Federer: 35 de sferturi consecutive în turneele de Slam. Adică 9 ani la rând

După un regal precum Djokovic – Wawrinka, parcă din respect pentru senzaționalul spectacol oferit de Nole și Stan, ziua imediat următoare de la Australian Open a venit și trecut ca un soi de briză răcoroasă, evenimentele notabile fiind mult mai puține și mai ușor de digerat, ca un soi de salată de fructe după o masă bună. O ocazie numai bună pentru fani să se refacă emoțional înainte de sprintul final al acestei ediții.

Și finalul zilei a 8-a a fost în egală măsură de potolit. La cum s-au desfășurat meciurile din sesiunea de seară, nu putea fi loc de nicio dramă comparabilă cu ce văzuserăm cu o zi înainte. Mai întâi, Serena Williams a demolat-o pe Maria Kirilenko, un 6-2, 6-0 un pic sub o oră, într-o partidă în care Serena, care n-a mai pierdut în circuit de aproximativ trei sute de meciuri, n-a ratat decât cinci serve pe primul. Iar când servește așa, Williams este imposibil de oprit. Dacă mai vine o victorie, ea își va egala recordul de victorii consecutive, 21 la număr. Și după cum a curs meciul cu Kirilenko, se confirmă încă o dată bănuiala generală că numai un accident nedorit îi poate sta în cale în acest moment. Asta, sau însuși Serena. 

Ultimii pe teren în sesiunea de seară și în faza optimilor au fost Roger Federer și Milos Raonic. Încă un presupus obstacol serios pentru elvețian a fost demontat cu siguranță. Văzut de multă lume ca o veritabilă amenințare pentru RF pe baza meciurilor directe de anul trecut, toate trei strânse, Raonic și-a arătat repede limitele, Federer expunându-i cu migală deplasarea deficitară, reverul, jocul de picioare, loviturile din alergare, apărarea sau simțul de anticipație. În mare, motivele pentru care spuneam, acum câteva zile, că Raonic nu poate să-i pună probleme lui Federer la acest moment într-un meci de Slam. Meciul a curs mult mai clar decât o arată scorul (6-4, 7-6, 6-2), asta în condițiile în care Raonic pur și simplu n-a putut să îi citească serviciul lui Federer nici dacă viața lui ar fi depins de asta. A plouat cu servicii la 0 câștigate de Roger, o singură dată ajungându-se la 40-40, în setul 3, când acesta a coborît pentru un moment nivelul de atenție și când a început să dea lovituri precum cea de mai jos. Știind de ce are nevoie ca să câștige un meci cu un jucător care servește constant peste 220 de km/h, elvețianul a părut fantastic de concentrat: de exemplu, o singură UE în primul set și doar 12 puncte cedate pe serviciu tot meciul. Tot atâtea erori neforțate. Servind impecabil, n-a făcut decât să pună și mai mare presiune pe serviciul lui Milos. 

 

Încă un lucru despre canadian: Milos are potențial mare, asta e clar, însă foarte mulți jucători au potențial și atât. A face ceva cu el e o altă mâncare de pește, iar Raonic are o mare problemă în momentul în care aproape tot planul lui de joc, atunci când întâlnește un nume important, e să încerce să-l ducă în tie-break, iar acolo să aștepte să ciupească un mini-break. E un plan pe care însuși Milos l-a dezvăluit acum o vreme într-un interviu cu destul entuziasm, convins că e o idee minunată. Problema lui e că jucătorii mari ai prezentului sunt pur și simplu prea variați, au un joc prea complet, cu arme dintre cele mai diverse, returul fiind una dintre ele. Și chiar dacă bați pe unul, e greu să-i bați pe toți numai cu serviciul, ca să poți emite pretenții într-un Slam.

Revenind la Federer, iată cum un traseu spre sferturi pe care iarăși foarte mulți îl vedeau drept complicat (Paire, Davydenko, Tomic, Raonic) a fost absolvit cu multă ușurință, fără ca Federer să-și piardă măcar o dată serviciul (singurul din turneu / a trebuit să salveze doar 3BP). Asta dovedește încă o dată imensa inteligență tactică a elvețianului, care abordează întotdeauna altfel Slamurile, motiv pentru care va rămâne încă multă vreme greu de bătut de oamenii din pluton în fazele incipiente ale acestor turnee. Îi spuneam în glumă Cameliei că Federer va fi în stare să câștige un meci de turul 1 într-un Slam și la 40 de ani, dar dincolo de glumă și păstrând proporțiile în zona rezonabilului, s-ar putea să fie o mică urmă de adevăr. Câștigarea Slamurilor e o altă poveste însă. E de urmărit cum va aborda și dacă va trece testul major pe care i-l poate propune un Slam acum: o dublă confruntare împotriva a doi dintre ceilalți trei membri ai Big Four. 

