Exclusiv. Darren Cahill, despre Simona: „Nu există regrete, nu există nici scuze. E doar încrederea că facem tot ce-i posibil să ne îmbunătățim”

Adrian Țoca | 19 iulie 2017

Darren Cahill a răspuns, pentru cititorii 30-0, la câteva dintre cele mai importante subiecte inspirate de evenimentele recente din cariera Simonei: finala de la Roland Garros, cursa pentru locul 1, gestionarea unor momente dificile, abordarea riscului în momentele importante, schimbările din jocul Simonei și planul pe termen lung în ce-o privește.

Segmentul aprilie – iulie a fost unul dintre cele mai agitate și intense din cariera Simonei Halep, dacă nu cumva cel mai cel. Au fost mai multe evenimente majore, concentrate într-un timp foarte scurt, adică genul de perioadă care poate face și desface un destin de jucător. Reacția Simonei de la Miami care a devenit virală și care a determinat o serie de evenimente, inclusiv convingerea Simonei că trebuie să lucreze pentru a-și controla tendințele negativiste.

Apoi parcursul de pe zgură, care a adus un titlu mare și era să-l aducă pe al doilea. Accidentarea de la Roma, care a venit cu alt gen de stres, gestionat excelent intrând în Roland Garros, unde jucătoarea română a ajuns, la capătul unui traseu gestionat impecabil, la trei game-uri distanță de primul titlu de Grand Slam al carierei, la pachet cu trecerea pe locul 1. Dar o performanță istorică s-a transformat în lacrimi, iar Simo a avut, în loc de bucurie, de gestionat un moment crunt. În temerile generale, l-a depășit cu bine, iar trei săptămâni mai târziu, începea o nouă campanie la un Slam. Doar pentru a se apropia iarăși incredibil de mult de o altă performanță.

Toate astea au fost momente mari, momente care vorbesc din plin despre personalitatea, perspectivele și inima unui jucător de tenis și, în ultimă instanță, despre omul din spatele jucătorului. Toate au stârnit și întrebări, critici sau, simplu, temeri și nedumeriri.

Am tratat cele mai importante teme într-un interviu exclusiv 30-0 cu Darren Cahill, omul responsabil pentru schimbarea fundamentală a Simonei Halep, cel de la care fanii așteptau o reacție, o încurajare sau un punct de vedere după toată nebunia ultimelor luni. Ca și în declarațiile făcute la minute după finala cu Jelena Ostapenko, Darren și-a păstrat aceeași abordare și la câteva zile după înfrângerea cu Johanna Konta de la Wimbledon. Iată ce a avut de spus:

30-0: Să încep cu o întrebare stupidă 🙂 Dacă ați putea să schimbați un singur lucru din acest sezon – poate o fază de joc, poate o decizie – care ar fi aceea?

Darren Cahill: Da, nu e o întrebare grozavă de început. Steve Jobs spunea cândva că “Nu poți analiza ce nu s-a întâmplat încă, poți face corelații doar după ce lucrurile se întâmplă” (Citat original: „You can’t connect the dots looking forward, you can only connect the dots looking backwards”). Așa că, da, să privești retrospectiv lucrurile e un lucru frumos. Învățăm tot timpul din experiențe și încercăm să tragem concluzii ca să devenim mai buni. Dar aceste conversații sunt între mine, Simona și membrii echipei. Mesajul public este mereu că nu există regrete, nu există nici scuze, dar există încrederea că facem tot ce este posibil să continuăm să ne îmbunătățim. Simona continuă să se îmbunătățească de ceva timp, deja.

O știați bine pe Simona înainte de a-i deveni antrenor full-time. Care a fost factorul declanșator care v-a făcut să acceptați oferta de a lucra cu ea? Și ce v-a surprins cel mai mult la ea după ce ați lucrat și ați petrecut timp cu ea în ultimul an și jumătate?

