În drumul spre prima ei finală la Roma, Simona arată tot mai multă limpezime. „Mă simt cel mai bine din tot anul”

Kiki Bertens e o jucătoare care se simte excelent pe zgură; rezultatele ei pe această suprafață versus celelalte suprafețe vorbesc parcă despre două jucătoare diferite. Anul trecut, pe zgură ea a contabilizat un bilanț de 17-5, față de 9-15 în rest, inclusiv acea semifinală de la Roland Garros. Anul acesta, lucrurile nu stăteau cu mult mai diferit: 10-3 pe zgură, 3-9 în rest. Zgura îi permite lui Bertens, ca și altor jucătoare de forță, precum Sharapova sau Muguruza, să își ia timp pentru lovituri, să dicteze cu forehandul și să-și ia un avans în punct cu retururi grele. Atributelor clasice pentru acest tipar de jucătoare li se adaugă finețea scurtelor, un procedeu cu care olandeza și-a obținut multe puncte prețioase și în traseul surpriză de anul trecut, de la RG, cât și azi.

Condițiile erau de asemenea avantajoase pentru Bertens, care s-a ajutat excelent de vremea rece, umedă și de zgura grea de la Roland Garros 2016, aceeași care o oprise pe Simona. Ploaia de peste noapte de la Roma a venit, așadar, ca un ajutor pentru Kiki.

Din aceste motive era un meci-provocare pentru Simona, încă una din lungul șir de teste pe care și le-a asumat ea în ultimele săptămâni. Încă o dată, l-a scos la capăt cu bine, ba chiar mult mai convingător, ceea ce arată că Simona a ajuns la un nivel foarte ridicat, care îi permite să câștige meciuri printr-o multitudine de feluri: luptând din tranșee, dacă e nevoie; suflecându-și mânecile și depășind oboseala sau dubiile; sau, dimpotrivă, convingător, dominând prin varietate, inteligență tactică și creativitate.

Așa a câștigat Simona azi, chiar dacă Bertens a adus, la rândul ei, tot ce poate mai bun. Simona a văzut mingea cât un pepene încă de la început, lovind incredibil de bine din primul schimb și a consolidat repede un break obținut în primul game. Schimbul foarte fin din preajma fileului, câștigat de Bertens în game-ul doilea pentru primul ei punct în meci, a mai temperat din elanul româncei, care a jucat o idee mai pasiv următoarele două game-uri, iar olandeza a avut ocazia să devină agresivă pe retur.

https://twitter.com/WTA/status/865881175608279041

A urmat o perioadă de joc la nivel foarte înalt, cu fiecare dintre cele două aducându-și contribuția. Urmând tradiția lui Siegemund și Mladenovic, Bertens a avut mult succes inițial cu scurtele, surprinzătoare și executate în diagonală. Simona a replicat iuțind ritmul; de altfel, așa a început să pună distanță între ea și Kiki. Când Bertens a avut timp, olandeza a lovit fantastic, cu reacții excelente pe spații mici. Când Simona a dictat, mai devreme sau mai târziu Bertens nu a putut ține pasul și avea să piardă raliul. Halep și-a sâcâit adversara cu mingi lungi pe rever, greu de pus înapoi. Și-a deschis bine terenul și a schimbat de multe ori exemplar direcția mingii. Iar, la nevoie, s-a apărat excelent, cu câteva passinguri superbe în momente importante.

Doar Simona (sau tot Simona) și-ar fi putut pune piedică în primul set, dacă ar fi lăsat acele cinci mingi de set ratate la 5-3 să o sâcâie. La unele, Bertens a avut ceva șansă, la o alta, Simona a cerut prea mult de la un forehand; și a mai fost un punct la care arbitrul de scaun nu a reacționat la un out, pentru care i-a cerut scuze româncei. Per total, senzația unui game care a scăpat printre degete, iar când Halep și-a pierdut prompt serviciul în game-ul următor, nu-i greu de înțeles că fanii ei s-au grăbit să creadă că experimentează un deja-vu. Credit însă Simonei pentru cum a reacționat în acea situație, luând-o de la capăt fără să se lase agățată de trecut. După un punct câștigat cu un smash la fileu în primul schimb al game-ului 11, Simona a avut, în sfârșit, un răspuns câștigător la o scurtă a lui Bertens. Nu întâmplător, această schimbare de dinamică a debusolat-o un pic pe Kiki, care a servit iute prima ei dublă greșeală. Break-ul care a venit a fost urmat de un scurt on-court-coaching cu Darren Cahill, care a dat exact indicația necesară: Simona uitase un pic de unghiuri, angajându-se într-o luptă de forță; sau, în cuvintele lui Darren, încerca să facă singură toată munca. Antrenorul australian i-a mai recomandat să relaxeze brațul și să ia un pic din forța loviturilor, ceea ce s-a văzut prompt când Simona a servit pentru set; Bertens a fost surprinsă de ajustare și a returnat slab, permițând un hold sigur.

