Elveția învinge Germania într-o finală excelentă a Cupei Hopman, competiția își ia, probabil, adio de la fani
Belinda Bencic și Roger Federer au câștigat pentru a doua oară consecutiv Cupa Hopman, după victoria în fața Germaniei lui Angelique Kerber și Alexander Zverev. A fost 2-1 la general pentru Elveția, care își apără cu succes trofeul câștigat anul trecut, punctul decisiv fiind obținut, și anul acesta, tot în meciul de dublu mixt.
Aceasta ar putea fi, cel mai probabil, și ultima finală a Cupei Hopman. Deși nu e încă oficial, competiția are un viitor nesigur și, foarte posibil, de la anul va fi una dintre victimele colaterale ale viitoarei ATP World Cup, care se va desfășura tot la începutul sezonului, înainte de Australian Open. Noua competiție, tot pe țări, dar rezervată numai bărbaților, va aduce mai multe beneficii participanților (mai mulți bani, puncte în clasament), dar va pierde din farmecul Cupei Hopman. O competiție cu un șarm aparte, care face posibile momente precum duelul Federer – Serena, sau schimburi precum cele purtate azi de Kerber cu Federer, și de Bencic cu Zverev. Iar această probabilă ultimă ediție s-a încheiat într-un fel menit parcă să ne facă să o regretăm și mai mult, cu un spectacol grozav, o atmosferă savuroasă și un decisiv dramatic.
Până să ajungem acolo, Federer a adus primul punct Elveției după victoria, 6-4, 6-2, în fața lui Alexander Zverev. Era un duel mult așteptat, nu doar pentru că erau cei mai bine clasați jucători din ATP prezenți la Perth (Federer pe locul 3, Zverev pe 4), dar și pentru că meciurile lor au fost, mai mereu, echilibrate.
Federer a fost din nou cel care a dat tonul și direcția în care a mers partida. Deși Zverev e jucătorul mai înalt și mai puternic, Federer e cel care pornește, aproape mereu, atacurile, schimbările de direcție și tot el e cel care are inițiativa. Zverev doar răspunde acestor provocări și uneori, cum a fost și cazul azi, nu-i iese aproape deloc. E copleșit de presiunea și creativitatea care vine din partea cealaltă a fileului și singurul lucru pe care-l poate face e să joace în termenii elvețianului. Iar când Federer are o zi ca azi – începând cu serviciul și terminând cu reverul – e tare greu să reziști dacă nu îl scoți din zona de confort.
Cel mai bun exemplu sunt toate acele raliuri prelungite care au fost câștigate de Federer. Deși elvețianul a încercat să scurteze pe cât posibil punctele, n-a zis nu când Zverev l-a atras în schimburi mai intense. Însă Sascha s-a păcălit cu această strategie, pierzând majoritatea raliurilor lungi (cele de peste 15 lovituri); întotdeauna Roger era cel care schimba primul direcția, înălțimea, efectele, neamțul fiind mai mereu surprins; Sascha se mulțumea să răspundă ritmului și să aștepte ca adversarul să cedeze într-un final, ceea ce nu s-a întâmplat. Federer a stat incredibil de bine în schimburi, s-a apărat inteligent și n-a avut dificultăți în a rezista presiunii venite din partea cealaltă.
Întâlnirea a avut un oarecare aer de echilibru doar în prima parte a primului set. Federer avea să-și arate curând intențiile agresive. La 5-4, când Zverev a servit pentru a rămâne în set, elvețianul a făcut (și cu puțin ajutor) un game de retur perfect: Zverev a început cu o dublă greșeală, Federer l-a chemat la fileu și a câștigat punctul, urmând ca apoi să câștige alte două puncte cu ajutorul returului (unul direct câștigător cu forehand-ul, altul lung și deranjant, fix în picioarele adversarului).
O victorie relevantă pentru Federer, care începe iar bine anul și merge la Melbourne cu suficiente motive de optimism. Statistica finală a celor patru meciuri de simplu jucate de el la Perth arată încurajator pentru un test de început de sezon: patru meciuri câștigate fără set pierdut, 105 winnere, doar 64 de erori neforțate.