Ce a declanșat totul a fost abilitatea ei de a pune întrebări, apoi de a asculta și a fi atentă la orice răspuns și la orice discuție ca și cum ar fi fost cel mai important lucru din viața ei la acel moment. Asta m-a surprins cel mai mult și m-a făcut să dau un pic înapoi: cuvintele chiar însemnau ceva pentru ea. Știam de la echipa ei că, destul de des, reflecta noaptea la conversațiile noastre și-și nota idei și concluzii despre ele. Nu sunt sigur dacă încă mai face asta, pentru că acum mă cunoaște mult mai bine, așa că probabil s-a lămurit deja că-s un pic entuziast și că mă înșel adesea!

Ați făcut adesea referiri la “focul din măruntaie” pe care-l are Simona. Știm că e perfecționistă. Cum vedeți partea asta a ei? Poate să fie o armă cu două tăișuri, nu?

Cu siguranță că poate să fie o armă cu două tăișuri, că poate fi un lucru bun sau un lucru rău, depinde de cum o controlezi. Partea grea pentru orice sportiv e să controlezi perfecționismul și să-l direcționezi, să-l transformi în ceva pozitiv, în acel spirit de luptător pe care să-l scoți la iveală când ești cu spatele la zid. Aici este partea în care Simo s-a îmbunătățit cel mai mult și va continua să se îmbunătățească. Ea a fost foarte obișnuită cu acest rollercoaster emoțional de-a lungul carierei ei și, în multe feluri, asta a ajutat-o să câștige împotriva tuturor sorților, în drumul ei spre vârfurile clasamentului. Dar acum sorții sunt diferiți, în sensul că sunt de partea ei, nu împotrivă. E o sportivă nemaipomenită, o jucătoare grozavă și o competitoare extraordinară, care este la vârful tenisului de ani buni deja, așa că nu mai e nici cazul, nici timpul să-și consume energia cu acel rollercoaster emoțional.

Vorbiți mai mereu despre “imaginea de ansablu”, despre “The Big Picture”, atunci când încercați să o scoateți din presiunea momentului. Apropo de asta, cred că ați scris la un moment dat că “totul este despre a stabili potențialul maxim și limita de creștere viitoare la jucătorul tău”. Întrebarea ar fi: care este “imaginea de ansamblu” pe care o vizualizați pentru Simona?

Sunt două direcții în ce privește “The Big Picture”.

Întâi, pe termen scurt. Muncește pe fiecare zi cu un scop, cu un plan, cu intensitatea și ardoarea de a deveni mai bun. Leagă suficiente astfel de zile de muncă pe parcursul unui an, iar rezultatele și clasamentul vor veni de la sine.

Apoi, pe termen lung. Să câștige cele mai mari turnee din lume, turnee de Slam, și să dețină locul 1 în lume. Trebuie să visezi departe, să visezi în culori, altfel vei ajunge să-ți trăiești viața în alb și negru. Visează, exprimă-ți visul, asumă-ți, apoi pune mâna și urmărește-ți visul.

Ea este Top 5 de aproape trei ani întregi, iar după Wimbledon a devenit jucătoarea cu cele mai multe săptămâni consecutive în Top 10. Totuși, frumusețea este că încă mai are mult loc de îmbunătățiri în jocul ei. Care-s aceste lucruri punctuale pe care ați încercat să le îmbunătățiți în jocul ei având în vedere un impact pe termen lung?

Nu există limite aici. Roger Federer încă își mai îmbunătățește părți ale jocului său și are 35 de ani. În pregătire, Simo va continua să abordeze toate aspectele jocului. Jocul ei de tranziție între apărare și atac, serviciul, greutatea și impactul mingilor ei – toate astea vor deveni mai bune. Cred cu tărie că va fi o jucătoare și mai bună în 2018 decât este în 2017. Dacă stai pe loc, de fapt, rămâi în urmă. Așa că este o permanentă căutare pentru îmbunătățiri.

