Exclusiv | Mihaela Buzărnescu: „Mentalul a contat enorm. Bun exemplul dat de David Popovici cu mentalul. Am fost pozitivă mereu”

(Londra)

Venită direct de pe teren la interviul cu 30-0, Mihaela Buzărnescu era, explicabil, exuberantă și ușurată după victoria obținută mai devreme în primul tur la Wimbledon, primul ei succes într-un turneu de Grand Slam de la RG21 încoace.

Un succes care înseamnă, pentru Miki, enorm. „Reprezintă toată munca mea din ultimele săptămâni și faptul că am crezut în mine, și echipa mea a crezut în mine și m-a susținut și nu am cedat psihic. Pentru că am fost la atât de puțin aproape de operație”, arată jucătoarea cu degetele în aer.

Operația ar fi putut să se întâmple din cauza „fisurii pe menisc și a colateralului. Ligamentele colaterale sunt și ele fisurate”. Mihaela s-a ales cu problemele astea noi după ce a alunecat și a căzut într-un meci din sferturile de finală de la Surbiton, turneu de 100k, unde o conducea cu set pe britanica Burrage. „Nu mai era iarbă în zona aceea și am alunecat”.

„Am plecat a doua zi acasă, nu mai puteam să merg bine, am făcut RMN, s-a văzut ruptura, s-au văzut colateralele cu fisură și întinse la maxim. Și ne-am temut că va trebui să fac operație”, povestește ea.

„Am făcut niște injecții puternice și am așteptat câteva zile să vedem cum este cu inflamația, pentru că aveam și o inflamație foarte mare și un edem osos foarte mărit din cauza impactului și congestiei. Și am vrut să vedem dacă ajută efectul injecțiilor să scadă inflamația. 

Și, într-adevăr, m-au ajutat și atunci s-a dovedit că nu trebuie să fac operația, că nu este cazul, fiindcă durerea s-a dus și dacă fac foarte multă recuperare mi se vindecă. Colateralele se vindecă. Cu meniscul trebuie să am grijă, să fac multe exerciții ca să pot să-l țin.”

Venirea la Wimbledon a fost sub semnul întrebării până în ultima clipă.

„Săptămâna trecută a devenit clar. Marți am mai simțit ceva, nu m-am antrenat din cauza durerii, nu se știa nimic sigur de plecare. Și ne-am hotărât last minute, vă dați seama că nu aș fi venit dacă nu aș fi fost în puterile mele. Și categoric nu forțam dacă nu era Wimbledon. Mi-am dorit enorm să pot participa”, adaugă ea, continuând apoi:

„Păcat că nu se dau puncte. Chiar mi-a venit în minte la un moment dat în setul doi. Era 2-0 pentru mine sau ceva de genul ăsta și mi-am zis ‘vaai, nu se dau puncte, nu-mi vine să cred, sper să nu mi se ducă motivația’. Dar nu, mi-am zis imediat că nu mi se duce nicio motivație, e Nadal, e Djokovic aici, toate jucătoarele de top sunt venite, toți sunt motivați, indiferent că sunt sau nu sunt puncte, și toți suntem în aceeași oală. Tragem de noi pentru șansa fiecăruia.”

Dincolo de satisfacția momentului, Mihaela s-a declarat mulțumită și de jocul în sine.

„Mi s-a părut bine, sincer. Am avut procentaj bun și la serviciu, procentaj bun pe constanță în teren și asta a contat enorm. Era dificil, nu erau ușor să-i returnez, pentru că era stângace ca și mine și nu putem spune că ne place foarte mult să jucăm cu o altă stângace, la fel și ei îi era greu. Dar am reușit să fac ceea ce trebuia și la retur și cred că asta a contat foarte mult. Am fost pozitivă mereu și am crezut tot timpul.” 

În tot acest context, e o victorie care înseamnă mult pentru ea. Iar ceea ce a ajutat-o cel mai mult pe Mihaela a fost mentalul. Și aici ea vine cu o paralelă surprinzătoare, dar deloc de mirare.

„Nu mă antrenasem suficient; adică începusem, ușor-ușor, după o săptămână de pauză, dar nu se compară pregătirea pe care au făcut-o alte fete. În schimb, mentalul a contat enorm – bun exemplul dat de David Popovici cu mentalul. Am fost pozitivă mereu. Chiar am luat în considerare interviurile lui și tot ce a declarat.

Fiindcă este extrem de important, cu cât ești mai bine mental, cu atâtea ai șanse mai mari de victorie. Și s-a văzut la mine, pentru că zici că nu făcusem pauză de antrenamente. Toți mi-au spus e incredibil, zici că n-ai făcut pauză, și tu ai fisură și ai trecut la un centimetru sau știu, eu, la milimetru de operație.

Acum, Doamne ajută să mă țină. Bineînțeles că încă mai trebuie să fac exerciții ca să tonifiez și să vindecăm tot ce am eu acolo”, conchide Miki.

Pentru ea, cu o energie redescoperită, o altă revenire de la „minus 100” e acum în toi. Și, prin câte a trecut, n-ai cum să nu crezi că o va mai reuși și pe aceasta.