E turneul ei! Iga Swiatek e de neclintit la Paris, triumfă a patra oară la Roland Garros. Cum a devenit Iga atât de bună
Radu Marina | 8 iunie 2024Swiatek devine prima jucătoare de la Serena Williams încoace (2013) care câștigă, în același sezon, cele trei mari turnee pe zgură – Madrid, Roma și Roland-Garros.
Pentru a patra oară în carieră, Iga Swiatek este campioana Roland-Garros. Poloneza își trece în palmares al 5-lea titlu de Grand Slam, după o finală câștigată categoric în fața italiencei Jasmine Paolini. Swiatek a trecut de Paolini, surpriza acestei ediții de pe tabloul feminin, în două seturi scurte, 6-2, 6-1, pentru al treilea titlu consecutiv la Paris.
Trofeul nu face altceva decât să reconfirme supremația Igăi pe zgură în special, dar și asupra circuitului feminin, pe care îl domină de câțiva ani cu o nonșalanță remarcabilă. De altfel, cu victoria de azi, Swiatek devine prima jucătoare de la Serena Williams încoace (2013) care câștigă, în același sezon, cele trei mari turnee pe zgură – Madrid, Roma și Roland Garros.
Testul cel mai greu – și adevărata finală pe care a jucat-o și câștigat-o – a fost în turul doi, cu Naomi Osaka. Acolo, după salvarea acelei mingi de meci, Iga a câștigat mental acest turneu; ce a urmat după victoria a fost o adevărată furtună: Iga a mai pierdut doar 18 (!) game-uri în următoarele cinci meciuri și a fost de neclintit. Concentrată, Puternică, prea bună pentru toate adversarele pe care le-a întâlnit, indiferent de nume sau stil de joc.
Finala a avut o dinamică specifică meciurilor care o în distribuție pe Swiatek: fără dramă, fără complicații, fără echilibru. Doar un tenis extraordinar de eficient din partea Igăi, care își lasă constant adversara fără alternative și soluții. Aceeași impresie pe care a lăsat-o aproape turneu de turneu: poloneza e la un alt nivel și, momentan, cel puțin pe zgură nimeni nu se poate apropia de acest plafon stabilit de ea.
Cu toate astea, lui Jasmine Paolini trebuie să primească mult credit pentru că, aproape de nicăieri, s-a pus în poziția de a lupta pentru un trofeu de Grand Slam. Până în 2024, Paolini, în vârstă de 28 de ani, nu trecuse niciodată de turul doi la vreun Grand Slam, iar cel mai relevant rezultat al ei era un titlu WTA cucerit în Slovenia. În 2024, italianca a câștigat primul titlul WTA 1000, a ajuns în prima finală de Grand Slam la simplu și dublu și va intra în primele 10 de luni. E un salt enorm, dar și o altă confirmare a unei teze pe care deseori am adus-o în discuție, mai ales la tenis: fiecare are ritmul său, are drumul său, care nu e musai să semene cu al altcuiva, iar când faci lucrurile corect și cu motivație totul se așază la un moment dat.
Revenind la Swiatek, povestea ei și modul în care își ia adversarele pe sus – în special pe zgură – o face un caz de studiat: cum domină în felul în care o face? Ce face atât de bine? Ce face diferit de adversarele sale? De ce pare pur și simplu imposibil să o învingi? Multe dintre adversarele sale par ușor speriate, ba chiar după meci confirmă, fără niciun dubiu, că nu au avut, pur și simplu nicio șansă în fața ei oricât de bine au jucat, oricâte planuri au aplicat, oricât de încrezătoare au intrat în partidă. Declarația făcută de Marketa Vondrousova după meciul lor, e elocventă. „E o nebunie. E ca un asalt asupra psihicului. Joci o minge bună, dar vine înapoi la fel de repede și la fel de lungă. Te epuizează”.
Cum a devenit Iga Swiatek atât de dominantă?
Acum mult timp, mai devreme decât alte jucătoare din generația ei, Iga a înțeles că pentru a avea succes în acest sport trebuie să ai mereu mintea limpede; să înveți să uiți repede și să pui același efort (și concentrare) în fiecare punct pe care-l joci. A înțeles, de asemenea, că tenisul e un sport dur, care te poate măcina și chiar distruge dacă îi permiți asta – așa că a avut grijă să învețe să țină în frâu toate emoțiile și stările pe care ți le aduce succesul sau eșecul în acest sport.
Cheia principală în toată povestea asta nu e că a realizat ce o poate face o mare campioană sau, din contră, ce o ține pe loc. Sunt multe și mulți care gândesc ca ea, știu ce au de făcut și de îmbunătățit. Diferența majoră e că Iga s-a dedicat întru totul acestei cauze cu orice preț, devenind ca o mașinărie de tenis care știe în fiecare moment ce are de executat, care și-a creat niște automatisme greu de dereglat, atât la nivelul tenisului, cât mai ales al minții. „În tenisul mare, toată lumea poate juca tenis bun, dar nu oricine poate rămâne concentrat mult timp și nu toată lumea e puternică mental”, spunea ea.