Momentul “Miami” a fost îndelung discutat, analizat, interpretat. Cât impact credeți că a avut asupra a ce s-a întâmplat după aceea cu sezonul Simonei?

Genul acela de zile nu sunt într-atât de neobișnuite când un antrenor și un jucător își împing amândoi limitele și sunt onești unul cu celălalt. Simona a reacționat în modul în care aș fi sperat să o facă. A luat mai mult controlul carierei ei, și-a asumat-o mai mult, a decis ce vrea să facă cu ea. A început să ia mai multe decizii care au avut un impact direct asupra ei. Și-a ridicat ștacheta, nivelul. Așa că recentul ei succes este cu totul al ei, pentru că ea a fost la timonă, ea a decis în ce direcție s-o apuce cariera ei.

https://twitter.com/Simona_Halep/status/863553827970088960

După finala Roland Garros, sentimentul general a fost că e un moment în special complicat pentru ea. Unul cu adevărat dificil. Cât de dificil a fost să o reechilibrați pentru restul sezonului? Și, de asemenea, cât de greu este pentru dumneavoastră să treceți peste asemenea momente?

Asemenea momente sunt grele pentru oricine. Dar ea a dat tot ce a avut. Nu-i mai puțin adevărat că sunt multe motive pentru care Simona să fie mândră. Felul în care s-a comportat și a reacționat în fața acelei înfrângeri, felul în care a vorbit la ceremonia de premiere, astea-s momente care te ajută să crești ca persoană, nu doar ca jucător de tenis. Cu toții am fost cu adevărat mândri de ea, de asemenea mândri de toate performanțele ei din timpul sezonului de zgură. Simona și-a arătat apoi puterea interioară concurând cu adevărat bine la Wimbledon, oferindu-și încă o șansă la un parcurs lung. E mai puternică interior decât știe ea că ar fi. Dar am sentimentul că a învățat mult mai multe despre ea în acest an decât în orice alt an.

Știu că locul 1 n-a fost prioritatea pentru niciunul. Dar credeți că, după ce a avut de trei ori în ultima lună oportunitatea de a trece pe primul loc și nu a reușit, asta ar putea s-o afecteze în vreun fel?

Nu. Cred că va ajunge pe locul 1 și asta-i tot.

Au fost multe discuții că ar trebui să fie mai agresivă, să-și asume mai multe riscuri. Dar riscul implică, probabil, chestiuni de personalitate, biologie, educație și alte câteva. Cât de natural este pentru Simona să-și asume riscuri la punctele mari? Cât de ușor e să faci asta, în special luând în calcul stilul ei de joc și statura ei?

Cuvinte ușor de zis, greu de făcut în momentele mari, pentru oricine. Jocul ei e construit pe viteză, apărare și varietate, așa că să-i spui să-și asume riscuri și să lovească winnere așa cum unii dintre jucătorii înalți și puternici încearcă să facă de la prima minge în punct, ei bine, ăsta ar fi un stil stupid de a o antrena. Ea își va mări greutatea și forța loviturilor, la fel și managementul riscului, dar o va face în mod natural. Știe deja când joacă prea prudent. Știe când e împinsă prea mult în spatele terenului. Este o jucătoare inteligentă, care se ajustează mai mult și mai bine acum. Prin urmare, e tot mai aproape să sară și ultimul hop. Simona își studiază propriul joc și învață cum să-l facă mai bun.

A fost de asemenea chestionată pentru că nu ajunge mai mult la fileu, că nu încearcă să rupă ritmul în unele meciuri. Din nou, genul acesta de modificări sunt ușor de făcut pentru un jucător sau are nevoie de timp să le implementeze?

