Dublul Andy Murray – Serena Williams va arăta de ce tenisul e mai puternic când marile lui nume se adună împreună
Adrian Țoca | 3 iulie 2019În recapitularea zilei, despre cum decizia lui Andy Murray și a Serenei Williams ar putea servi drept sursă de inspirație, cum văd româncele meciul dintre românce și toate evenimentele esențiale petrecute la Wimbledon
Ceea ce părea în primă fază doar o idee aruncată într-o conferință de presă în speranța că poate prinde, s-a transformat în realitate. Andy Murray și Serena Williams vor juca împreună în turneul de mixt de la Wimbledon, o decizie care va spori dramatic interesul în jurul acestui tablou. Dar va (re)aduce în prim plan și un alt tip de discuție:
Formatul pe echipe (incluzând aici și mixtul) este exact ce ar trebui să fie tenisul la Jocurile Olimpice. S-o luăm pe rând: Cupa Hopman a crescut spectaculos în popularitate în ultimii ani, fanii și media redescoperind cât de interesante și ieșite din rutina zilnică a circuitului sunt meciurile de mixt, mai ales când implică și câte un nume mare. Doar că Hopman Cup a trebuit să facă loc în calendar ATP Cup, altă competiție nouă pe echipe, rezervată însă bărbaților. În puzderia de competiții pe echipe apărute sau reinventate în ultimii ani, probabil că lipsește exact unicul format care să dea cu adevărat senzația de un Campionat Mondial al tenisului. Iar Jocurile Olimpice ar trebui să facă asta: să aducă la start echipele naționale ale țărilor participante, într-un adevărat spirit olimpic.
Gândiți-vă: tenisul nu are cu adevărat o tradiție olimpică veritabilă, iar turneul olimpic nu aduce mare lucru în plus în calendarul tenisului. Mai degrabă pare înghesuit între două Slamuri – adevăratele mize pentru marea majoritate a jucătorilor în epoca asta. Are cu adevărat cineva nevoie de încă un tablou de simplu masculin și feminin pe hard, pe lângă zecile de turnee mari și foarte mari pe care le cuprinde calendarul unui sezon? N-ar fi mai frumos ca la JO să avem România, SUA, Germania, Japonia, și nu doar Simona Halep, Serena Williams, Angie Kerber sau Naomi Osaka? Să avem Spania, cu Nadal și Muguruza, sau Elveția, cu Federer, Wawrinka și Bencic în lot. Sigur, ar fi dificil pentru unele țări să se apropie de medalie, însă spiritul unui turneu în care simplul, dublul și dublul mixt să aibă o importanță egală ar fi de neegalat.
Tot ce i-ar trebui unui astfel de turneu ar fi câteva reguli inovatoare, dar clare și ușor de înțeles, vizavi de structura de desfășurare, iar succesul unui astfel de Fed Cup meets Davis Cup meets Laver Cup meets Cercurile Olimpice ar fi de neegalat. Iar faptul că turneul s-ar juca doar o dată la patru ani, ca atare, șansele de participare ar fi puține, n-ar face decât să îi crească farmecul, atât printre jucători, cât mai ales printre suporteri.
Dar să revenim, pentru că tenisul se frământă și are alte griji deocamdată, iar unitatea e ultima pe listă. Într-un astfel de context, o apariție oficială a echipei Andy Murray – Serena Williams trebuie salutată pentru efectele pozitive pe care le va avea faptul că doi super campioni vor juca în aceeași echipă, într-un turneu eliminatoriu, nu într-o ocazie special creată pentru asta. La Andy (asaltat de o mulțime de propuneri din circuitul feminin) e de înțeles că joacă și mixtul – e o altă oportunitate pentru el de a-și testa șoldul și de a avansa cu revenirea în circuit. E remarcabil că Serena, care are motive suficiente să urce mulți saci în căruța acestui Wimbledon la simplu, ca o șansă excelentă pentru ea să câștige Slamul 24, își asumă riscurile unui program ceva mai încărcat.
