Eșecul lui Alcaraz la Roma. Ce se desprinde din cel mai improbabil rezultat din acest sezon

Când Novak Djokovic a confirmat prezența la Roma, tema de discuție principală a fost posibilitatea unei finale Alcaraz – Djokovic, în condițiile în care ambii erau la startul aceluiași turneu pentru prima dată în 2023.

Desigur, existau suficiente motive pentru această posibilă întâlnire (Alcaraz, cel mai în formă jucător al momentului, cu două titluri câștigate la rând, Djokovic, proaspăt reîntors în circuit și motivat să adune meciuri), dar ea trebuie să mai aștepte.

Carlos Alcaraz, care va reveni pe locul 1 începând de luni, a fost eliminat în ceea ce se poate numi unul dintre cele mai surprinzătoare meciuri (ca evoluție și deznodământ) din ultima vreme: spaniolul a fost învins în două seturi, 6-3, 7-6 de Fabian Marozsan, un jucător de 23 de ani, care se află la primul său turneu ATP din carieră.

De oriunde am privi acest meci, înfrângerea lui Carlos Alcaraz surprinde din mai multe motive. Pe de o parte e adversarul, care nu avea nicio experiență la acest nivel, nu mai evoluase până acum într-un turneu de o asemenea categorie și e clasat în afara primilor 100 (aceasta e, de altfel, prima înfrângere a lui Alcaraz în fața unui jucător din afara top 100 după mai bine de un an jumătate). Pe de alta, e modul în care Alcaraz a fost învins, fiind lăsat pe alocuri fără replică și, spre surprindere multora, fără să fie lăsat să preia controlul în schimburile de mingi – un lucru atât de rar întâmplat în ultimul an.

Meciul acesta e, de altfel, despre Marozsan și felul în care a trecut de un jucător atât de în formă și greu de învins precum Alcaraz. Carlos pierduse până la acest meci doar 2 meciuri în 2023 și aducea o serie de 12 victorii consecutive. Maghiarul era o necunoscută pentru Alcaraz – dar și pentru mulți fani ai tenisului – iar felul în care a reușit să își țină nervii și să execute planurile de joc în mod perfect este remarcabil.

Ceea ce impresionează cel mai mult la maghiar e calitatea loviturilor: sunt lovituri agresive, dar e vorba de o agresivitate unde mingile sunt grele. În partida de azi, în multe momente, Alcaraz a fost pus în defensivă doar cu o lovitură și a avut mari dificultăți să întoarcă mingea – iar dacă un jucător atât de atletic și extraordinar ca Alcaraz are dificultăți în a oferi un răspuns, înseamnă că acel adversar face ceva cu adevărat bine. Iar astăzi, pentru a trece de Alcaraz, Marozsan a adus ceva special, pentru care merită felicitat – chiar dacă se află la început de carieră și chiar dacă îi va fi, probabil, greu să acceseze același nivel și în perioada ce urmează.

Dincolo de performanța mare a lui Marozsan (calificat pe tabloul principal venit din calificări și) e înfrângerea lui Alcaraz. Ne spune ceva rezultatul ăsta, trebuie făcut vreun caz din acest meci sau are vreo importanță în contextul general, în care Alcaraz e cel mai în formă jucător al anului și considerat unul dintre favoriții la Roland Garros (și nu doar)?

Răspunsul, pe scurt, e că și cei mai buni pierd. Și e cât se poate de firesc (uneori, oricât de ciudat ar părea, chiar sănătos) să piardă meciuri – Alcaraz va mai pierde meciuri, dar va mai și câștiga mult, probabil foarte mult.

Poate că ultimul an jumătate al lui Alcaraz în circuit, în care a sfidat cam toate limitele, l-a făcut, în accepțiunea multora, să devină un jucător de neclintit. Carlos este un sportiv formidabil, fără dubiu, dar încă nu trebuie uitat că vorbim de un jucător de 20 de ani, care acum se formează și încă mai are de acumulat experiențe. Spre exemplu, Alcaraz a participat în premieră la Roma.

Dintr-un unghi anume, această înfrângere are rolul de a mai diminua presiunea, dat fiind faptul că Alcaraz era jucătorul neînvins pe zgură și ar fi putut ajunge la Roland-Garros având pe umeri o presiune greu de suportat. Uneori, genul acesta de înfrângere – venită de nicăieri, surprinzătoare – ajută; te ajută să rămâi concentrat și cu picioarele pe pământ, te mai detensionează și motivează.

Ce poate fi îngrijorător după meciul de astăzi e faptul că, dacă punem cap la cap rezultatele lui Alcaraz, o să observăm un tipar: după fiecare moment bun a urmat câte o problemă (fie nivelul lui a scăzut destul de mult, fie a apărut câte o accidentare care l-a dat peste cap). După US Open nu a mai jucat niciun turneu luni de zile, până în februarie anul acesta. După turul de forță de la Indian Wells a pierdut greu la Miami, iar apoi nu a mai jucat niciun meci oficial până în aprilie. Acum leagă două turnee la rând într-un mod grozav (Barcelona, Madrid), dar se vede învins surprinzător de un jucător mult mai slab clasat la Roma.

Pentru un jucător care consumă atâta de multă energie și dă totul în fiecare punct, game și set la o intensitate aparte nu e de mirare că apar și astfel de probleme. Dar e o problemă dacă ele se repetă – și probabil că gestionarea acestor situațiilor este un capitol la care Alcaraz lucrează și încearcă să schimbe ceva.

https://twitter.com/atptour/status/1658101685510701064?s=20