Fedal United. Cum a fost primul meci jucat împreună de Federer și de Nadal

Într-adevăr, a fost ceva să-i vedem de aceeași parte a fileului pe Federer și Nadal, cea mai celebră pereche de rivali a circuitului masculin și poate a tenisului în general. Nu a fost neobișnuit doar pentru noi, fanii, dar și pentru ei. ”Până acum, nu ne-am antrenat decât o singură dată împreună, la un Turneu al Campionilor”, a mărturisit Federer la conferința de presă de după meci. ”Am fost toată cariera rivali, am încercat să nu arătăm aproape nimic unul altuia” a continuat el să creioneze relația lor ca jucători. Aceste cuvinte clarifică dinamica dintre ei: deși politicoși și respectuoși față de realizările celuilalt, din punct de vedere al tenisului universurile lor au fost strict separate.

Din aceste motive, personal, eram curioasă cum și cât de ușor se vor sincroniza pe teren. Dublul este ca un dans în care esențial este, poate mai mult decât abilitățile individuale ale jucătorilor, felul cum se completează și se îmbină aceste abilități pe teren. Chiar și niște jucători extraordinar de talentați ca Federer și Nadal au nevoie de timp pentru a se ajusta la stilul celuilalt, mai ales că acestea sunt atât de diferite. La nivel strict vizual, diferențele dintre ei sunt și mai izbitoare când se află de aceeași parte a fileului. Federer e numai linii drepte, și în felul în care se mișcă, și în traiectoria mingii: economie de mijloace, pași mărunți și rapizi, gesturi scurte și decisive. Rafa e numai curbe: aleargă săltând, dansează în jurul mingii cu mișcări de boxer, iar când lovește e ca un arc care se destinde.

Primul set a fost presărat cu stângăcii cauzate de nesincronizare, dar, cum a mărturisit Rafa după meci, și de faptul că amândoi au intrat cu prea multă energie pe teren din dorința de a nu dezamăgi. Cu toate bâlbele lui Federer la fileu sau momentele de Stan și Bran (de exemplu a fost cât pe ce să se ciocnească alergând amândoi spre un smash), au câștigat primul set, profitând de faptul că echipa adversă părea și ea un pic zăpăcită din cauza ocaziei și a numelor oponenților. Sock și Querrey s-au dezmeticit însă curând și au luat setul doi cu 6-1, aruncând meciul în super tiebreak.

Ce-a ieșit în evidență acolo au fost cele două calități care i-au făcut campioni pe Federer și Nadal: rapiditatea cu care s-au adaptat (la jocul celuilalt și la cel al adversarilor) și dorința de a câștiga. Probabil sunt singurele lucruri pe care le au în comun pe teren, dar au fost suficiente ca să le aducă victoria. A fost frumos să-i vedem bucurându-se concomitent, râzând și încurajându-se generos. Aproape ca niște oameni normali, no?

Dincolo de victorie, Federer a mai vorbit despre o consecință a acestui meci: ”Pentru mine a fost foarte interesat să-l văd pe Rafa cum gândește, să-i observ procesul decizional pe teren.” Merită să ne aplecăm un pic asupra acestui lucru, mai ales că Federer părea să sugereze, după tonul folosit, că a învățat lucruri noi și importante despre felul cum funcționează rivalul său pe teren. Acest meci în care au fost colaboratori pentru prima dată în cariera lor probabil că le-a dat informații interesante amândurora despre felul cum reacționează celălalt în situații de meci, însă Federer a fost singurul care a menționat asta la conferință. Oare el, fiind mai analitic, a observat și băgat la tărtăcuță mai multe decât Rafa, care e mai instinctiv și scufundat în lumea lui când joacă? Faptul că Federer l-a avut pe Nadal partener de dublu, că au discutat tactici înainte de meci, în pauze și între puncte se pare că i-a deschis o fereastră spre mintea sa, o fereastră care nu mai fusese deschisă până acum. Mă întreb dacă aceste noi informații vor influența în vreun fel natura rivalității lor viitoare.

”Din fericire sau din nefericire” – cum a glumit Federer la conferință, privind ca de obicei lucrurile din mai multe unghiuri, după această fantezie ne vom întoarce la realitate, unde Federer și Nadal vor redeveni rivali. Dacă vor mai juca împreună în viitor (și au lăsat amândoi o portiță deschisă spre această posibilitate), probabil va fi tot într-un eveniment fantezie ca Laver Cup, o binemeritată pauză de la dinamica darwiniană a circuitului profesionist. Oricum, să-i vezi pe fiecare dincolo de fileu este copleșitor, dar să-i vezi pe amândoi este de-a dreptul suprarealist, chiar și fără miza punctelor. E pur și simplu prea multă forță gravitațională la un loc: în primul set aseară, după o scurtă pe care n-a mai ajuns-o, Sock și-a continuat alergarea mult în terenul advers, de parcă ar fi vrut să se alăture și el echipei Fedal United. Sincer, îl înțeleg.

Fotografii: Alexandra Fechete (din Praga), pentru 30-0

Galerii foto exclusive 30-0: Pre-turneu | Ziua 1 | Ziua 2 | Ziua 3

 

 

***

Apreciezi conținutul de pe 30-0? Ia-ți și 30-0 Pe Curat, Ediția 2017. Mai mult conținut de calitate, în peste 120 de pagini cu eroii tăi preferați din tenis.

Printre altele, articole dedicate Simonei Halep, portrete și interviuri exclusive cu jucători români, articole-reportaj de la Paris și Londra, eseuri despre ciudatele năravuri pe care le scoate tenisul la suprafață pe teren, despre perechea de jucători care a schimbat fața tenisului la început de secol XXI sau o povestire despre o conspirație tenebroasă care are urmări neașteptate la Roland Garros.

Ia-ți revista 30-0 Pe Curat, Ediția 2017 – din Noul Shop 30-0. Beneficiezi de oferte speciale și combinații avantajoase ca preț între produsele 30-0.