Simo vs Miki | Duelul româncelor, văzut de românce
Un lucru am învățat în acești ani: meciurile între românce nu-s deloc ușor de dus. Mai ales pentru cele implicate, dar nici pentru fani, și nu, nici pentru media. Întâlnirile dintre românce sunt cumva inevitabile când ai cinci-șase fete pe tabloul unui Slam ani la rândul, iar cele din ultimii ani au fost adesea parcă mai degrabă dificil de urmărit, fie că au fost în turnee mai mici sau la Slamuri. Cea de mâine, dintre Simona Halep și Mihaela Buzărnescu, e cumva ieșită din rând, pentru că le aduce față în față pe primele două românce din clasament (o raritate), pentru că e într-un Grand Slam și pentru că o implică pe Simona, lucru care sporește de fiecare dată interesul (și interesele) în orice discuție. De asemenea, e și primul lor duel în WTA, ceea ce adaugă o urmă de imprevizibil pe acest meci.
Ce spun celelalte românce, cele care le cunosc bine pe amândouă și știu pe pielea lor cum e să joci contra unei compatrioate? Culese de la Londra de Fanatik, iată răspunsurile lor.
Monica: “Ce pot să spun e că una va fi în turul 3. Meci foarte greu. Pentru ambele. Nu e ușor să joci contra unei românce. Emoțiile sunt diferite. Nu e niciodată frumos să joci cu o româncă. Simona se transformă când e adversară, e greu cu ea. Are tot ce vrei, tot arsenalul: picioare, servă, dreaptă, pe ce s-o ții? Dar și Miki, e stângace, dă repede… Sunt curioasă cum va fi meciul, dar va fi încărcătură în plus, asta e sigur. Dar măcar vom avea o româncă în turul 3”.
Gabriela: “O să fiu la meci. Cea mai bună să câștige. Amândouă sunt ale noastre și nu pot să cred că e cineva care poate să țină cu una sau cealaltă. Le doresc succes ambelor și sănătate.”
Ana: “Va fi clar un meci foarte interesant și fiecare va da cel mai bun. Când ești cu o româncă dincolo de fileu trebuie să uiți. Trebuie să nu ții cont de cine e adversara. Când intri pe teren ești tu și mingea. Nu ești cu ochii pe adversar. Ești doar tu și joci cu mingea, nu cu adversara. Știu senzația pe care am avut-o când am jucat cu Sorana la USO. Mi-a fost foarte greu să las totul și să joc. Ești ca un actor. Trebuie să-ți joci rolul. E un pic aiurea, e un sentiment diferit. Chiar nu-ți dorești să pici cu o româncă. Eu îmi doresc ca fiecare dintre noi să treacă mai departe și să joace cu alte fete, nu cu românce, mai ales la un turneu de Grand Slam. Eu am trecut prin asta la USO, am jucat întâi cu Sorana în primul tur, apoi am dat peste Monica în turul doi.”
„Chiar ar trebui să apreciem fiecare jucătoare de-a noastră și s-o ridicăm pe un piedestal”
Separat, interesantă această bucată de la Ana Bogdan, tot via Fanatik:
„Sunt sănătoasă, încep să se așeze lucrurile, față de începutul anului. Au fost motive personale, lucruri care s-au adunat, nu mă mai regăseam, nu mai era nici plăcerea de a mai juca, nu-mi găseam locul. E un start proaspăt. Mi-am recăpătat încrederea. Tot ce fac acum, fac pentru mine. Nu mai fac pentru clasament, pentru altceva. Cel mai important lucru e să iubești ceea ce faci și să te regăsești în ceea ce faci. Am luat-o de la zero și m-am redescoperit. Eu nu jucam pentru mine, ci ca să mă validez în fața unor persoane, dar nu era plăcere.”
