Federer, calm imperial | Benneteau: “Îl conduci cu 2-0 la seturi și el nu lasă să se vadă nimic!”

Setul 4, 2-1 la seturi pentru outsider, 6-6 în tiebreak. La două puncte distanță de meci, la schimbul terenurilor, Benneteau privește lung către spectatorii din primele rânduri. În câteva secunde, toți acești englezi politicoși ar putea să-l aplaude la scenă deschisă și să-i rețină numele pentru totdeauna. Lui și celuilalt outsider, cel din seara anterioară. Benneteau servește puternic, Federer se arcuiește după un retur care pare imposibil de pus înapoi, tatăl lui Roger nu mai are puterea să se uite, mingea prinde, totuși, terenul, apoi, după alte două schimburi, iese în aut din racheta lui Benneteau. Un punct mai târziu e set și asta a fost tot. 

La nici 24 de ore distanță de eliminarea incredibilă a lui Nadal, învins de numărul 100 în lume, Wimbledonul, încă nerefăcut sufletește după unda de șoc propagată de prestația “cred că visez” a lui Lukas Rosol din ultimul set, se pregătea sufletește de o nouă bombă, la fel de eclatantă: Roger Federer, omul tuturor recordurilor, de șase ori campion la Wimbledon și găsit, după eliminarea lui Rafa, într-un context favorabil pentru un al șaptelea titlu, s-a zdruncinat serios timp de aproape patru seturi, adesea arătând, în fapt, fiind, al doilea cel mai bun dintre cei doi combatanți. Au fost momente în care eliminarea lui nu mai părea doar probabilă, ci iminentă.

“Ideea e că, fiind condus cu 2-0 la seturi, trebuie să rămâi calm”, a spus Federer, după meci. “Oamenii care te susțin se panichează, dar trebuie să joci fiecare punct, separat. Sună plicticos, dar asta trebuie să faci. Seara asta a fost specială.”

Da, probabil că numai calmul l-a scos din încurcătură pe elvețian. Aflat pentru a doua oară într-o lună în situația de a fi condus cu 2-0 la seturi, după Del Potro la Roland Garros, Federer s-a găsit în cinci rânduri la doar două puncte de eliminare, ultima oară, la acel 6-6 amintit mai sus, în tiebreak-ul setului patru. Două puncte jucate inspirat l-au scos din bucluc, iar setul decisiv a fost, de la un punct, doar o formalitate. Finalul? 4-6, 6-7 (3), 6-2, 7-6 (6), 6-1.

Dar cum s-a ajuns acolo?

Cum spuneam și în cronica de la Nadal – Rosol, cifrele n-ar putea fi mai înșelătoare. Ca și în cazul anterior, aceeași vârstă, dar diferența de CV te pune pe gânduri: 74 de titluri în palmares pentru Federer, niciunul pentru Benneteau. Victorii în turnee de Slam? Federer avea cu 208 mai multe decât francezul intrat în acest meci, culmea, cu un palmares negativ pe iarbă.

Odată pusă mingea în joc, toate astea n-au mai contat deloc. Cum Boris Becker spunea în comentariul meciului, tenisul e genul de sport în care tot ce-ai făcut (până) ieri n-are nicio importanță în meciul de azi.

Trebuie că e ceva în aer pe Centralul de la Wimbledon. Sau în acoperiș. Cu el tras pe tot parcursul meciului, Benneteau a început, ca și Rosol, să plesnească mingile, întâi mai discret, apoi tot mai apăsat, tot mai convins și mai convingător, mai aspru și mai neiertător. “Am lovit bine în seara asta. Știam că, dacă e să am o șansă, trebuie să preiau controlul raliurilor. Trebuia să fiu agresiv”, a spus Benny, după meci. Și, în mod clar, a fost mai agresiv, mare parte din meci. 

În fapt, senzația principală a fost că Benneteau domină sau are șanse mult mai mari să câștige orice schimb care se prelungește, el câștigând câteva pe care Roger trebuie să se fi gândit că le are în buzunar deja. Francezul l-a frustrat pe Federer cu lovituri puternice, mixate cu veniri precise la fileu, voleuri câștigătoare și loburi defensive foarte inspirate. Per ansamblu, Benneteau a fost mai eficient la fileu, iar câteva dintre retururile sale au provocat dureri de cap în boxa lui Federer. În plus, reverul cu două mâini al lui Benny a făcut și el ravagii. Per total, francezul a terminat meciul cu 59 de lovituri direct câștigătoare. 

Spre vina lui, Federer a părut prea pasiv o bună bucată din prima parte a meciului, în special în primul set, mulțumindu-se să returneze și să se plimbe în spatele terenului, așteptând greșeala adversarului. În loc de asta, a venit un game, la 4-4, în care Benneteau a jucat inspirat și agresiv, făcând primul break-ul, apoi servind pentru primul set cu siguranță. Federer a replicat cu un break în deschiderea setului secund, apoi a crezut că a făcut 3-o, dar un challenge inspirat a relansat game-ul respectiv, oferindu-i lui Benny șansa unui rebreak rapid. Apoi a fost Federer cel care a trebuit să salveze mingi de break, în două game-uri. Chiar și așa, la 6-5, Fedex ar fi putut să fugă cu setul: trei mingi de set a avut pe serviciul lui Benneteau, dar francezul s-a strecurat, cumva, într-un tie-break pe care, din nou pe fondul pasivității, dacă nu cumva temerilor lui Federer, l-a câștigat destul de confortabil.

