Emma Raducanu e campioana US Open! Performanță formidabilă pentru Emma, care câștigă finala noii generații cu grozava Leylah Fernandez
Radu Marina | 11 septembrie 2021Emma Raducanu reușește să intre în istoria tenisului: la abia al doilea ei turneu de Grand Slam, Emma câștigă titlul la US Open, după o altă victorie în două seturi, în finala cu Leylah Fernandez, 6-4, 6-3.
Emma Raducanu reușește să intre în istoria tenisului: la abia al doilea ei turneu de Grand Slam, Emma câștigă titlul la US Open, după o altă victorie în două seturi, în finala cu Leylah Fernandez, 6-4, 6-3.
Britanica a dominat o finală de un înalt nivel între marile revelații ale acestui turneu, două jucătoare foarte tinere, fără mare experiență la acest nivel, care au reușit victorii care mai de care mai impresionante.
Dar în finală a fost până la urmă jocul splendid și foarte bine balansat al Emmei, care a dictat și a fost mai mereu jucătoarea care a agresat. Chiar și împinsă, la rându-i, în multe momente – în ceea ce a fost cea mai mare încercare pe care a întâmpinat-o în acest turneu – Emma a găsit soluțiile, oprind până la urmă traseul absolut formidabil reușit de oponenta ei canadiană.
Emma devine a doua campioană în trei ani la US Open care câștigă titlul venind aprope fără experiență în Slamuri. Și, totodată, e a doua campioană în trei ani la US Open care are origini românești; Emma are tată român și mamă de naționalitate chineză, s-a născut în Canada, și reprezintă Marea Britanie.
Ea devine prima campioană de Grand Slam a Regatului Unit de la Virginia Wade încoace.
Și, foarte impresionant, prima campioană din istoria US Open care vine din calificări. Adăugat la asta, nu a pierdut niciun set în tot turneul: 20 de seturi consecutive.
Traseul glorios al lui Leylah Fernandez nu trebuie uitat: jucătoarea din Canada a făcut, la rându-i, istorie cu drumul spre finală. Dar nu a mai avut resurse, în special în setul al doilea.
Meciul
În urmă cu trei săptămâni, Emma Raducanu, o jucătoare clasată pe locul 150 WTA, debuta la US Open pe tabloul de calificări. Intrase în calificări cu speranțe mari, dar fără așteptări exagerate, motiv pentru care a decis să-și cumpere bilete de avion pentru a se întoarce în Marea Britanie la finalul calificărilor.
Trei săptămâni mai târziu, după zece victorii consecutive și 20 de seturi câștigate, Emma Raducanu ridică trofeul de la US Open și devine prima jucătoare din istoria tenisului care câștigă un Grand Slam venind din calificări. Un turneu de poveste are parte de un final de poveste, cu o câștigătoare fantastică, care scrie istorie și deschide o nouă era în tenis.
Într-o finală specială, Emma Raducanu și Leylah Fernandez au ridicat ștacheta, s-au ridicat la înălțimea momentului și au oferit un meci grozav. N-au fost trei seturi, n-a fost dramă (afară de episodul din ultimul game al meciului), dar am avut parte de un tenis de calitate și foarte mult spectacol. Finala nu a fost doar despre meciul lor propriu-zis. Finala a fost și despre turneul absolut remarcabil pe care cele două le-au făcut pentru a ajunge să joace acest meci: Emma Raducanu venind din calificări și fără a pierde set, Leylah Fernandez trecând de patru mari favorite, în câte trei seturi (Naomi Osaka, Angelique Kerber, Elina Svitolina, Aryna Sabalenka).
Primul set fost extrem de disputat. A durat fix o oră și fiecare game a avut istoria lui. În absolut fiecare game, atât Răducanu cât și Fernandez și-au creat șanse și au avut serios de muncit pentru orice punct; nimic nu a venit ușor pentru niciuna din cele două. Ambele au trebuit să facă lucruri speciale pentru a-și câștiga punctele, ambele și-au demonstrat calitățile care le-au adus în finală.
Emma a fost jucătoarea care a început mai bine, mai conectată la ceea ce are de făcut: acel tenis compact, agresiv-inteligent și bazat pe lovituri foarte iuți și rapide, care i-au creat mari probleme canadiencei. În mod constant, Fernandez nu a avut ocazia să atace mai des și, deși se poate apăra extraordinar, tenisul care i-a câștigat toate acele meciuri imense cu Naomi Osaka, Angie Kerber, Elina Svitolina sau Aryna Sabalenka a fost tenisul agresiv. Emma a ținut-o des în șah și nu a lăsat-o să conducă punctele, ceea ce i-a îngreunat situația.
