Federer, ca în vremurile bune: finală la Wimbledon și la un meci de primul loc

Din 2010 și până acum, au trecut doi ani în care prim-planul a fost clar acaparat de Djokovic și de Nadal, fiecare autorii, pe rând, a câte unui sezon memorabil. Din 2010 și până acum, pentru Federer n-a fost decât un lung șir de întrebări devenite aproape monotone: Mai poate câștiga un Slam? Îi mai poate face față lui Nadal? Dar lui Djokovic? Mai contează, de fapt, în lupta pentru locul 1? Când se retrage?  Întotdeauna atent organizat, Federer a putut răspunde direct și fără echivoc doar la ultima întrebare, lăsând restul pe seama comentatorilor. Dar înfrângerile în fața celor doi rivali, îndeosebi în Slamuri, nu i-au susținut deloc cazul. O singură finală de Slam în doi ani, în cele 9 GS-uri jucate de la AO 2010 încoace.  

Și iată-ne, în 2012, la doar câteva săptămâni distanță de o altă înfrângere dezamăgitoare, cea cu Djokovic în semifinalele RG, iar scenariile de care vorbim acum sunt parcă dintr-un film vechi. Dintr-o dată, Federer îi fugărește recordurile lui Sampras, e în a opta finală la Wimbledon și are nevoie de o singură victorie pentru a împușca doi iepuri dintr-un foc: egalarea lui Pete la numărul de succese la Wimbledon și revenirea pe locul 1 în clasament. Cine ar fi crezut?

Cu siguranță, Federer a crezut. Iar victoria de azi, 6-3, 3-6, 6-4, 6-3 cu un Novak Djokovic aflat pe val, îl readuce pe Federer acolo unde a lipsit în ultimii doi ani: în prim-plan. 

Cum a fost posibil?

Cei patru jucători din fruntea clasamentului s-au întâlnit de atâtea ori, încât e greu să mai găseşti ceva nou în meciurile lor. Azi, totuşi, a fost o premieră legată de semifinala Federer-Djokovic: suprafaţa. A fost primul meci direct pe iarbă pentru cei doi. Iarba e suprafaţa pe care Federer a avut cel mai mare succes. Nu şi în ultimii doi ani. Iarba, pe de altă parte, a fost snack-ul pe care Novak l-a ronţăit anul trecut după ce l-a ronţăit mai întâi pe Nadal în finală. Anul acesta, cei doi au avut un parcurs destul de diferit până la semifinală: Novak s-a plimbat prin tablou, pierzând doar un set pe parcurs. Federer, în schimb, a trebuit să facă nişte acrobaţii care au dat dureri de cap fanilor săi pentru a trece de Benneteau, pentru ca apoi să lupte cu nişte dureri de spate îngrijorătoare contra lui Malisse. 

Înainte de meci, s-au pus, inevitabil, tone de întrebări. Va rezista spatele lui Federer? (păruse destul de bine în sfertul contra lui Youzhny). E jocul pe iarbă a lui Novak destul de bun ca să-l oprească pe Roger? Cine va fi avantajat de acoperişul închis? Care mai este dinamica psihologică dintre ei, după meciul ciudat din semifinalele RG?

Probabil şi ei au intrat pe teren frământaţi de aceste necunoscute, pentru că primul set a fost amorţit, cu puncte scurte, fără schimburi prelungite. Ce a făcut diferenta e ca Roger a servit mai bine şi a profitat din plin de singura minge de break apărută la 3-2, după un game întors de la 0-30. Federer are explicația pentru dinamica diferită a meciului: „Suprafaţa a făcut meciul acesta destul de diferit. În primele două seturi am jucat amândoi un tenis agresiv cu multe puncte făcute cu serviciul. Am fost surprins că n-am avut schimburi aşa de lungi. Asta schimbă ritmul unui meci. Nu mai este atât de obositor, ci este mai degrabă exploziv. Şi imprevizibil.” 

În setul doi, a fost suficient un singur serviciu prost al lui Federer, şi Novak a făcut break pentru 2-0. Schimburile au început să se lungească, şi majoritatea erau câştigate de Novak, mai ales cele cu peste 6 lovituri. După 54 de minute, scorul era 6-3, 3-6. Federer: „În primele două seturi a fost dificil să-mi găsesc ritmul. E greu să loveşti tare de fiecare dată şi apoi e greu să şi aperi pe iarbă. În al doilea set nu am fost foarte mulţumit şi am încrecat să fac nişte ajustări, mai ales pe al doilea serviciu. A funcționat, şi în al treilea set am putut să încep mai agresiv schimburile, ceea ce n-a fost cazul în al doilea set”. Într-adevăr, în setul doi procentajul pe primul servicu pentru Federer a scăzut drastic de la 83% la 57%. De asemenea, i-a scăzut şi numărul punctelor câştigate pe al doilea serviciu şi pe retur.