„Cred că mentalitatea noastră e greșită, nu suntem pozitivi, nu avem o mentalitate de oameni de succes, tindem să vedem mereu doar partea rea, doar defectele, doar ce n-a mers. Dar nu așa construiești. Întotdeauna trebuie să iei partea bună a lucrurilor, să corectezi și să îmbunătățești ce n-a mers. Și să fii mereu recunoscător pentru ceea ce ai. Chiar și dacă ai lucruri rele. Atunci, în perioada aia, chiar nu găseam vreun motiv să mă bucur, apoi mi-am dat seama că nu e chiar așa și că am multe motive să fiu fericită, mai ales că sunt sănătoasă și pot să joc.
Și ca să joci la acest nivel, deja e un lucru extraordinar pentru toate româncele care sunt aici. Mai ales că știți bine care-s condițiile în România. Chiar ar trebui să apreciem fiecare jucătoare de-a noastră și s-o ridicăm pe un piedestal, nu știu. Pe fiecare. Pentru că să ajungi aici pe forțele proprii nu e deloc ușor.”
Și ca să joci la acest nivel, deja e un lucru extraordinar pentru toate româncele care sunt aici. Mai ales că știți bine care-s condițiile în România. Chiar ar trebui să apreciem fiecare jucătoare de-a noastră și s-o ridicăm pe un piedestal, nu știu. Pe fiecare. Pentru că să ajungi aici pe forțele proprii nu e deloc ușor.”
Anisimova, 3-0 vs românce la Slamuri
După Simona și Irina la Roland Garros, Amanda Anisimova a învins-o și pe Sorana Cîrstea azi, 6-3, 6-3 într-o oră și 26 de minute. Serviciul n-a ajutat-o prea mult pe Sorana, care a câștigat 28 din cele 52 de puncte jucate cu primul, punându-l în teren 62 la sută din timp. Anisimova nu i-a dat mai nimic Soranei, închizând ușa la fiecare tentativă de a relansa meciul. Raportul Amandei de lovituri direct câștigătoare – erori a fost unul excelent: 28-13. Greu de bătut așa ceva, chiar dacă și Sori a avut un pozitiv 20-17. Să nu uităm că Sorana n-a mai jucat vreun meci oficial de la problema de sănătate apărută la Roland Garros, în primul tur, iar acomodarea cu iarba a făcut-o din mers, direct aici, în turneu. Sorana trece la un bilanț de 12-14 în sezonul 2019, dar va avea ocazia să-l îmbunătățească la București, unde este una dintre cele trei românce (deocamdate) intrate pe tablou, alături de Irina Begu și de Ana Bogdan.
Eliminările surpriză din ziua a doua
Dacă o comparăm cu ziua de deschidere, care a fost presărată cu surprize mari, marți a fost o zi aproape liniștită. A avut, totuși, niște eliminări nu atât surprinzătoare, cât mai degrabă sonore. Spre exemplu, finalistul Roland Garros, Dominic Thiem, care are acum în cont încă o vară caldă pe zgură și rece pe iarbă. În apărarea lui Domi, să cazi în turul 1 la Wimbledon cu Sam Querrey e o tragere complet neprietenoasă. Dar căderea de final a austriacului, care a pierdut 12 din ultimele 15 game-uri ale meciului, e totuși cam dură.
Denis Shapovalov e alt NextGen într-o criză de formă, alături de Sascha Zverev; canadianul a fost expediat deloc ceremonios de către veteranul Berankis, în trei seturi. Iar la capitolul foste nume mari, actualmente copleșite de accidentări, îl avem pe Tomas Berdych, ex-finalist la WImbledon, eliminat tot în trei seturi de Taylor Fritz, recent campion la Eastbourne. Despre Berd se aude că ia în calcul inclusiv varianta să se oprească de tot, din cauza problemelor la spate.
Tot cu probleme de sănătate se confruntă și Maria Sharapova; rusoaica nu a rupt gura târgului de la revenire, dar e adevărat și că a fost încercată aproape continuu de diverse accidentări. Azi a avut meciul cu Parmentier în mână (set și 5-2), dar n-a închis, iar apoi a trădat-o încheietura mâinii stângi.
