Fedal, într-un final! Roger și Rafa își reiau povestea în finala de la Basel

Adrian Țoca | 31 octombrie 2015

Federer și Nadal se vor afla față în față pentru a 34-a oară duminică, în finala de la Basel. Nadal conduce faimoasa rivalitate cu un mult discutat și bine documentat 23-10. Spaniolul a câștigat cele mai recente cinci meciuri (patru în 2013, unul în 2014). Federer a câștigat cel mai recent la Indian Wells 2012. Va fi abia a cincea lor finală pe hard (2-2) și a doua pe hard indoor (1-0)

În sfârșit! Nu mai erau multe ocazii prin care să se evite atingerea a doi ani de la ultimul meci dintre Roger Federer și Rafa Nadal, după mulți, cea mai frumoasă rivalitate a istoriei tenisului. Din semifinalele Australian Open 2014 nu s-au mai văzut cei doi; o vor face acum, pe un tărâm neobișnuit, în finala unui turneu de 500, tocmai la Basel, în curtea lui Federer. Ca idee, de când nu s-a mai văzut cu rivalul său spaniol, Federer a jucat 12 meciuri cu Djokovic; Nadal, la rându-i, l-a întâlnit de șase ori pe sârb. O pauză prelungită, cauzată fie de clasament, de formă sportivă sau de accidentările lui Rafa.

Deși neașteptat, e un timing interesant pentru o întâlnire a celor doi, iar evenimentul dinamizează un pic un final de an care se scurge în liniște, fără mize cu adevărat relevante în imaginea de ansamblu.

Senzația e că amândoi au puține de pierdut în cazul unui eșec, din aceleași motive din care au și foarte multe de câștigat, dacă vor pune mâna pe trofeu. Nadal continuă să lege rezultate bune în acest segment al sezonului tradițional mai slab pentru el, e acum la a doua finală în ultimele trei turnee la care joacă, ceea ce deja reprezintă o gură mare de oxigen pentru el. O înfrângere cu Federer, în condiții de joc avantajoase pentru adversar (suprafață, public, formă sportivă), nu l-ar afecta prea tare din punct de vedere al încrederii, n-ar reprezenta câtuși de puțin un eveniment negativ, un pas înapoi. O victorie însă ar putea face minuni pentru Rafa, tocmai prin prisma acelor condiții de joc; ar fi, de asemenea, și cea mai importantă victorie a sa (în ce privește clasamentul) în acest an.

Federer, la rândul său, poate face un caz din faptul că un eșec nu l-ar da prea mult înapoi. Elvețianul e la un stagiu al carierei în care astfel de detalii contează mult mai puțin – iar dacă istoria ne învață ceva, ne învață că dacă Roger pierde finala, asta n-o să-i provoace câtuși de puțin mari stricăciuni. În plus, head-to-head-ul e deja bine cimentat; între 23 sau 24 de înfrângeri nu e o mare diferență, impactul ar fi același.

O victorie, însă, ar fi ceva nou – au trecut trei ani și jumătate de la ultima, în semifinalele Indian Wells 2012. Titlul ar mai îndulci un pic din amarul US Open (urmat apoi de eliminarea rapidă de la Shanghai). Și întotdeauna e bine când câștigi un titlu acasă.

Faptul că miza nu e într-atât de mare contribuie la aerul de inedit al acestui meci; e prima oară când cei doi joacă pe pământ elvețian (altfel decât într-un demonstrativ), e foarte rar ca Federer să-l primească pe Rafa la unul dintre turneele sale de casă (Halle, Cincy, Basel, Dubai), iar la un nivel competițional inferior unui Masters, cei doi nu s-au întâlnit decât o dată: la Dubai 2006, când a câștigat Nadal, în trei seturi.

Niciunul n-a fost în mod particular impresionant săptămâna aceasta, testați fiind în câteva meciuri de trei seturi. Federer a lăsat câte un set pe parcurs lui Kohlschreiber și Goffin, iar Nadal a trăit chiar mai periculos de atât. Cu Lukas Rosol a fost aproape de înfrângere în două momente diferite, iar Cilic și Dimitrov l-au chinuit ceva. Dar, deși jocul său e încă work in progress, devine tot mai clar că încrederea lui Rafa începe să se reconfigureze. Caz în care aceste victorii cu set decisiv sunt mai degrabă un blessing in disguise.

Doar azi, în semifinale, n-a mai cedat set, în a 14-a victorie a carierei contra lui Richard Gasquet, 6-4, 7-6.

Federer a obținut calificarea în a 12-a finală la Basel (record în era open), cu un 6-3, 6-4 cu Jack Sock. De-a lungul săptămânii, elvețianul a alternat momentele excelente cu mici căderi. A câștigat însă mereu punctele importante și, deși a suferit ocazional în consistență, a sclipit în particular la fileu, pe serviciu, cu slice-ul de rever, dar și cu defensiva, care i-a scos câteva puncte mari în meciul cu Kohlschreiber, de exemplu.

Victoria lui Nadal cu Gasquet a lămurit și matematic lucrurile în ce privește Turneul Campionilor; lista finală a ATP Finals îi cuprinde pe Djokovic, Murray, Federer, Wawrinka, Berdych, Nadal, Ferrer și Nishikori. Niciun debutant nu va ajunge la Londra anul acesta.

După ce-și vor fi încheiat socotelile la Basel, Federer și Nadal se vor îmbarca în avionul către Paris, acolo unde tabloul ultimului Masters al anului este deja stabilit. Și, așa cum se întâmplă în asemenea situații după o pauză lungă, n-ar fi exclus ca ei să se mai vadă pe teren anul acesta.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi