Exclusiv | Irina Begu dezvăluie că a fost diagnosticată cu mononucleoză. „Mi-aș fi dorit mult să pot să joc la a treia olimpiadă consecutivă”

Irina Begu nu e o persoană care să vorbească ușor despre lucruri personale. Însă subiectul prezenței la Jocurile Olimpice, atât de discutat în aceste zile, a făcut-o să decidă că trebuie să facă o excepție. „Îmi doream ca oamenii să înțeleagă de ce nu merg la Tokyo”, explică ea, încă dezamăgită că a trebuit să renunțe la visul de a juca la a treia ediție consecutivă a Jocurilor Olimpice. „Nu e ceva ușor de făcut, să fii la trei ediții ale Jocurilor. Mi-aș fi dorit mult să am această prezență în palmares, era un obiectiv personal, pentru care făcusem o întreagă strategie”.

Însă planurile începute încă din startul lui 2020 nu au putut fi duse la capăt, întâi din cauza pandemiei, apoi din cauza unei probleme de sănătate care i-a afectat direct și vizibil acest sezon: Irina a fost diagnosticată cu mononucleoză. O boală cunoscută fanilor tenisului prin cazurile lui Roger Federer, care și-a văzut influențată de boală prima parte a sezonului 2008, și, mai ales, cele ale lui Robin Soderling sau Mario Ancic. Cei doi n-au fost la fel de norocoși și și-au văzut carierele într-atât de afectate, încât au trebuit să se retragă. Soderling încă se mai resimte și în ziua de azi.

🔶 „După Dubai am stat patru zile fără să mă ridic din pat. După patru zile, intri în panică”.

🔶 „Mononucleoza e foarte parșivă, pentru că nu e ca și cum ai scăpat într-o săptămână. Fiecare persoană reacționează diferit, poate să dureze două săptămâni, patru săptămâni, șase, depinde cum se recuperează corpul tău, pentru că e o boală care lasă urme.”

🔶 „Îmi pare rău că n-am putut să îmi îndeplinesc acest obiectiv și să joc la Olimpiadă. Mi-am alcătuit tot programul cu acest scop. Vorbisem și cu Simona să jucăm la dublu. Voiam să fiu din nou acolo.”

🔶 Irina are un bilanț de 12-9 în acest an, nu rău, dar departe de volumul și pofta de joc arătate anul trecut, când a câștigat două titluri ITF importante, a încheiat cu un bilanț de 25-13 și a împins-o serios pe Simona Halep la Roland-Garros. Sezonul ei de zgură, suprafața ei cea mai bună, a fost direct afectat de mononucleoză: 2-3, fără să treacă de turul 1 la niciunul dintre Madrid, Roma, Roland-Garros.

🔶 Cazuri cunoscute de jucători de tenis care au fost diagnosticați cu forme de mononucleoză: Roger Federer, Robin Soderling, Mario Ancic, Andy Roddick, Petra Kvitova, Lara Arruabarrena, Jarmila Gajdosova, Heather Watson, Christina McHale.

*

Irina spune că nu mai vrea să-și mai facă planuri de aici înainte, și dacă arunci o privire scurtă pe ultimii doi ani, poți să înțelegi ușor de ce. De fiecare dată a început bine, de fiecare dată, ceva extern i-a încurcat socotelile. Și-a anunțat intenția clară de a se califica la Tokyo încă de la începutul lui 2020, când, într-un interviu pentru 30-0, a anunțat că alege să se retragă temporar din echipa de Fed Cup pentru a-și dedica toate resursele încercării de a prinde un loc la JO 2020. Pentru asta, și-a modificat și calendarul obișnuit. Goana după puncte se anunța cruntă, iar concurența, puternică. Așa că în februarie anul trecut Irina juca la Cairo două turnee ITF, din care a câștigat unul, de 100k. Luna următoare, la Indian Wells, a mai câștigat unul, de 125k, chiar în preziua anulării turneului mare. În mare formă, avea toate motivele să privească încrezătoare sezonul de primăvară; urma zgura, suprafața ei preferată, iar calificarea devenise un obiectiv tangibil. Dar la câteva ore după titlul câștigat de ea la IW, sezonul era suspendat, iar tenisul intra într-o perioadă lungă de incertitudine.

