Federer îl învinge din nou pe Nadal, câștigă și titlul de la Miami!

Roger Federer l-a învins încă o dată pe Rafa Nadal, 6-3, 6-4, și a câștigat titlul de la Miami pentru a 3-a oară în carieră, prima dată după 2006. Este, de asemenea, și a treia oară când Federer face dubla Indian Wells – Miami. Federer ajunge la 4 victorii consecutive împotriva rivalului său, care pierde a 5-a oară în finală la Miami.

Federer și Nadal au fost de acord într-o privință, la conferințele lor. Amândoi au spus că meciul a fost mai strâns decât o spune scorul (6-3, 6-4). Rafa probabil că se referea la șansele avute în început de meci. Ce-i drept, dacă Nadal profita de una dintre cele două șanse de break din primul game al meciului, ar mai fi avut finala aceeași desfășurare? Similar, la Indian Wells Rafa a avut de asemenea o șansă pentru break în primul game jucat la retur, tot nefructificată. Meciul de azi a luat-o pe un drum oarecum diferit comparativ cu IW – Rafa, obligat de desfășurarea meciului de acum câteva zile, a încercat să aducă niște schimbări – dar deznodământul a fost similar, o reflecție fidelă a formei de moment a celor doi.

Nadal a încercat să fie mai agresiv din start și să ia inițiativa; a căutat să pună mai mult în lovituri, în special pe rever, pe care l-a lovit tare de la prima minge. De asemenea, a servit mai puternic, direcționându-și serva pe forehand sau la corp în prima parte a setului întâi. Dar, deși a obținut câteva erori în primă fază pe forehandul lui Federer, într-un final tactica n-a făcut decât să îi îndeplinească dorința mai veche a lui Federer, care ani la rândul și-ar fi dorit să primească mai multe mingi pe forehand în acest matchup.

Au fost game-uri care au avut un aer parcă nelămurit, datorită ajustărilor și răspunsurilor la ajustări. Implicit, niciunul nu a reușit, în primă fază, să preia controlul în totalitate, așa că au amestecat reușitele cu șansele neluate. Punctul comun al primelor șapte game-uri a fost abilitatea ambilor de a evita cedarea propriului serviciu în game-uri în care break-ul părea inevitabil.

Însă, până la urmă, diferența a început să se facă la încredere. Nadal mai spunea după meci că știe sentimentul, știe cum e când simți că poți să faci orice pe teren și toate piesele se așează în puzzle fix cum și când îți dorești. “E ceea ce i se întâmplă lui Roger acum”. În trecut, astfel de gameuri în care Nadal îl hăituia, amenințând cu un break iminent, ajungeau să-l bântuie pe Federer. Aproape inevitabil, el claca într-un final pe serviciu, apoi intra într-o vrie din care nu mai ieșea înainte ca meciul să fi fost deja pierdut. Faptul că acum a fost atât de neimpresionat de acele mingi de break din prima parte a setului, apoi a purces la a face el break-ul, e un alt indicator despre cât de dramatic s-a schimbat acest matchup.

O idee mai puțin fresh decât în semifinale (dar asta doar pentru nivelul din semifinale a fost năucitor), Federer a produs la început, ce-i drept, și câteva erori neașteptate și a servit cu doi-ul mai mult decât și-ar fi dorit. Dar nicidecum pe punctele mari. Dimpotrivă, în game-ul opt elvețianul a început să strângă șurubul. E, de asemenea, momentul în care a devenit mult mai consistent pe forehand, parte de pe care și-a făcut trei winners cu care și-a procurat prima minge de break din acel game. Nadal a salvat-o cu un alt serviciu la corp, la fel și pe a doua. Însă acesta a fost un game elocvent pentru cât de diferit reacționează cei doi sub presiune mare zilele acestea. În cele din urmă, Rafa a pus în teren un serviciu doi scurt, torpilat înapoi direct câștigător de Federer, iar la următoarea minge de break, elvețianul a ocolit reverul pentru un forehand inside-out puternic, pe care spaniolul nu l-a mai putut apăra, cedându-și serviciul.

A fost o fază replicată de câteva ori cu ușurință și în setul secund, la care Nadal n-a găsit replică, după cum n-a mai putut să creeze mai nimic pe serviciul lui Roger și, în general, în restul meciului. Federer a intrat în cruise mode la serviciu – de altfel, Rafa nu i-a mai făcut break din primul game al decisivului din Australia – și și-a făcut pașii cum a vrut la retur. Break-ul decisiv s-a simțit inevitabil, pentru că duelul se purta cu totul în termenii elvețianului, a cărui varietate și siguranță au început să se exprime în voie. Dincolo, Rafa a părut nelămurit cu ce să mai facă.

