Elena Rybakina este noua campioană Wimbledon! Elena revine și câștigă finala debutantelor cu Ons Jabeur, reușește primul ei titlu de Grand Slam
Radu Marina | 9 iulie 2022Ce traseu a reușit Elena. Învinge, în drumul spre titlu, jucătoare de toate stilurile, printre care campioane precum Bianca Andreescu, Simona Halep (fără set pierdut în acel moment în turneu) și Ons Jabeur în finală. Trofeu cât se poate de meritat.
Elena Rybakina se încoronează campioană la Wimbledon 2022, după o victorie în finala cu tunisianca Ons Jabeur.
A fost 3-6, 6-2, 6-2 pentru Rybakina, care obține cea mai importantă performanță a carierei.
Într-o finală a premierelor pentru cele două sportive care au scris fiecare istorie pentru țara pe care o reprezintă, Rybakina a avut răspunsurile atunci când a contat mai mult, dominând cu un tenis curajos, de atac, și neutralizând jocul foarte tehnic al lui Ons, care și-a pierdut luciditatea pe măsură ce finala a avansat.
Fără să servească neapărat incredibil de puternic, Rybakina a controlat oricum duelurile de pe fundul terenului și a salvat nouă mingi de break pe durata finalei.
E al treilea titlu al carierei pentru Rybakina, care s-a anunțat cu un titlu reușit la București. Rybakina i se alătură lui Venus Williams pe o listă foarte scurtă de jucătoare din afara Top 20 care câștigă Wimbledon din 1975 încoace. Ons Jabeur a încercat să devină prima jucătoare din Africa învingătoare într-un turneu de Grand Slam.
Ce înseamnă victoria Elenei Rybakina la Wimbledon
Triumful Elenei Rybakina la Wimbledon e o mare surpriză, care se înscrie trendul jucătoarelor tinere ce câștigă un Slam în ultimii ani, după Jelena Ostapenko, Naomi Osaka, Bianca Andreescu și Emma Raducanu.
Traseul ei și victoria obținută în fața lui Ons Jabeur au fost greu de prevăzut înainte turneului; nici măcar pe măsură ce a avansat în turneu nu a fost luată în considerare drept o jucătoare cu șanse la trofeu, deși pe parcurs a făcut victimă după victimă, croindu-și loc pe un culoar greu. Elena a început prin a elimina o specialistă pe iarbă (Coco Vandeweghe), o campioană de Grand Slam care tocmai jucase o finală pe iarbă înainte de Wimbledon (Bianca Andreescu), o jucătoare aflată în cea mai bună formă a carierei (chinezoaica Qinwen Zheng). Ce a urmat a fost și mai impresionant, pentru că a trecut de patru jucătoare diferite, mult mai experimentate decât ea, toate într-o formă bună sau extraordinară (Petra Martic – Ajla Tomljanovic – Simona Halep – Ons Jabeur).
În vârstă de 23 de ani, Rybakina devine cea mai tânără câștigătoare la Wimbledon din 2011 încoace, de la Petra Kvitova, și este prima jucătoare din Kazakhstan care câștigă un turneu de Grand Slam.
Cum a fost finala
O finală între două jucătoare cu stiluri de joc diferite nu putea avea decât o desfășurare contrastantă. A fost o confruntare spectaculoasă pe alocuri, alteori fragmentată și fără ritm, și cu segmente de joc în care fiecare jucătoare a încercat să-și impună stilul de joc fără concesii. Fiecare a făcut ce a știut mai bine. Jabeur și-a impus jocul în fața oponentei sale timp de un set, set în care și-a amețit adversara cu variația și creativitatea sa. Apoi, a fost rândul Rybakinei să răspundă, și când a început să dea drumul la joc, a fost, pur și simplu, prea puternică. Finalul și victoria i-au aparținut Elenei – pentru că titlurile mari se câștigă, înainte de orice, prin curaj. Iar ea a ales, mai ales după pierderea primului set, să iasă la atac, să se urce peste adversară și să-și ia victoria.