Mai mult, chiar și atunci când a avut ocazia să accelereze, i-a fost greu să treacă mingea prin Răducanu, care s-a apărat și a contraacarat exemplar. A fost încă o dovadă a ceea ce e capabilă să facă Emma pe un teren de tenis: să absoarbă forța, să redirecționeze atacurile și să facă o tranziție impecabilă din defensivă în atac.
Chiar dacă Răducanu a pornit cu un avantaj de un break și s-a distanțat la 2-0, Fernandez a revenit și a egalat. Dar, în continuare, canadianca a fost nevoită să revină mereu din urmă, a trebuit astfel să care o presiune suplimentară pe umeri, fiind obligată să confirme, altfel orice pas greșit ar fi însemnat și pierderea setului.
În cele din urmă, acea presiune a resimțit-o la 4-5, când a servit pentru a rămâne în set. Leylah a fost ezitantă, a fost temătoare cu serviciul doi, dându-i astfel ocazia adversarei să intre în teren și să atace cu returul; în plus, Fernandez a greșit mult cu forehandul. În primă fază a revenit de la 15-40, salvând două mingi de set, dar în final agresivitatea Emmei a fost prea mult pentru canadiancă. Acele lovituri tari, foarte joase și rapide ale Emmei au făcut diferența în game-ul zece: cu toată presiunea pe ea și atacată din toate părțile, Fernandez a lovit fără control, fără a mai avea acel timing bun la lovituri și asta a făcut ca adversara să se năpustească peste ea.
Cam asta a fost și povestea setului: Răducanu a jucat atât de precis, compact și agresiv încât rareori a lăsat-o pe Leylah să respire ori să aibă cu adevărat inițiativa.
Pentru a ieși din această zonă în care era jucătoarea forțată să răspundă ritmului, era necesar pentru Fernandez să pluseze, să lovească mai agresiv și să mute prima. Adică să facă ceva ce nu a putut face în primul set – sau nu a fost lăsată să facă, dat fiind faptul că Emma a reușit să o împingă în defensivă, să nu îi permită să atace, a ținut-o la distanță și a plimbat-o pe tot terenul cu lovituri zdrobitoare; ca viteză, ca timing, ca forță.
Deși a încercat să atace mai devreme în setul doi, planul ăsta a venit la pachet și cu riscul de a greși mai mult și de a forța. În condiții de presiune, într-o finală de Grand Slam, condusă cu 0-1 la seturi și după un parcurs incredibil, ultimele ei patru meciuri fiind meciuri câștigate în trei seturi, Fernandez nu a găsit acea precizie și siguranță în lovituri de care tenisul ei are atâta nevoie; de echilibru nici n-a putut fi vorba.
Tenisul ei, în ciuda break-ului făcut la 1-1 mai degrabă dintr-o ultimă revoltă, a fost fragmentat, ceea ce i-a permis Emmei să domine, să câștige și mai mult teren, să-și impună și mai clar jocul. De la 1-2, Răducanu a câștigat următoarele patru game-uri la rând și și-a creat două mingi de meci la 5-2. Mingile de meci au fost jucate impecabil de Fernandez, care a riscat totul și a pus totul în fiecare lovitură. Dar acest segment bun, cu mingile de meci salvate și ulterior cu mingea de break avută la 3-5, a fost doar o amânare a deznodământului.
În final, victoria a fost a jucătoarei care a arătat o maturitate extraordinară, un calm ireal și un curaj nebun.
Emma și-a luat victoria aceasta – și ce victorie – printr-o agresivitate controlată și o coerență în deplasare și în alegerea loviturilor ieșită din comun. E o victorie istorică și un trofeu istoric, de oriunde am privi acest rezultat: 18 ani, 10 victorii consecutive, 20 de seturi câștigate, fără a pierde mai mult de cinci game-uri pe set, prima jucătoare din istoria tenisului care câștigă un turneu de Grand Slam venind din calificări, unul dintre cele mai mari salturi văzute în clasamentul WTA (de pe 150 până pe 23 WTA), și prima jucătoare din Marea Britanie care câștigă un Grand Slam după o pauză de 40 de ani.
Reacțiile
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
