diviziile inferioare ale Cupei Davis: „Suntem o echipă de Grupa Mondială acum, ne-am câștigat acest statut. Sper că la anul, după trei meciuri la rând pe zgură, în deplasare, vom avea ocazia unui meci acasă”.

Cealaltă semifinală va opune Franța (care a întors și învins Germania de la 0-2) și deținătoarea trofeului, Cehia, care a învins Japonia cu 5-0. Meciul va avea loc în Hexagon. 

Cehii au fost singurii lipsiți de emoții în acest weekend. Chiar și fără Berdych, care a luat o pauză, ei s-au calificat confortabil, pe spinarea duo-ului Stepanek – Rosol. Evident că a ajutat și absența lui Kei Nishikori, în continuare nerefăcut după accidentarea suferită la Miami, când a trebuit să se retragă înaintea semifinalei cu Djokovic. Cehia rămâne în cărți pentru o triplă istorică, însă va avea mare nevoie de Berdych ca să poată câștiga și în Franța. Iar Tomas încă n-a dat detalii despre planurile lui pentru restul sezonului de Cupa Davis.

Francezii, în schimb, au trecut prin mari emoții, cu atât mai surprinzător cu cât au avut de înfruntat un fel de echipa C a Germaniei. Germania a venit cu o echipă cârpită cu debutanți, în condițiile în care Tommy Haas, Philipp Kohlschreiber și Florian Mayer sunt, în același timp, și accidentați, și în conflict cu Federația Germană. Disensiunile au apărut, culmea, după un succes, cel din runda 1, cu Spania; atunci meciul a fost rezolvat din primele două zile, și niciunul dintre jucătorii de simplu n-a mai vrut să intre pe teren în cele două meciuri rămase fără miză, fapt ce ce a deranjat întâi publicul, apoi pe antrenorul nejucător, Carsten Arriens. De aici și până la o situație conflictuală, în care ambele părți aruncă pisica în curtea celeilalte, n-a mai fost decât un pas. 

Așa că, împotriva Franței, titulari au fost doi debutanți, Tobias Kamke și Peter Gojowczyk. Primul l-a învins pe Julien Benneteau, titularizat surprinzător în locul accidentatului Gasquet. Apoi a venit rândul lui Gojowczyk, pe care l-ați putea reține după traseul său surprinzător de la Doha, turneu pe care l-a început din calificări și l-a terminat în semifinale, unde i-a luat un set lui Nadal. Germanul l-a învins în cinci seturi pe Jo-Wilfried Tsonga, al cărui sezon catastrofal continuă. Gojowczyk s-a impus cu 8-6 în decisiv, după două mingi de meci salvate în setul patru și câteva crampe în setul cinci.

Francezii s-au regrupat însă, începând cu meciul de dublu, câștigat de experimentata pereche Benneteau/Llodra în patru seturi, contra Kamke/Begemann. Tsonga s-a reabilitat duminică, învingându-l pe Kamke în trei seturi, iar căpitanul Arnaud Clement a decis, pentru decisiv, să-l folosească pe Gael Monfils în locul lui Benneteau. Inspirat, pentru că Monf a intrat odihnit și energic, depășindu-l pe Gojowczyk tot în trei seturi.    

„E o victorie logică, dar nimic nu e logic în Cupa Davis”, a sintetizat Arnaud Clement, a cărui echipă ajunge în semifinale pentru a treia oară în ultimii cinci ani.

Într-adevăr, nimic nu e logic în Cupa Davis. Însă, până la urmă, toate echipele favorite au câștigat în acest weekend, chiar dacă unele au trecut prin ceva emoții. Însă, per total, Cupa Davis a avut un weekend special: multă emoție, multe meciuri bune, stadioane pline, plus obișnuiții eroi surprinzători și răsturnările de situație. A fost pentru prima dată din 1981 încoace când trei dintre cele patru sferturi de finală se decid în meciul 5. Iar semifinalele, programate în septembrie, imediat după US Open, se anunță de asemenea foarte bune: judecând după clasamentul de acum, ele ar putea aduce la start șase jucători din Top 15, ceea ce înseamnă una dintre cele mai bune situații din ultimii ani.

Cel mai probabil, ambele meciuri se vor juca indoor. Dacă Elveția se va califica în finală, va juca în deplasare, indiferent de cine câștigă cealaltă semifinală. Dacă Italia se califică în finală, ea va fi gazdă atât cu Franța, cât și cu Cehia. Meciul pentru trofeu va închide sezonul, în noiembrie, imediat după Turneul Campionilor.

 

Highlights Monfils – Gojowczyk

Highlights Fognini – Murray

Highlights Federer – Golubev

Punctul zilei