Cu siguranță că poate să urce mai mult la fileu! Va zâmbi dacă citește asta, pentru că-i un reminder zilnic pe care i-l fac. Este, de asemenea, și un exercițiu zilnic la antrenament, ca să-i amintească să urce mai mult. Ia mingea care cade din aer și nu-ți lăsa adversara să repornească punctul. Voleurile ei sunt foarte bune, dar Simonei îi place să viziteze fileul la coin toss și la strângerea de mână de la final. Dacă citești asta, Simo, “mergi mai mult la fileu” 🙂

Sentimentul meu, al nostru la site, e că Simo este foarte conștientă de sine atunci când face o greșeală la o minge pe care ea o consideră “ușoară”. Iar asta pare să o prevină să mai încerce, imediat după, lovituri pe care nu le joacă în mod obișnuit. Întrebarea ar fi cum o determinați să iasă din zona ei de confort atunci când contează?

Cred că, dacă te uiți la jocul ei din ultimele trei luni, a ieșit din zona ei de confort adesea. A avut victorii împotriva unor jucătoare foarte bune, meciuri în care și-a luat victoria, nu a așteptat să i se dea. Multe meciuri de trei seturi, de asemenea. Mulți oameni se concentrează doar pe înfrângeri. Dar ca să poți să judeci existența unei îmbunătățiri, trebuie să iei în calcul tot, iar ea a avut o sumedenie de momente în care a ridicat ritmul și a luat inițiativa.

Dacă Jelena lovește panoul din spate doar o dată la una din mingile de break pe care le-a avut la 3-0 în setul doi, iar prin urmare Simona câștigă, atunci aceiași oameni care o critică ar fi lăudat-o pentru că a jucat meciul perfect. Așa că e o linie foarte subțire între ce-i bine și ce nu, și pare foarte simplu pentru noi toți care stăm în tribune.

Ea pare să aibă încredere în dumneavoastră mai mult decât în oricine altcineva, de asemenea, beneficiază de prezența dvs. Ați simțit vreodată că una dintre provocările ei personale e să se îmbunătățească pentru a vă impresiona sau a vă convinge că face bine? Este situația în care studentul vrea să obțină un rezultat bun din respect pentru profesorul său?

Simona nu trebuie și nu are nevoie să facă nimic ca să mă impresioneze pe mine. Tot ce trebuie e să concureze și să muncească intens și bine. E deja o campioană, atât pe teren, cât și în afara lui. Este o plăcere și o onoare pentru mine să pot lucra cu ea.

E vreo concluzie care ar trebui trasă din faptul că Simona a avut dificultăți în a închide două meciuri mari într-o perioadă scurtă de timp, sau pur și simplu așa a fost ziua respectivă? Sunt aceste oportunități neluate un motiv să se îngrijoreze sau să se extra-motiveze?

Nu, nu e nicio concluzie. A dat tot ce a avut în ambele ocazii și i-a lipsit puțin ca să câștige. Învață din asta, îmbunătățește-te și mergi înainte cu capul sus.

Simona are dificultăți de matchup cu unele dintre fetele care o pot surclasa cu puterea fizică superioară. Cum poate lupta cu așa ceva?

Ai două variante cu astfel de jucătoare: fie le răspunzi cu aceeași măsură, cu aceeași forță, fie le expui slăbiciunea, ceea ce, de obicei, este deplasarea. Depinde, însă, de ce matchup e cazul și de suprafață. Simona are, de asemenea, un record personal foarte bun cu multe jucătoare puternice, așa că a ne concentra pe câteva înfrângeri e o modalitate negativă de a privi lucrurile. Pentru înălțimea ei, Simona a obținut lucruri incredibile într-un sport care-i tot mai mult al celor înalți.

E ceva ce v-ați fi dorit să faceți dumneavoastră mai bine anul acesta?

Bineînțeles, cu siguranță. Dar astea-s conversații între mine și Simona. Prin aceste conversații, amândoi ne îmbunătățim, învățăm unul de la celălalt. A antrena nu este un drum cu sens unic, lucrurile nu-s valabile doar într-o direcție. Îmbunătățirile trebuie să se facă și în ce mă privește.