După două seturi parcă de încălzire, manșa a treia a fost de departe cea mai disputată, iar greutatea ei în economia generală a meciului a contribuit și la creșterea bruscă a nivelului meciului. Ambii au jucat excelent, cu Federer servind şi returnând totuşi mai bine decât Novak per total. Cei doi au început să-şi găsească ritmul loviturilor şi au accelerat jocul. Roger a fost primul care a presat pe serviciul advers. La 2-3 pe serviciul lui Djokovic s-a jucat un game îndârjit, în care Novak a salvat două mingi de break, una dintre ele la sfârşitul unui schimb de 23 de lovituri. La 4-4, a fost rândul lui Roger să salveze un break point, apărut pe fundalul câtorva cadouri făcute de elvețian. Federer a rezolvat însă problema cu trei servicii convingătoare.

”Am crezut că o să plătesc scump acele şanse ratate devreme în setul 3. Aproape că aşa a fost, mai ales când a avut breakpoint spre sfârşitul setului”. N-a mai fost cazul. La 5-4 pe serviciul lui Novak, Federer face două winner-uri şi pune presiune pe Novak, care greşeşte un smash. Două mingi de set, prima anulată de Novak, însă a doua luată de Roger, tot cu un smash, la capătul unui schimb senzațional, și 2-1 la seturi.  

“Mi s-a părut că de la început până spre sfârşitul celui de-al treilea set am fost amândoi cam la acelaşi nivel. Am luat fiecare câte un set, şi am avut amândoi şanse de break. Apoi eu am scăzut procentajul primului serviciu spre sfârşitul setului 3 şi am jucat un game prost la 5-4. Trebuie să fii constant şi eu n-am fost. La începutul setului 4 n-am mai avut aceeaşi energie. Am jucat două game-uri neglijente, foarte lent, fără forţă, cu serviciu prost. Când nu faci puncte gratis cu primul serviciu e greu să intri în ritm cu un adversar ca Federer”, explică Nole.

Într-adevăr, în setul 4, concentrarea şi nivelul de joc al lui Novak au scăzut vizibil, ca și capacitatea lui de a pune presiune sau de a-l răni pe adversar. Federer a făcut break imediat pentru 2-0. Va fi breakul care va face diferenţa la finalul setului. Chiar dacă Federer a avut trei mingi pentru un dublu break, chiar dacă Djokovic a încercat să se țină bine în ultimul game, chiar dacă amintirile mingilor de meci ratate la US Open 2010 și 2011 cântăresc și acum greu. S-a terminat  6-3, 3-6, 6-4, 6-3, după 2 ore si 20 de minute. Federer intră în a opta finală la Wimbledon, primul jucător care reuşeşte o asemenea performanţă.

Djokovic: „A servit foarte bine. Procentaj mare, precis, şi agresiv de asemenea şi pe al doilea serviciu. Cred că unde am greşit azi a fost la prima lovitură după serviciu. Am greşit foarte multe din ele, şi nu m-am mişcat destul de repede. Dacă joci prima lovitură defensiv, eşti prins pe picior greşit şi nu prea ai şanse pe iarbă”.  Novak a mai precizat că nu s-a simţit grozav în ultimele 5-6 zile, dar nu a vrut să detalieze. În schimb, i-a dat credit adversarului: “Dacă va ajunge pe primul loc, înseamnă că o va merita. Eu nu mai am nimic de făcut acum în privința asta”.

L-a ajutat acoperișul închis pe Federer?  „Am vorbit înainte de meci cu antrenorii mei despre asta. I-am întrebat dacă e mai bine sau nu pentru mine. Nimeni n-a ştiut să-mi spună”, s-a amuzat elvețianul la conferința de presă.

Federer, care n-a pierdut niciodată într-o semifinală la Wimbledon (mai mult, până la acest meci nu pierduse nici set), n-a pierdut prea mult timp cu sărbătorirea victoriei. ‘Sunt foarte fericit, cred că am făcut un meci foarte bun și mă bucură situația în care mă regăsesc acum. Dar sunt la curent cu faptul că turneul nu s-a terminat. Nu m-am tăvălit pe jos de bucurie, gândindu-mă că, gata, am obținut tot ce-am vrut. Știu că e un turneu grozav, dar să-l analizăm când va fi gata. Deocamdată, mai e un meci și vreau să-l pregătesc cât mai bine cu putință”, a spus Federer despre confruntarea cu Murray, a treia finală de Slam pe care o joacă împotriva britanicului. Ironic, ultima a fost și ultimul titlu de Grand Slam câștigat de elvețian, în acel 2010 de la care am început povestea. 

Rezumatul meciului: