Exclusiv | Patricia Țig: „Poți să alegi să te lași doborât sau poți să alegi să crești. Sunt recunoscătoare că eu am ales varianta mai grea”

„I need to talk”. E trecut bine de miezul nopții la Melbourne, când una dintre fetele de la Interview Desk bagă capul în camera unde Patricia Țig își povestește gândurile, semn că am depășit cu mult timpul alocat. Dar Pati i-o ia înainte extrem de serioasă, apoi pufnește în râs, așa că fata, care abandonase misiunea inițială de a ne păzi, ne lasă să depășim timpul mai departe.

Patricia tocmai ce a revenit într-un Grand Slam, dar, mai important, a revenit la ea însăși. Și vrea să vorbească despre asta. Și, mai mult ca oricând, e o bucurie să o asculți. Patricia s-a redescoperit lovindu-se de greu, trecând printr-unul dintre cele mai dificile momente pe care le poate înfrunta cineva în viață, iar concluziile ei sunt valoroase pentru oricine. Sunt valoroase chiar dacă încă n-ai avut propria ta experiență de trezire. Dacă ai avut-o, gândurile lui Pati îți vor suna familiar și te vor bucura.

Pati n-a mai jucat într-un Grand Slam de aproape doi ani; ultima oară fusese pe teren la Wimbledon 2021 – turneul din perioada pandemică – când jucase cu Daria Kasatkina. Anterior acestui Australian Open, a apărut la Hobart, primul ei turneu WTA din tot acest timp, pierzând cu Jasmine Paolini. A luat-o de la capăt în toamnă, în turnee ITF de 15k, strângând un bilanț de 20-5 – „a treia, poate a patra oară” când pornește să-și reclădească rankingul; cu siguranță a doua oară când o face de la zero.

În toată această perioadă, prioritățile au fost altele. Jucătoarea care a urcat până pe locul 56 în lume a fost angajată într-o luptă legală pentru custodia fetiței sale, Sofia, după despărțirea profesională și personală de Răzvan Sabău. O experiență despre care Patricia nu vrea să vorbească prea multe acum, de înțeles, dar care a avut un efect secundar binevenit. A ajutat-o să aibă claritate și, cum spune ea, să se trezească.

*

Pentru cineva care a lipsit atâta vreme din competițiile importante, Patricia nu s-a descurcat deloc rău la Melbourne. I-a luat un set numărului 22 mondial, Zhang Shuai, și a arătat, în multe momente, că jocul și calitățile care au dus-o aproape de Top 50 sunt tot acolo, gata să fie scoase la iveală și puse la treabă. Patricia e pe locul 777 acum (va intra în primele 700 cu punctele de la Melbourne), nu a avut decât un antrenament, din cauza unei gripe, înainte să se urce în avionul de Australia, s-a mai și lovit în primul set cu Zhang, durere care a radiat apoi în genunchi și în gleznă – și, cu toate astea, i-a pus probleme chinezoaicei venită după poate cel mai bun an al carierei.

Există o explicație, spune Pati. „E foarte interesant că mă simt pe teren acum mai bine decât m-am simțit vreodată. Ca stare, cu ce simt eu în mine, îmi place foarte mult ce simt acum. S-au întâmplat situații care m-au dus, într-un fel sau altul, la a mă cunoaște, la a mă căuta pe mine. Și asta m-a ajutat foarte mult pe teren. Chiar mă simt foarte bine. Nu știu cum s-a văzut din afară. Dar, da, e bine. E bine. Sunt bucuroasă. Nu-s bucuroasă că am pierdut, evident, dar simt că am făcut cam tot ce a ținut de mine să fie bine. Și sunt împăcată cu mine.”

Iar dacă e împăcată, asta-i cel mai important lucru. Restul, rezultatele și alte lucruri, „vin ca o consecință. E chestie de cauză și efect. Am început să fiu foarte conștientă de cum merg lucrurile din punctul acesta de vedere.”

E prematur de vorbit dacă după acest debut de an încurajator Patricia va putea juca un sezon full. „E mai complicată situația și n-aș vrea să intru acum în detalii. Prioritatea mea e alta. Prioritatea mea a fost de patru ani și va rămâne în continuare alta. Dar va trebui să am grijă și de treaba asta”.