Jocul a început să-i clickăie din ce în ce mai mult, spre final a început să ia toate liniile la rând, ba chiar să câștige și punctele foarte lungi, precum acel schimb de 19 lovituri din ultimul game, încheiat cu un backhand pictat în colț. De altfel, pe rever, Federer a fost iar stăpân: 5 winners vs 5 UE, față de 3 winners / 12 UE la Rafa. Oricum, astfel de schimburi lungi au fost rara avis: din 127 de puncte, doar 6 au trecut de 9 lovituri, semn că Federer a impus – din nou – stilul de joc pe care și-l dorea, așa cum a făcut-o la Indian Wells, sau cum a decis balanța la Australian Open. E notabil că Nadal nu a putut face nimic ca să facă meciul mai fizic și să-l prelungească pe cât de mult posibil, mai cu seamă că s-a jucat în condiții de joc mai lente decât în restul turneului, mai prietenoase pentru el. Federer a și spus ulterior că la antrenament a simțit că mai are energie pentru maxim două, hai trei ore. “Azi am fost relaxat, pentru că eram obosit”.

Însă, la trasul liniei, consumul fizic și emoțional din precedentele două meciuri nu l-a afectat cu absolut nimic azi, motiv pentru care a patra lui victorie consecutivă în fața lui Rafa (23-14 acum pentru spaniol) s-a simțit firească și inevitabilă. „Am jucat așa cum trebuia”, a conchis elvețianul.

*

Unde ne lasă această finală? În ce privește Fedalul, tot cu o discrepanță de matchup; doar că acum în direcția opusă. Rafa rămâne cu o dilemă de rezolvat, la care va trebui să vină cu un plan îmbunătățit și sustenabil, altfel riscă să nu schimbe mare lucru din deznodământul meciurilor viitoare.

Federer rotunjește cel mai bun start de sezon al său din 2006 încoace, adică din era în care domina cu mână forte tenisul. Această fotografie care a tot făcut turul Twitter-ului spune totul despre câte s-au schimbat de atunci.

Djokovic, Nadal and Murray last time Federer won Miami pic.twitter.com/CF1yl2TAvC

— Rossana Capobianco (@Rossana_Capo) March 30, 2017

Tot 2006 a fost și ultimul an în care Federer câștiga la Miami; îl învingea în finală atunci pe actualul său antrenor, Ivan Ljubicic. Federer face Sunshine Double a treia oară în carieră la 35 de ani și jumătate, după un traseu presărat cu victorii consistente și bătălii grele: duelul frenemy cu Del Potro, lupta grea propusă de Bautista Agut, inspirația găsită brusc de Berdych într-un meci în care Federer a fost atât de aproape să piardă, plus, bineînțeles, superba bătălie purtată cu Nick Kyrgios. Elvețianul are acum un avans masiv în Race to London față de Rafa, al doilea clasat: 4.045 de puncte versus 2.235. Wawrinka e pe 3, cu 1.500 de puncte, Murray e pe 12, cu 840 de puncte, iar Djokovic e pe 22, cu 475 de puncte.

Însă situația avantajoasă din Race, care-i deschide larg fereastra pentru a mai adăuga câteva săptămâni la totalul de 302 petrecute pe primul loc în lume, nu i-a schimbat prioritățile.

Imediat după finală, Fed i-a confirmat lui Brad Gilbert, în interviul de pe teren pentru ESPN, că “foarte probabil“ nu va juca niciun turneu pe zgură și că va merge direct la Roland Garros. La conferință, elvețianul a confirmat, spunând că planul este unul de prevenție și că genunchiul s-a simțit șubred anul trecut pe zgură, iar fizioterapeuții lui i-au spus că suprafața s-ar putea să fi cântărit. “Sper că voi juca la Roland Garros”, a spus Federer, care nu intenționează să treacă la antrenamente pe zgură până cu 2 săptămâni înainte de Paris. “Wimbledon devine cel mai important obiectiv acum, dar toată iarba e importantă pentru mine”, a spus el.

E o mișcare normală și mult anticipată; Federer știe că tot acest succes nu ar fi fost posibil fără odihna din 2016, iar acum nu face decât să își maximizeze șansele pentru partea a doua a anului, când are o mulțime de oportunități (Wimbledon, US Open, hardul nord-american și indoor-ul).

Preview of ATP clay season if Roger sits out. pic.twitter.com/FzhCjvFvuO

— Courtney Nguyen (@FortyDeuceTwits) April 2, 2017

Nadal, cu trei finale pierdute anul acesta, își îndreaptă acum atenția spre zgură pentru a-și trece numele la capitolul trofee. Cu Djokovic și Murray probabil super motivați de trecerea în umbră, cu Wawrinka sau chiar și Nishikori atenți pentru o ocazie, cu Zverev sau Kyrgios pregătiți să-și lase și ei urma pe zgură, cu Dimitrov interesat să arate că începutul de an nu a fost o întâmplare, următoarele câteva luni, cu Monte Carlo, Madrid, Roma și Paris, se anunță o bătaie pe cinste, despre care vom mai vorbi, dar care n-are un lider sau un favorit care să se detașeze clar la acest moment. Încă un unghi din care poziția în care s-a plasat Federer arată și mai bine. E 2017, nu 2006, iar Roger este din nou cel care dă tonul.

https://twitter.com/TennisTV/status/848614015005675520

.@rogerfederer best starts on @ATPWorldTour:
35-1 in 2005 +
33-1 in 2006 +
23-1 in 2004 +
19-1 in 2017
+ Finished No. 1

— ATP Media Info (@ATPMediaInfo) April 2, 2017