Cred că una dintre cele mai limpezi îmbunătățiri ale ei, până și pentru un ochi neantrenat, este timpul mult mai scurt petrecut de Simona acum în primele tururi ale turneelor, ceea ce ar putea fi un plus imens pentru ea pe termen lung. Obișnuia să aibă dificultăți uneori, să joace meciuri mai lungi în primele tururi. Cum a fost reușit acest lucru?

Prin asumarea riscurilor în acele momente în care e criticată că nu-și asumă riscuri, adică punctele mari. Cum am menționat, trebuie să privești la toate meciurile ei ca să poți analiza și judeca o îmbunătățire reală. Simona închide mult mai multe meciuri acum când ia avantajul în scor și e un aspect pe care vom continua să-l abordăm și să-l îmbunătățim.

Altă îmbunătățire limpede e că acum e mult mai relaxată, încearcă să ia mereu pozitivul, nu lasă înfrângerile s-o ajungă. A fost greu de schimbat?

Devine mult mai australiancă. Ar trebui să fiți atenți, pentru că s-ar putea să v-o furăm!

Simona părea la un moment dat să aibă nevoie de genul acela de victorii-statement, pe care să clădească un alt salt. De exemplu, Radwanska în 2013, care a declanșat totul. Serena în 2014, Azarenka în 2015. Credeți că mai are nevoie de încă una?

Nu. E Top 5 de aproape patru ani și a avut o mulțime de victorii mari. Încrederea ei e puternică.

Cum e Simona după o înfrângere grea? E dificil să o faceți să treacă peste? Ce merge și ce nu merge în ce privește motivarea ei?

E un om normal, care suferă la fel cum ar suferi oricine altcineva și care mai scapă câteva lacrimi. Dar tenisul e meseria ei, e dragostea ei. E ceea ce alege să facă, iar la trasul liniei, acesta este un sport și sunt lucruri mai importante în viața ei care o fac să zâmbească și o ajută să meargă mai departe. E foarte apropiată de familia ei, în special de fratele ei. Adoră să petreacă timp acasă în România, iar o zi la spa sau la cumpărături va șterge orice tristețe. De fapt, mersul la cumpărături pare să rezolve orice, nu? De asemenea, mi-a zis că în Constanța duminicile sunt considerate zile de odihnă și că nu e normal să te antrenezi sau să muncești duminica. Așa e? Ea o spune zâmbind, așa că mă gândesc că încearcă să mă păcălească și să facă rost de niște zile libere. Cred că se pricepe bine de tot!

Cum vă simțiți în timpul meciurilor ei? Aveți emoții, nervi? Cum vă gestionați propriile așteptări, propria presiune?

Cred că să fii antrenor e mult mai greu, în sensul că te consumă mult mai rău decât să joci meciul în sine, pentru că ai zero control pe ce se întâmplă. Da, devin stresat, pentru că înseamnă ceva pentru mine. Momentul în care n-o să mai fiu emoționat sau nervos va fi momentul în care voi realiza că timpul meu ca antrenor s-a terminat.

Sesiunile dumneavoastră de on-court-coaching sunt mereu un succes în social media. La urma urmelor, sunteți de acord sau nu cu on-court-coaching-ul? Vă place ideea de a lăsa la liber coachingul din tribune?

Sunt de acord cu on-court coaching, dar nu cu forma în care îl implementează WTA acum. Și nici cu modul în care e propus să fie lăsat la liber din tribune de către ATP. Sunt prea multe lucruri în neregulă asociate cu ambele stiluri. Cred că antrenorul ar trebui să rămână în tribune, iar în schimb am putea folosi căști pentru ca antrenorul să comunice cu jucătorul la fiecare changeover. În cazul acesta, devine o situație controlată, cu o bună parte din factorul emoțional fiind dat la o parte. Dispare situația în care chemi un antrenor doar pentru că ești condus.