Revenirea la un Slam s-a simțit, spune ea, incomparabil față de toate experiențele anterioare. „Ah, a fost genial! E foarte diferit. Ceea ce simt acum e extrem de diferit. E greu să explic, dar… Nu m-am simțit așa pe teren niciodată. Ultima oară când am jucat, cu Kasatkina la Wimbledon – pe lângă la faptul că aveam dureri foarte, foarte mari de spate, dureri care existau de mult timp – m-am simțit teribil pe teren. Mă gândeam de ce ar vrea cineva să joace tenis când se simte în felul ăsta, știi? Nu îmi doresc asta. Nu vreau să mă mai simt așa vreodată pe un teren de tenis. Un lucru a dus la altul, și am început să caut în mine ceea ce am nevoie, pentru mine, și nu în exterior. Și văd că funcționează bine.„

Explică ea, e interesant că tot ce i s-a întâmplat în viața privată a avut un efect neașteptat. Fizic acum e nemaipomenit. „Am rămas foarte, foarte, foarte surprinsă că nu s-au mai întâmplat chestii care se întâmplau în trecut”, spune ea, cu referință la durerile recurente de spate care au însoțit-o o bună parte din timpul petrecut în circuit.

Poate că durerile acelea nu apăreau, de fapt, întâmplător? Poate că, într-un mod abstract, era un mod prin care corpul îi transmitea că nu e într-un loc bun? „Exact. Da, asta așa e. N-am vrut să cred treaba asta până când o simt acum pe pielea mea. Și acum că o simt pe pielea mea, îmi dau seama că, uite, chiar așa a fost. Partea din mine care joacă tenis e foarte bine. Cum nu a mai fost niciodată. Și atât.„

Fără să intre în concretul situației ei personale, Patricia dă, în schimb, o sumedenie de detalii importante despre călătoria ei personală. „Am învățat foarte multe lucruri. Și lucrurile astea pe care le-am învățat au venit în urma unor dureri. E foarte greu să explic ce simt. E, probabil, și foarte greu de înțeles. Dar, din nou, tot răul spre bine, știi vorba aia, orice șut în fund, un pas înainte. A fost ca o trezire la realitate. Ceva de genul ‘ajunge, trezește-te, revino-ți, fă ceva’, știi?”

Și chiar dacă a venit cu o durere imensă, perioada asta a fost perioada în care am învățat extrem de multe lucruri. E perioada care m-a adus aici unde sunt acum. Mi-a adus multă claritate. Când ai claritate, se întâmplă alte lucruri. E foarte multă claritate în viața mea acum”, spune Patricia.

Și continuă, explicând că povestea ei ar putea, la un moment dat, să aibă un impact pozitiv asupra cuiva care trece prin experiențe asemănătoare.

„Uite, am ajuns la o concluzie. Nimeni nu poate fi ajutat decât dacă își dorește cu adevărat să fie ajutat. Degeaba îi spui, vezi că nu faci bine, vezi că nu e bine, pentru că el vede doar ce vrea să vadă. Poate că dacă aș fi auzit o poveste de la altcineva, poate că ar fi avut alt impact asupra mea.”

Patricia găsește cuvântul potrivit pentru oamenii care traversează experiențe comparabile. „Deconectat. Mi se pare că nu vrei să trăiești viața așa. Adică tu crezi că ai o viață mișto, că ai realizat nu știu ce lucruri. Dar, de fapt, pe interior ești gol. Cred că ce contează mai mult este cum îți trăiești viața și cât de bine ești tu cu tine”.

Unul dintre lucrurile eliberatoare pentru ea a fost să-și asume mai mult responsabilitatea pentru tot ce i se întâmplă.

„Știi, când ți se întâmplă ceva rău, cumva te gândești că de ce mi se întâmplă mie, că doar mie mi se întâmplă chestii rele… Dar ele se întâmplă, de fapt, pentru tine. Nu împotriva ta. Pentru tine. Iar dacă ignori cauza, se repetă. Și dacă tu tot treci peste și treci peste, cumva viața îți arată: ‘vezi că nu bagi în seamă’. Și după aceea îți arată ceva mai mare. Tu continui să nu bagi în seamă. Până când, la un moment dat, pici în gol.”

Această călătorie de redescoperire a sa o ajută să înțeleagă altfel și circuitul. „Mi se pare atât de fain acum, nu știu. Pentru că sunt eu schimbată. Înainte, pur și simplu, țineam oamenii la distanță. Dar energia mea îi ținea, nu eu neapărat. Totul era rău, toți oamenii erau răi. Acum, sentimentul e așa, wow, deci poate să fie și frumos. Poate să fie și ușor”.