La 0-2 la seturi, lucrurile arătau destul de albastru pentru elvețian. Ultima oară când se găsise în aceeași situație la Wimbledon se întâmplase în 2010, în faimosul meci întors cu Alejandro Falla. Penultima, în finala epică din 2008, cu Nadal. Atunci nu și-a dus comeback-ul până la capăt.

Federer și-a ridicat însă nivelul, profitând și de o scădere pe plan fizic a lui Benneteau. Francezul a căzut în primul game al setului 3, iar căzătura a părut să-l tempereze un pic. Să nu uităm că anul acesta, la Monte Carlo, Benneteau și-a fracturat cotul într-un accident oribil. Nu-i așa că evoluția sa pare și mai impresionantă în aceste condiții? Cu un break rapid în buzunar pentru elvețian, acesta începând să dicteze punctele, așa că setul a fost unul blitz. Iar setul 4 ar fi putut lua aceeași traiectorie. În game-ul cinci, Federer a avut 40-0 pe serviciul advers, fără să capitalizeze. 

Restul setului s-a mers, aproape agonizant, spre tie-break. Dacă Federer a fost mult mai sigur, trăind aproape exclusiv prin serviciu, în schimb nici el n-a contat la retur. Așa s-a ajuns la 5-6, cu favoritul 3 servind ca să rămână în meci. După 0-15, 15-30 și două egalități, Federer a dus setul în tiebreak, servind excepțional de fiecare dată când a avut nevoie să îndepărteze duhoarea unei eventuale mingi de meci. Ceea ce e remarcabil, lui Benneteau nu i s-a dat șansa unui schimb lung.
În tiebreak, într-un suspans aproape apăsător, Roger a servit din nou excelent și a jucat cu un calm aiuritor, depășind momente delicate înainte de a găsi desprinderea izbăvitoare pentru Mirka și gemene: 8-6 și set decisiv. Unde, cum spuneam, echilibrul s-a rupt. Apăsat și de probleme fizice, Benneteau a capitulat pe propriul serviciu, punând probleme reale doar în primul game.

Se repetă istoria de la Roland Garros 2009?

Așa s-a scris istoria celui de-al doilea thriller nocturn succesiv de la Wimbledon. Numai că, spre deosebire de Rafa, Federer s-a agățat cumva de victorie, apucând-o apoi cu toată convingerea. Un Slam fără Federer și fără Nadal în turul 4 nu se mai întâmplase din 2003. Adică acum 33 de Slam-uri.

I-a intrat în cap înfrângerea lui Rafa? “Nu știu. Dar încerci să te concentrezi la propriul tău meci. Julien a jucat incredibil. M-a făcut să mă îndoiesc pe alocuri”. 

Cert e că n-ar fi prima oară când o înfrângere șocantă a lui Rafa, care, teoretic, îi deschide un drum, îl bulversează un pic pe elvețian. În 2009, la unicul său Roland Garros câștigat, Federer a fost la o minge de break distanță de o eliminare în turul 4, cu Tommy Haas, într-un meci jucat a doua zi după ce Nadal ieșea, învins de Soderling. Și atunci, Federer a revenit de la 0-2 la seturi.

“Mental, e ca o stâncă”

Benneteau a părut mândru, la final, de evoluția sa. “Am făcut ce-mi propusesem să fac, am jucat cum a trebuit, the right way. Am ieșit din turneu cu fruntea sus, învins de cel mai bun jucător, la Wimbledon, adică la el acasă. E un moment magic pentru mine”. E întrebat ce îi va spune copilului lui despre acest meci, peste ani. “Că poate să fie mândru de mine”. 

Și atunci? Din nou Benneteau: “Problema e că Federer, din punct de vedere mental, e ca o stâncă. E condus cu 2-0 la seturi și nu arată nimic, nicio reacție. Când sunt punctele cu adevărat importante, nu face greșeli. Iar la finalul setului 4 a servit incredibil”. 

“Problema” e că, împotriva unuia ca Federer, mai ales în trei seturi din cinci, adesea nu ajunge să ai loviturile mai inspirate la un moment dat, sau pe bucăți importante dintr-un meci. Tenisul e o colecție de momente potrivite în care să ieși la rampă, precum e și un mix între forma fizică potrivită, starea de sănătate și un mental puternic. Plus varietatea de soluții pe care le are elvețianul, plus momentele absolut cruciale în care le găsește. E, de fapt, ceea ce i-a permis lui Federer să trăiască pentru încă o zi la Wimbledon. 

În fapt, pentru o nouă săptămână, a doua a turneului. Federer joacă luni cu Malisse, apoi ar putea da peste Youzhny. Cumulat, are 22 de victorii din 23 de meciuri cu cei doi, deci, teoretic, meciuri mai ușoare. Apoi se profilează marea semifinală cu Djokovic, la care însă elvețianul va trebui să prezinte un alt joc. 

Highlights

Partea 1

Partea a 2-a