De asemenea, ca antrenor, acum ai doar o șansă pe set să vorbești, așa că tinzi să livrezi prea multă informație, așa că multă se pierde. În felul acesta, poți avea o discuție foarte rapidă la fiecare changeover, așa că lucrurile devin mult mai tactice. În plus, asta poate conduce la posibilitatea ca televiziunile să transmită acele discuții, dacă ele sunt interesante, iar pe termen lung deschide posibilitatea ca televiziunea să aibă opțiunea de a vorbi cu jucătorul în timpul meciului, așa cum e posibil la alte sporturi acum. Astea fiind spuse, cred că suntem departe de așa ceva în tenis.

Cred că sunteți un fan al video analytics. Cum vă ajută asta s-o ajutați pe Simona?

Tehnologia s-a îmbunătățit enorm de mult pe parcursul ultimilor 10 ani, așa că o utilizăm atât de mult pe cât e relevant. În ultimă instanță, nu lovește tehnologia mingea pentru tine și nu poate înlocui orele de antrenament greu și de repetiție, dar ne poate ajuta pe toți să fim mai inteligenți și mai atenți la aspectele importante ale antrenamentului și ale competiției.

Care-s obiectivele punctuale pentru restul sezonului?

Răspunsul e același precum cel de la discuția despre The Big Picture. Nimic nu se schimbă.

Ați venit de câteva ori în vizită sau pentru antrenamente în România. Simo spunea că vedeți câteva similitudini între români și australieni. Puteți să detaliați un pic?

Cred că suntem foarte asemănători în multe feluri. Simțul umorului și atitudinea prietenoasă, pasiunea dedicată pentru sport, mâncare și băutură, toate astea ne fac niște oameni foarte sociabili, cu care te înțelegi foarte ușor. Toți românii pe care i-am cunoscut sunt oameni foarte amuzanți, chiar și atunci când nu încearcă să fie. Cred că australienii sunt tot așa, le place să se ia peste picior. Am vizitat destule locuri din România și e o țară frumoasă. Istoria și cultura sunt fascinante pentru mine, pentru că, așa cum probabil că știi, Australia este o țară tânără, care a fost colonizată de 11 corăbii încărcate cu niște găinari și alți delicvenți minori din Marea Britanie, care au debarcat în Botany Bay acum 200 de ani. Vorba a ajuns repede înapoi în Marea Britanie că viața în Australia este bunicică, așa că o mulțime de oameni au început să comită mici ilegalități ca să fie expediați într-o corabie spre Australia, ca să trăiască o viață bună! Cred că de asta zâmbim mult și ne asigurăm că ne bucurăm de viață…pentru că suntem norocoși că trăim o viață bună.

Aveți mulți susținători și urmăritori în România. Puteți să le transmiteți un mesaj?

Mulțumiri pentru că o susțineți pe Simo. Să știți că sunteți norocoși. E o tânără nemaipomenită, care vă reprezintă țara cu multă mândrie și devotament. Este româncă până în măduva oaselor. Dar aveți grijă de ea! Dacă nu, știu sigur o altă țară care ar adopta-o într-o clipită 🙂

 

Fotografii: Jimmie48Photography

*

Îți place conținutul de pe 30-0? Asigură-te că-l citești și pe cel din 30-0 Pe Curat, Ediția 2017. Ai peste 120 de pagini cu articole, analize și interviuri exclusive cu eroii tăi preferați din tenis.  

Merită! 😉 Și, în plus, susții site-ul pentru proiecte de conținut viitoare. Mai multe detalii despre cuprins, aici. Poți cumpăra revista de aici.

 

Vrei mai mult conținut divers despre Simona? Albumul foto Simona de Păstrat este exact ce-ți trebuie. Peste 160 de pagini cu cele mai frumoase imagini din cariera Simonei, tipărite în condiții grafice de excepție.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi