Elena Rybakina mută iarăși: campioana Wimbledon o elimină pe numărul 1 mondial în optimile Australian Open

În meciul zilei la Melbourne, Elena Rybakina a amintit tuturor că este o campioană de Grand Slam în exercițiu, dar mai ales a amintit ce poate face. Kazaha a fost jucătoarea mai bună pe toate planurile într-o optime de finală câștigată în fața Igăi Swiatek, 6-4, 6-4.

Poate că Rybakina n-ar trebui să ocupe locul pe care-l ocupă acum, abia 25 în lume, poziție influențată de neacordarea punctelor pentru titlul de la Wimbledon. Pe de altă parte, în cuvintele Igăi, „dacă vrei să câștigi turneul, trebuie oricum să fii mai bună ca toată lumea și să bați pe oricine întâlnești”.

Rybakina are, printre alte calități, precum un serviciu și groundstrokes de elită, și capacitatea de a se ridica la înălțimea ocaziei. E, în alte cuvinte, o jucătoare potrivită pentru meciuri mari. Iar acesta a fost un meci mare; prima confruntare la un Grand Slam între două campioane de Slam în exercițiu din 2016 încoace.

Elena și-a propus să fie hiperagresivă „de la prima minge”, și planul a mers, ea dictând ritmul, cu 13 lovituri direct câștigătoare în primul set, 4 ași și 11 din 14 pe primul serviciu.

În setul al doilea, campioana de la Wimbledon a fost chiar mai eficientă în schimburi, reducând semnificativ numărul de erori neforțate (11 winners versus 9 erori). Swiatek a încercat, la rându-i, să ridice nivelul agresivității, și a avut succes pentru o vreme în începutul setului secund, conducând cu 3-0; dar jocul polonezei nu e neapărat unul de natură să producă winner după winner după winner. Rybakina, în schimb, este despre putere pură, iar în restul meciului am văzut o mică demonstrație de ce poate face Elena: ea a câștigat șase din ultimele șapte game-uri, în drum spre un rezultat semnificativ pentru cariera ei. În plus, stilul acesta de joc pare să aibă o marjă bună de succes în fața Igăi; jocul ei nemaipomenit de solid, bazat pe mult spin, pe o deplasare world-class și pe multe alte mici detalii executate bine poate fi, totuși, vulnerabil atunci când dă peste o jucătoare care lovește foarte puternic și care-și asumă un tenis foarte agresiv. În special în condiții de joc mai rapide.

Rybakina tinde să fie ușor de ignorat de lumea tenisului – poate pentru că nu arată multă emoție pe teren, iar asta face mai dificil ca fanii să rezoneze cu ea, sau poate pentru că, în general, e foarte puțină dramă în jurul ei. O confirmare în sensul ăsta o reprezintă și programările: Rybakina a primit în mod constant puține programări pe terenurile importante la competițiile care au urmat după Wimbledon (nu mai departe de acest turneu a jucat pe terenul 13).

Dar asta o ajută pe Elena, care își vede de treabă pe sub radar și continuă să progreseze, încet, dar sigur. Chestiunea cu clasamentul influențat de punctele neacordate la Wimbledon pare să funcționeze în favoarea ei, pentru că contribuie la această stare de lucruri. Dar Rybakina are calitate, joc și pedigree pentru vârful tenisului, poate chiar pentru locul 1 în lume, o poziție pe care, indirect, a dat de înțeles că și-o dorește – sau măcar o vede posibilă – la conferința ei de presă. Deocamdată, o așteaptă un duel cu Jelena Ostapenko (cea care a beneficiat și ea de soarele care a iuțit jocul, a bătut-o pe Coco Gauff și e prima oară în sferturi la AO), într-un meci în care mingile vor avea de suferit zdravăn.

Dincolo, Iga își vede oprită seria de 10 victorii în Slamuri și va avea de înfruntat clasicele întrebări care vin atunci când un lider mondial dominant arată semne de vulnerabilitate. Poloneza a spus la conferință că a simțit presiunea, că simte că a consumat prea multă energie înainte și în primele zile de turneu și că a făcut un pas înapoi în ce privește abordarea turneului, în sensul că și-a dorit prea mult.

A mai spus Iga că azi a fost o situație în care mai degrabă și-a dorit să nu piardă, în loc să își dorească să câștige – un sentiment pe care oricine joacă tenis competitiv știe că în general nu duce la lucruri bune atunci când oponentul este de calitate.

Rămâne de văzut dacă răspunsul Igăi va fi precum cel de după Wimbledon, când a venit cu un titlu la New York. Anul trecut, ea a dominat autoritar partea asta a sezonului, spulberându-și competiția în drum spre multiple titluri și, într-un final, un titlu de Slam la Paris. Dar acum, în cuvintele Elenei Rybakina, toată lumea e motivată să joace bine și să încerce să o bată pe Iga. Va urma un sezon captivant din punctul ăsta de vedere, iar Swiatek ne va releva cât de curând cum va răspunde la o astfel de presiune.

https://twitter.com/AustralianOpen/status/1616996752456052736?s=20&t=h5iRH40_za6jn7isuYTzcA