Înainte de a începe colaborarea cu psihologul sportiv, baza ei era una solidă oricum, pentru că, tehnic vorbind, cu excepția serviciului, lovitura de rever și dreapta sunt specifice celor din circuitul masculin la nivel de acuratețe, timing și intensitate. Nu e despre forță, cât e despre top-spinul pe care îl generează, greutatea pe care o capătă mingea la impactul cu suprafața și ușurința aproape înșelătoare cu care accelerează.
Tenisul jucat de Swiatek pare atât de stabil și de intens, încât lucrurile tind să pară – din exterior – extraordinar de simple. E ca și cum tot ceea face pe teren e simplu: loviturile câștigătoare curg cu o ușurință incredibilă, returul e aproape tot timpul pe tușă sau suficient de agresiv cât să-și pună adversara în defensivă, iar lovitura de forehand nu o părăsește aproape niciodată. E într-un moment mai delicat? Găsește întotdeauna un forehand din alergare, din retragere sau de la 2 metri distanță de linia de fund și face punctul câștigător, care deblochează totul.
Când Swiatek și-a pus ordine în gânduri, fiind ghidată de un psiholog sportiv care acum o însoțește la fiecare turneu și îi supraveghează fiecare mișcare astfel încât nimic din exterior să nu o afecteze sau să o distragă, a început să câștige din ce în ce mai mult și mai dominant.
N-a fost surprinsă de rezultatele mari avute, n-a fost copleșită de presiunea tipică de a confirma un rezultat mare și a gestionat cu atenție fiecare moment important avut până acum.
În aproape fiecare conferință de presă aduce în discuție despre cât de important e pentru ea să „se simtă bine în plan mental” și să fie „eliberată de gânduri”. În fiecare pauză dintre game-uri face exerciții de respirație pentru a avea mintea clară în game-ul ce urmează și în multe dintre momente o vedem cum scutură din cap în timpul meciurilor pentru a „scăpa de toate gândurile negative care îi apar în minte”.
La antrenamente și în viața de zi cu zi, Swiatek nu își antrenează doar corpul pentru a fi o jucătoare mai bună. Ci și mintea, acordându-i cel puțin o la fel de mare importanță ca pregătirii fizice. Daria Abramowicz, psihologul sportiv cu care Iga lucrează din 2019, susținea recent că antrenamentele Igăi implică și exerciții de concentrare și de dezvoltare a abilităților cognitive, căutând să simuleze situații stresante pentru a-i antrena concentrarea și capacitatea de a răspunde situațiilor de mare încărcătură deoarece „când presiunea apare, devine imposibil să te mai poți concentra.”
Mai mult, în timpul antrenamentelor, Iga poartă un dispozitiv care îi măsoară activitatea electrică cerebrală și face constant tot felul de jocuri tip puzzle pentru a i se testa timpul de reacție cognitivă.
Tot Daria Abramowicz declara că una dintre cele mai mari provocări cu Swiatek a fost să o facă să se cunoască, să își înțeleagă trăirile și sentimentele, să fie capabilă să își analizeze gândurile, să le vizualizeze – pentru că, evident, cu cât te cunoști mai bine, cu atât devii mai puternic. Și, de asemenea, cu cât ajungi să îți înțelegi gândurile și ce ți se întâmplă, cu atât poți controla situațiile și poți reacționa. Cu cât te înțelegi mai mult și cunoști ce poți, cum poți, cu atât devii mai bun.
În acest moment, cam tot ceea ce face Swiatek pe teren pare robotic, automat, cu un grad de intensitate – de la cum lovește și până la limbajul corporal – care nu e neapărat pe înțelesul sau pe placul tuturor. Fiecare punct e jucat la cea mai înaltă intensitate, fiecare lovitură are tot ce trebuie – greutate, precizie, acuratețe – și întreg jocul ei are un echilibru ideal. E un echilibru perfect între forță, plasament, acoperirea terenului, ușurința cu care trece din apărare în atac, liniștea interioară, modul în care întâmpină mingea. Toate astea îi permit să domine în maniera în care domină și să câștige ce are de câștigat.
Valoarea ei și autoritatea cu care își câștigă meciurile și finalele sunt de necontestat. Poți să nu o placi pentru că nu se încadrează în tiparul tipic al jucătoarei de tenis. Poți să nu o placi pentru că domină în felul în care domină (iar atunci când cineva face același lucru iar și iar, repetitiv, fără dramă, totul poate deveni plictisitor într-un sport care se hrănește și din imprevizibil). Poți să strâmbi din nas pentru că e tipul de jucătoare care nu exprimă multe pe teren și nu e nici cea mai carismatică. Dar nu ai cum să nu îi admiri rezultatele și lupta ei cu ea însăși, încercarea ei continuă de a deveni o jucătoare mai bună, mai atentă la nevoile ei. Similar, nu ai cum să nu apreciezi seriozitatea cu care tratează sportul în general și tenisul în special.
Iga nu vrea să intre într-un șablon și nici nu se vrea a fi plăcută de toată lumea. Iga joacă tenis și o face în felul ei riguros, netulburat, poate sec pentru unii, dar intrigant și cu pasiune. Și, făcând asta, s-a înscris pe o traiectorie care o poate duce printre cele mai mari nume din acest sport.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română