Apoi, meciul câștigat de Angie Kerber, 6-4, 7-6, în fața Belindei Bencic avea să sporească drama acestei finale, totul depinzând astfel de meciul de dublu mixt. Precum Federer, și Kerber și-a câștigat toate meciurile de simplu, arătând la rându-i multe semne încurajatoare în perspectiva Australian Open. De fapt, în cazul ei multe lucruri nu s-au schimbat față de 2018: la fel de solidă, la fel de greu de depășit și cu aceleași treceri curajoase de la apărare la atac. Cât despre Bencic, tenisul și forma fizică arătate săptămâna asta o îndreptățesc să spere la cât mai multe lucruri bune în acest sezon. Întrebarea va fi dacă accidentările îi vor da, în fine, pace, astfel încât să se poată concentra doar la tenis și la ce anume trebuie făcut pentru a reveni la nivelul la care era în urmă cu câțiva ani.
Până aici, finala a urmat exact scenariul celei jucate acum un an de cei patru: Federer începea cu o victorie, Kerber egala scorul general, iar câștigătoarea ultimei finale a Cupei Hopman avea să se decidă în meciul de dublu mixt.
Similitudinile aveau să continue, atâta doar că mixtul a fost mai competitiv și mult, mult mai dramatic: 4-1, 1-4, 4-3 pentru Bencic și Federer, care au fost mai inspirați, au greșit mai puțin și, poate cel mai important, și-au înțeles foarte bine rolul în echipă.
Bencic a fost din nou greu de clintit la retur (fie că la serviciu a fost Kerber, fie că a fost Zverev) având, printre altele, și niște reflexe formidabile (în special la mingea de meci). Pe când Federer a fost, de asemenea, impecabil cu intercepțiile și responsabilul principal în găsitul culoarelor.
Germania a făcut meciul mai dramatic decât părea, revenind de la 1-3 în decisiv, și apoi egalând cu un break pe serva lui Federer. Angie a dus greul echipei și a făcut punctul meciului într-un schimb colosal cu Federer, pe care l-a câștigat cu un passing care a provocat rumoare pe internet. Zverev a apărut doar spre final, dar celor doi, deși au ajuns primii la minge de meci, le-a lipsit acel dram de șansă în fața unei echipe mai disciplinate și o idee mai inspirată. Punctul decisiv a fost incredibil, cu toți patru implicați și cu publicul trăind fiecare minge cu sufletul la gură. A doua victorie la rând pentru Elveția și a treia a lui Federer, încă un record pentru Roger.
După o astfel de finală grozavă, lumea tenisului rămâne să contempleze cât timp va trebui să treacă pentru a avea din nou o astfel de competiție. Rămân speranțele că poate toate reacțiile venite din partea fanilor, a jurnaliștilor și a altor jucători vor fi, poate, suficiente pentru a păstra acest turneu undeva în viitor.
https://twitter.com/Eurosport_UK/status/1081529506207281154
https://twitter.com/hopmancup/status/1081532002556366850
https://twitter.com/hopmancup/status/1081532002556366850
https://twitter.com/hopmancup/status/1081541297947631617
Belinda: “Thank you to Roger for playing for me -uh- with me… Sometimes it’s a bit tough because you talk a lot…”
Poor Roger.
— Tumaini Carayol (@tumcarayol) January 5, 2019
The praise rolling in from all over for #HopmanCup. I hope Tennis Australia realizes what they have here. pic.twitter.com/JvbQ5qJ8tj
— Ben Rothenberg (@BenRothenberg) January 5, 2019
For 30 years, Hopman Cup has quietly carved out a dual-gender path that tennis has, unfortunately, decided not to follow. @SteveTignor on the event's highs, and its likely demise: https://t.co/xNO77amlT0 pic.twitter.com/5GaTgID1af
— TENNIS.com (@Tennis) January 4, 2019
That baby, mini, 2 second final ‘set’ is already one of the best sets of the year. If this turns out to be the last Hopman Cup, what a shame.
— Tumaini Carayol (@tumcarayol) January 5, 2019
https://twitter.com/pluckyloser/status/1081541081357897730