Deși a fost frustrant să-și vadă momentul de formă oprit astfel, Irina a regăsit parțial acea formă și la reluarea sezonului, în vară. A făcut o semifinală la Praga, apoi a împins-o serios pe Simona Halep în turul doi la Roland-Garros, într-un meci excelent; o tragere ghinionistă, pentru că Irina ar fi câștigat, probabil, cu multe alte jucătoare în acea zi. Totuși, 2020 nu a fost ce ar fi putut fi pentru Irina, dar în contextul pandemiei, erau griji mai importante de atât. În plus, Jocurile erau amânate, nu anulate, deci în 2021 o putea lua de la capăt.

Doar că 2021 a venit cu setul lui de probleme. După un început încurajator în Australia, unde a făcut câteva meciuri foarte bune, s-a accidentat fix înainte de turul 1 de la AO. Luna următoare, lucrurile au devenit chiar mai grave de atât. Irina a primit vestea diagnosticului de mononucleoză, după câteva zile în care s-a panicat, neînțelegând de ce nu mai are deloc energie. A trebuit să se retragă de la mai multe turnee, inclusiv meciul României din BJK Cup. A revenit în cele din urmă la Madrid, dar fără să se simtă prea grozav. Întregul sezon de zgură fusese practic, compromis. Bonus, la RG a primit-o pe Serena în primul tur, meci care n-a fost rău, ținând cont de acest context. „Am zăcut două zile după acel meci”, adaugă ea.

Treptat, perspectiva prezenței la Jocuri a devenit tot mai complicată. Irina a trebuit să ia o decizie, și spune că a luat-o cât mai târziu cu putință, oferindu-și timp. „Am încercat și am sperat că mă voi simți mai bine, că sistemul meu imunitar va mai crește și că voi putea juca acolo. Însă nu a fost așa și atunci am luat această decizie pentru sănătatea mea, pentru a-mi prelungi cariera”, explică ea.

„De mononucleoză, cum știm, au mai fost sportivi care nu și-au mai revenit, precum Soderling, și nu e de glumă, trebuie să fii atent. Chiar dacă n-aș mai putea să mai joc tenis, cel mai important e să fii sănătos și să încerci să te recuperezi. Și de aceea a trebuit să iau această decizie”, spune Irina, adăugând. „Îmi pare tare rău că nu pot fi acolo. Îmi doream ca oamenii să știe de la mine. Dacă nu era Olimpiada, nu aș fi vorbit niciodată despre problema mea de sănătate”.

*

Irina, cum a fost acest sezon pentru tine? L-ai început bine, apoi nu ai mai jucat prea multe meciuri.

A început cu o perioadă stresantă pentru mine. În ianuarie a fost poate cea mai dificilă parte a pandemiei pentru mine, pentru că îmi doream mult să nu iau virusul înainte de Australia și să risc să nu pot juca acolo. În plus, mi-ar fi întârziat foarte mult pregătirea fizică și era vorba și de condițiile diferite din Australia, am stat două săptămâni în carantina aceea. M-am ferit cât am putut.

În Australia, mi-a prins bine că am putut să fac două săptămâni de pregătire afară – în mod normal aș fi lucrat în sală în această perioadă, condiții complet diferite. Și de multe ori îmi era greu să intru în sezon atât de repede, trebuia să mă adaptez la condițiile de outdoor după pregătirea din casă. Iar acum, pregătirea mi-a prins foarte bine. De aceea am și jucat bine la primul turneu, am făcut sferturi, victorii grele, lungi, foarte importante. Din păcate, corpul nu m-a ajutat, m-am blocat la spate și șold și n-am fost în cea mai bună formă pentru AO. Însă după am avut și perioada aceea, am avut acea săptămână în care am jucat turneul de 250 în a doua săptămână de la AO. Practic, Australia a fost o deplasare foarte bună, poate doar un pic obositor din punct de vedere mental, cu perioada lungă și cu carantina de acolo. 

Și după aceea ai avut foarte puține prezențe în circuit.

După Dubai, am început să mă simt rău, eram foarte, foarte obosită. Am avut patru zile în care nu am putut să mă ridic din pat, or, după patru zile intri un pic în panică și nu înțelegi ce se întâmplă. Întâi am dat vina pe deplasarea obositoare și lungă din Australia, după care nu am avut timp să mă recuperez în totalitate. Am plecat de la premisa că asta e cauza, dar din păcate lucrurile n-au stat așa cum credeam eu. După Miami mi-am luat o pauză mai lungă și atunci am început să-mi dau seama că nu este o problemă de oboseală, ci sunt niște probleme medicale. Am început să îmi fac niște investigații și, ulterior, am aflat că am avut mononucleoză.