Federer ajunge astfel la a 35-a prezență consecutivă în sferturile de finală ale unui turneu de Grand Slam, ceea ce e una dintre cele mai impresionante performanțe ale sale, posibil și cea mai greu de reprodus. 35 de prezențe la rând echivalează cu aproape 9 ani de turnee în care n-a pierdut înainte de sferturi. 136 de meciuri câștigate. Ultima lui înfrângere prematură datează de la Roland Garros-ul din 2004, când a fost bătut în trei seturi de Gustavo Kuerten, în runda a 3-a. Ca idee, pentru a pune lucrurile într-o lumină și mai clară, Serena Williams, din multe puncte de vedere echivalenta lui Federer în circuitul feminin, a ajuns azi la a 35-a prezență a carierei în sferturile unui Slam. 35 în total. Federer are 35 la rând.

Andy Murray a mers și el lejer mai departe, cum era de așteptat. Gilles Simon a intrat pe teren numai pentru că trebuia să o facă. În fapt, credit lui că nu s-a retras, pentru că starea fizică a francezului post-maratonul cu Monfils era una deplorabilă, ceea ce s-a văzut. Cum face deseori în astfel de situații, Andy a dat să se hârjonească oleacă, precum un motan care prinde un șoarece și preferă să-l alerge din colț în colț doar pentru că poate. După câteva schimburi de break-uri care au ținut cât de cât treaz interesul spectatorilor, Andy a accelerat și a câștigat lejer, 6-3, 6-1, 6-3.

Dintre cei trei granzi, Andy a avut cel mai ușor parcurs de până acum, fie că sorții l-au ajutat, fie că și l-a făcut singur ușor, fie că adversarii au intrat gata obosiți pe teren. Asta ar putea fi cu dus și întors, pentru că scoțianul încă n-a fost testat cu adevărat până acum în turneu, și, uneori, un test bun la timpul lui te ajută (motiv pentru care, de exemplu, mă aștept ca Djokovic să ajungă lejer în finală). În sferturi, acolo unde testul lui Andy ar fi trebuit să se numească Del Potro, îl așteaptă în schimb francezul Jeremy Chardy, surpriza acestei ediții, care l-a eliminat în patru seturi pe Andreas Seppi. Interesant e că ultima dispută directă dintre Chardy și Murray, anul trecut, la Cincinnati, a fost câștigată de outsider. În cinci seturi e altceva, ceea ce știe și francezul: “E un format care le dă o șansă în plus jucătorilor de top”. Chardy are însă avantajul că joacă pe banii casei, cum ar veni, adică n-are absolut nimic de pierdut. Tot legat de francezi, Jo Wilfried Tsonga a câștigat duelul cu Richard Gasquet în patru seturi.

Pe tabloul feminin a venit și singurul rezultat aparent surprinzător. E o surpriză doar dacă ne uităm la clasament, pentru că altfel Svetlana Kuznetsova are toate motivele să ceară și să primească mai mult respect. Rusoaica, dublă campioană de Slam, își continuă revirimentul trimițând-o acasă pe Caroline Wozniacki, într-un meci în care cel mai puternic rival pentru Sveta a fost… tot Sveta. În mod tradițional, ea și-a bătut singură cuie-n talpă: deși a controlat autoritar meciul în primul set a ajuns la un moment dat la doar 2 puncte de înfrângere, dar s-a reabilitat și a închis cu 7-5 în decisiv. Final de traseu pentru Wozniacki, care, ca în vremurile bune, a scos din acest turneu poate mai mult decât ar fi meritat. Spre exemplu, dacă ar fi fost eliminată în turul 1 de Sabine Lisicki nu s-ar fi mirat absolut nimeni.

Tot cu 7-5 în decisiv, contra lui Jovanovski, a câștigat și Sloane Stephens, debutantă în sferturile unui Slam, o jucătoare care-și face cu rapiditate fani. Mult mai clară a fost, de această dată, victoria Azarenkăi. Scăpată cu mari emoții de turul anterior, Vika a dispus acum cu 6-1, 6-1 de rusoaica Vesnina.

 

Highlights-urile zilei / sesiunea de zi

 

Sesiunea de seară