Un tenis precum al Rybakinei – așezat, în forță, cu lovituri dure, un serviciu care îi aduce puncte ușoare constant și, foarte important, cu o deplasare bună spre foarte bună – poate distruge orice joc. Vorbim de niște lovituri prea puternice și calibrate ca tenisul plin de artificii și creativitate al lui Jabeur să reziste unei agresivități constante și controlate. Întotdeauna, într-un astfel de duel și în astfel de condiții – iarbă, Wimbledon, condiții de joc rapide – forța va prima.
Oricât de inventivă a fost Jabeur, oricât de imprevizibilă a încercat să rămână, la un moment dat, tot acest joc al ei greu de desfăcut și complex s-a lovit de forța pură a adversarei, și-atunci nimic n-a mai depins de ea, au apărut frustrările și dubiile și emoțiile, care nu au făcut decât să-i șubrezească și mai tare jocul. Ca să poți executa loviturile pe care le joacă ea și pentru a putea reuși ceea ce reușește ea pe terenul de tenis, e nevoie de o minte limpede. Poate nu întâmplător din nouă finale a câștigat doar trei – cu cât meciul a fost mai important, iar presiunea mai mare, cu atât jocul ei a devenit mai ineficient.
Rybakina a început finala șovăielnic, dar odată ce loviturile s-au legat și s-a obișnuit cu mingile venite din partea cealaltă a fileului, n-a mai avut ezitări; a mai făcut un pas mare în interiorul terenului, a atacat și mai des și a ocolit lovitura de dreapta a tunisicencei cât de mult a putut. Cu același joc senin, agresiv și îndrăzneț din semifinale, Rybakina și-a făcut loc în finală treptat. Iar pe măsură ce meciul a avansat, pe atât tenisul ei a devenit mai sigur și mai greu de contracarat: a servit bine, s-a deplasat foarte bine, a lovit din alergare și a arătat un calm incredibil în acele momente mari, care îți aduc, până la urmă, victoriile mari.
Idei de final
Triumful Rybakinei e o întoarcere la ideile de bază: Wimbledon rămâne, totuși, un turneu al jucătoarelor de forță. Victoriile reușite de Angelique Kerber, Simona Halep și Ash Barty sunt niște excepții, nu și o regulă – iar asta ar trebui să ne facă să înțelegem și mai bine cât de greu e de câștigat un astfel de turneu când serviciul tău nu e la un nivel înalt, loviturile nu-ți aduc puncte rapid, iar jocul, per total, nu e despre forță pură, care să te ajute să-ți dobori adversara doar din câteva lovituri. Iar când au câștigat, Angie, Simona și Ash au excelat oricum și la aceste capitole.
În ultimii 20 de ani, aproape toate jucătoarele care s-au impus la Wimbledon au fost jucătoare de acest profil – agresive, înalte, puternice, cu serviciu impecabil (Davenport, surorile Williams, Sharapova, Kvitova, Muguruza, Bartoli).
Trio-ul Kerber-Halep-Barty a rupt, pentru scurtă perioadă această dominație, dar Rybakina pare să fi repus lucrurile în normalitatea lor, demonstrând că atunci când toate aceste elemente – forță, precizie, serviciu, retur puternic – se îmbină niciun stil de joc nu-i poate sta în cale.
Ons Jabeur și-a văzut visul de a triumfa la Wimbledon năruit. Dar ceea ce ea a reușit în ultimii doi ani și în special în acest sezon e poate mai mare decât un Grand Slam câștigat. E drept, își dorește un Slam, care poate veni sau nu, dar ce poate fi cert în cazul ei e inspirația și speranța pe care a oferit-o și continuă să le ofere tuturor celor care nu cred suficient, pavându-le calea și demonstrând constant că totul pare imposibil până când faci să fie posibil.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