În fine, putem să o declarăm pe Garbine Muguruza oficial drept o situație îngrijorătoare? Garbi e sănătoasă, din fericire, dar nu mai sperie pe nimeni. Iar dacă până acum în cazul ei erau dezamăgiri eliminările în turul 4 la Slamuri, iat-o acum pierzând din turul 1 (învinsă de Haddad Maia), pentru prima oară când i se întâmplă asta într-un Slam din 2014 încoace. Și nu-s decât doi ani de când câștiga titlul la Wimbledon.
Ce altceva a fost relevant
Meciul Riske – Vekic, poate cel mai dur duel de primul tur între două jucătoare valoroase pe iarbă. A câștigat Riske, 7-5 în decisiv, în ceea ce a fost primul meci la care s-a folosit acoperișul pe Court 1. Un gând pentru Vekic, care pur și simplu nu apucă să câștige un meci relevant și strâns pe linia de sosire.
Revenirea cu bine a Petrei Kvitova, cu probleme la braț și multe incertitudini în ultimele săptămâni. Petra a expediat-o pe Ons Jabeur (6-4, 6-2), dar e încă reținută în ce privește condiția ei fizică. O Petra sănătoasă ar fi foarte, foarte periculoasă la acest turneu.
Victoriile eficiente reușite de Barty, Kerber, două dintre favorite la titlu, și chiar de Bertens, pe care o putem include în grupul doi de jucătoare cu șanse la un traseu lung. Și Serena pornise pe calea unei victorii rapide, dar setul doi cu veterana debutantă Gatto-Monticone s-a mai complicat. Mingea de meci a fost spectaculoasă, însă.
Victoria în cinci seturi a lui Fabio Fognini, care a avut de tras cu Tiafoe. S-a transformat Fabio pe tăcute într-un jucător discret, care e dispus să sufere pentru victorii în meciuri grele și care nu mai dă cadouri?
Și încheiem cu Bernie Tomic, care nu, nu e relevant, dar a reușit cumva să piardă un meci de trei din cinci în sub o oră. 58 de minute pentru înfrângerea cu Tsonga (6-2, 6-1, 6-4). Acum, organizatorii se gândesc dacă să-l amendeze cu premiul pentru primul tur sau nu.
Fedalii
Roger Federer s-a poticnit și a pierdut primul set cu Lloyd Harris, un sud-african care spunea că-l admiră de la 5 ani pe Federer. Nadal a alunecat și a căzut încă din primul punct al meciului cu Sugita, prima lui apariție oficială de la finala RG încoace, dar a îndreptat și el corabia. O fi iarbă, dar banana-shot e tot banana-shot. Iată:
Cum Nick Kyrgios s-a decis, într-un final, să lupte și să câștige meciul de cinci seturi cu Jordan Thompson, vom avea mult-așteptatul Nadal – Kyrgios în runda a doua. Acum cinci ani, Nick se anunța lumii tenisului bătându-l pe Nadal pe Centre Court. Relațiile dintre ei sunt reci, fără vreun motiv real anume, afară de faptul că-s foarte diferiți. Dar suspectez că Kyrgios se leagă de acest pretext ca să se motiveze și mai mult decât o face oricum atunci când joacă cu vreunul dintre cei mari (exceptându-l pe Murray). E 3-3 între ei, cu Kyrgios câștigând cel mai recent meci, acel duel electric de la Acapulco de anul ăsta.
Revenind la Federer, interesant, din interviul dat pentru Vogue, că spune că Nadal e simultan jucătorul pe care nu-l vrea și pe care-l vrea dincolo de fileu, că lovitura care-l definește e slice-ul și că el și Rafa plănuiesc un meci demonstrativ la anul, în Africa de Sud, care va avea ca obiectiv depășirea unui record de spectatori. Să vedem.
Highlights din Social Media
30-0 Tee a revenit în Shop!
Unul dintre cele mai bine vândute tricouri din Shop revine pe stoc, la cererea voastră. 30-0 Tee e din nou disponibil: ia-ți acum un tricou din Shop. Cantitățile sunt limitate!
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