De acolo, au început retragerile. Am sărit peste Charleston, peste Fed Cup, Istanbul. Am reluat la Madrid, dar nu m-am simțit bine. Practic, această mononucleoză îți scade foarte mult sistemul imunitar și ai stări de oboseală, epuizare.

Cum ai reacționat și ce ți-au spus medicii?

Primele investigații au arătat că totul e ok, dar eu nu mă simțeam bine, și nu înțelegeam de ce nu mă simt bine. Dar după alte investigații a reieșit că am avut mononucleoză. Am fost și sunt sub tratament. Când am aflat, m-am simțit eliberată, pentru că am aflat ce am. Cel mai greu e atunci când nu știi ce ai. Vrei să te antrenezi, dar corpul nu te ajută, și pur și simplu nu poți. Acum știam ce trebuie să fac, știam ce am și acum e ok. Acum o luăm de la capăt, cam asta a fost reacția. 

Mononucleoza e foarte parșivă, pentru că nu e ca și cum ai scăpat într-o săptămână. Fiecare persoană reacționează diferit, poate să dureze două săptămâni, patru săptămâni, șase, depinde cum se recuperează corpul tău, pentru că e o boală care lasă un pic urme. Au fost indicații clare că trebuie să fac pauză, ceea ce am și făcut. Și să revin când sunt mai bine. Mă antrenam ok, dar efectele le simțeam cu adevărat după ce jucam un meci, atunci îmi dădeam seama că încă nu sunt ok. Antrenamentele nu sunt totuna cu meciurile.

Și când ai început să te simți normal, să fii din nou tu?

Încă nu am avut un moment în care să mă simt cu adevărat mai bine. După meciul cu Serena am zăcut două zile.

Hai să vorbim despre Jocuri. A fost un obiectiv al tău încă de anul trecut. 

Lucrurile erau planificate în așa fel încât să încerc să ajung în primele 60-70 de jucătoare ca să mă calific. Anul trecut mi-am schimbat programul competițional, m-am dus să joc acele turnee înainte de pandemie, într-un moment în care știam că vom juca Jocurile în iulie 2020. 

Îmi pare rău că n-am putut să îmi îndeplinesc acest obiectiv și să joc la Olimpiadă. Mi-am alcătuit tot programul cu acest scop. Vorbisem și cu Simona să jucăm la dublu. Voiam să fiu din nou acolo. Ar fi fost și o performanță personală și mi-aș fi dorit mult să am această prezență în palmares, pentru că nu e ușor să te califici la trei Olimpiade consecutive. Așa cum am fost mereu la Fed Cup, la fel cum am jucat la Jocurile Olimpice din 2012 și 2016 – la cea din Rio am jucat tot ce se putea juca, simplu, dublu, mixt – același lucru mi-aș fi dorit să fac și anul acesta. Dar sănătatea nu mă ajută în acest moment.  

Când ți-a devenit clar că nu mai mergi?

Am încercat să amân această decizie până în ultima clipă. Am realizat foarte curând că nu pot merge, nu e ceva ce am decis acum o lună, nu. Am încercat și am sperat că mă voi simți mai bine, că sistemul meu imunitar va mai crește și că voi putea juca acolo. Însă nu a fost așa și atunci am luat această decizie pentru sănătatea mea, pentru a-mi prelungi cât mai mult cariera. O deplasare până acolo în acest moment ar fi grea, pentru că sistemul meu imunitar este scăzut.

De mononucleoză, cum știm, au mai fost sportivi care nu și-au mai revenit, precum Robin Soderling, și nu e de glumă, trebuie să fii atent. Chiar dacă n-aș mai putea să mai joc tenis, cel mai important e să fii sănătos și să încerci să te recuperezi. Și de aceea a trebuit să iau această decizie. 

Știu că e devreme să vorbim acum, dar poate încerci să prinzi ediția din 2024? Paris, zgură…

Sincer nici nu m-am mai gândit până acolo, mi-am zis că nu vreau să-mi mai pun obiective. Dar, da, normal, sună bine Parisul, mi-ar plăcea mult să ajung acolo.

Ce îți propui pentru restul anului?

Deocamdată, tot ce vreau e doar să mă simt din ce în ce mai bine, să fiu sănătoasă, nu mă gândesc la altceva. Să merg la turnee relaxată și să mă bucur de ele. Acum iau lucrurile săptămână cu săptămână: dacă mă simt bine, merg. Dacă nu, nu risc, și mă retrag de la turneul respectiv.