Iar Patricia e recunoscătoare pentru ceea ce a învățat.

„Înainte nu-mi dădeam seama de lucruri, nu realizam că nu așa îmi doresc să-mi trăiesc viața. Acum că știu că se poate și altfel, că se poate și așa în liniște, că se poate să ai și liniște interioară, că se simte ca și cum te aliniezi într-un fel, știi? De ce să te mai întorci la haos, la tornadă? Tot timpul simțeam așa că era o tornadă în capul meu, în mine. Sunt atât de recunoscătoare. Știu că e destul de folosit cuvântul ăsta, dar e ceea ce simt cu adevărat în mine, adânc.

„Sunt atât de recunoscătoare pentru ce am învățat. Și învăț să îmi dau seama că doar eu… Că eu am trecut prin ce am trecut pentru că eu am permis. Nu pentru ce a făcut unul sau altul, sau pentru ce-am pățit când eram copil. Nu. Lucrurile alea s-au întâmplat ca să mă învețe pe mine ceva.

Și acum sunt recunoscătoare. Nu pentru că s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Ci pentru că eu am ales cumva ca lucrul ăsta să nu mă doboare. Pentru că poți să alegi să crești. Sau poți să alegi să lași ce ți se întâmplă să te doboare. Să devii ceea ce eu nu-mi doresc să fiu. E foarte fină linia dintre cele două. E ca o ață. Și ești ori aici, ori aici. Ce-i în tine iese la iveală într-o astfel de situație. Adevăratul Eu. Cine ești tu cu adevărat. Și eu am ales varianta mai grea”.

Sunt cuvinte profunde și puternice, o conștientizare importantă și o asumare curajoasă. Care, însă, vine ca o eliberare pentru Patricia, dovadă că povestește toate astea zâmbind constant, cu aerul cuiva care se simte bine cu el însuși.

„Fiecare lucru pe care îl trăim, pe care îl experimentăm, se întâmplă pentru noi”, continuă ea. „Asta mi se pare cea mai mare chestie. Tindem să spunem ‘uite ce mi-a făcut ăla’. Nu-ți place să recunoști. E pentru că tu l-ai lăsat. Nu-ți place să recunoști asta. Normal. E greu de scuturat mentalitatea asta. Și e greu de învățat și de acceptat, știi? Că, de fapt avem control mai mare decât ne face plăcere să credem”.

Plecând de aici, Patricia povestește pasager despre o altă temă importantă, abuzurile la care sunt supuși în online jucătorii de tenis din partea unor ‘fani’; îmi povestește câteva mesaje primite după înfrângeri pe care nici hârtia, nici digitalul nu le-ar putea suporta, apoi se întreabă cum de cineva ca Simona Halep poate fi criticată.

„Nu vorbesc despre situația ei actuală, ci în general. Cum să fii invidios pe Simona. Cum să critici omul ăla când el a făcut ceea ce tu nici măcar nu te-ai gândit să încerci. A făcut. Adică, dacă tu ai fi făcut în domeniul tău fix același lucru ca ea, cu aceeași intensitate mentală, cu aceeași dedicare, nu mai vorbim de sacrificii – și nu ai fi ajuns bine, ar mai fi de înțeles.”

Patricia concluzionează despre ultimii ei ani:

„Toată chestia asta a venit cu o putere, cumva. Din mai multe puncte de vedere. Cu multă încredere.”

În rezumat, sună ca și cum și-ar fi căpătat puterea asupra ei.

„Ai zis bine că mi-am căpătat, pentru că nu am fost niciodată conștientă de această putere. Niciodată. Dar absolut niciodată. Fiecare dintre noi trebuie să treacă prin niște experiențe, prin niște situații, ca să-l aducă acolo unde e el menit să fie. Depinde de noi cum trecem prin chestiile astea.”

„Mi se pare că atunci când ești foarte conștient de tine și de sinele tău, atunci îți asumi ceea ce faci. Îți asumi ceea ce spui. Îți asumi responsabilitatea. Ai tu responsabilitatea asupra vieții tale. Și înveți din greșeli. Eu am câteva acolo. Până acum, din păcate, unele care dor foarte, foarte, foarte tare, dar… E exact ca și pe terenul de tenis. Momente și momente. Să știi să-ți iei momentele alea, alea, care sunt acolo și care ți se dau”.

*

Abonează-te aici gratuit la ATLT, noul nostru newsletter de sport – pentru comentarii și idei despre momentele relevante din sport și despre personajele care contează cu adevărat!