.@Simona_Halep in complete control! #ibi17 pic.twitter.com/u2oigr0eCs

— WTA (@WTA) May 20, 2017

Diferența față de alte zile a fost că Simona n-a mai lăsat nicio ușă deschisă în setul doi, ba dimpotrivă, s-a grăbit să le trântească pe toate în nas adversarei. “Dacă e nevoie să alergi de 7-8 ori din colț în colț, fă-o. Precum gladiatorii. La urma urmelor, de aia suntem la Roma”, i-a spus, între seturi, Raemon Sluiter, antrenorul lui Kiki. Dar Simona avea deja toate răspunsurile. Un passing shot de început de set, apoi multă varietate și unghiuri deschise. Alte mingi cărora le-a luat din viteză, alternate cu o accelerare fantastică la punctul cu care a făcut 2-0: Kiki atacase, dar Simona a intrat în teren, a luat mingea atât de repede și a răspuns cu un forehand rapid și furios în cross.

Rămasă fără răspunsuri, Bertens a început să abuzeze de scurte, executând trei într-un game, dar cum s-a întâmplat și în finala cu cealaltă Kiki, acest plan se dovedește, într-un final, a nu fi unul câștigător de meciuri.

Restul setului a arătat ca în meciurile acelea clasice ale Simonei care au consacrat ideea de oponente “forced into submission”. Doar ploaia ar fi putut-o ajuta pe Bertens să reseteze meciul, dar stropii de final n-au oprit-o pe Halep.

Sunt multe lucruri bune de luat din această serie de 10 victorii consecutive, dar meciul cu Bertens s-ar putea să fie unul dintre cele mai încurajatoare semne de până acum pentru Roland Garros. O victorie zdravănă, rotundă, cu o adversară solidă, care-i posibil să reapară pe drumul ei și la Paris. Simona a făcut un meci excelent, foarte încurajator, o evoluție clasică de zgură, potrivită cap-coadă condițiilor și adversarei. Iar când a dat de greu, nu și-a mai creat singură obstacole, ci a fugit cu meciul. S-a văzut multă claritate în alegerile ei, ratările din situații clare au fost extrem de rare, iar episoadele de negativitate au fost aproape nevăzute, fapt punctat de deschiderea tot mai mare arătată la on-court-coaching. Deși, cum spuneam, exista teren fertil la final de set întâi pentru apariția unuia.

În condițiile astea, deocamdată se dovedește că alegerea de a juca Roma, imediat în prelungirea triumfului de la Madrid, e una inspirată. Vom vedea cum se va reflecta asta asupra traseului de la Roland Garros, dar la momentul acesta pare mai important că Simona acumulează multă încredere, că își simte și își execută jocul din ce în ce mai bine și că găsește soluții. În cuvintele personajului unui material viitor de pe 30-0, unul dintre cele mai subestimate adevăruri din tenis este acesta: „cum să câștigi se învață foarte greu în tenis”. Iar împingerea limitelor și setarea unor mici recorduri personale (prima care a jucat trei finale la Madrid, prima dată în cariera ei când ajunge în finalele de la Madrid și Roma în același sezon) n-are cum să strice.

Simona mai face un lucru cu aceste două finale back-to-back: aduce un pic de consecvență în circuit și își adaugă, discret, numele în discuția despre supremația în WTA în ceea ce va fi o vară aprinsă, atât pe terenuri, cât și în clasament. Până la discuția despre RG, să nu uităm că Roma este un titlu prestigios, că astfel de trofee nu sunt la discreție și că finala va fi o provocare bună. Nu va fi Muguruza, campioana de anul trecut de la Roland Garros și cu siguranță o contracandidată anul acesta pentru Simona, ci Elina Svitolina, care conduce WTA atât în ce privește titlurile câștigate (3), cât și meciurile câștigate sezonul acesta (30, după semifinala scurtată de retragerea lui Garbine).

Simona: "Nu contează cu cine joc în finală, e greu și cu adversarele din afara Top 10. Dar sunt gata de joc" https://t.co/sUHpzDoGtw

— Treizecizero.ro (@treizecizero) May 20, 2017

„La Madrid nu am jucat tenisul meu cel mai bun, dar toate celelalte, atitudinea, picioarele, cum am simțit meciurile, toate astea au fost la cel mai bun nivel, așa că m-am simțit grozav. Aici simt că joc un tenis mai bun, dar stau un pic mai puțin bine cu energia, pentru că am jucat atât de multe meciuri. Mă simt cel mai bine din tot anul. Vreau să păstrez sentimentul acesta, chiar dacă pierd. Nu e ușor, știu asta, și trebuie să am și grijă de corpul meu.”

„Sunt mândră că mi-am schimbat mentalitatea față de anul trecut. Anul trecut, când am venit aici, eram nemulțumită că trebuie să joc din nou. Anul acesta, când am ajuns aici, mi-am spus că trebuie să joc până la capăt. Îmi doresc mult și sunt mai motivată; anul trecut a fost o lecție bună și nu am vrut să repet situația. Să fiu în finală aici este minunat și plăcut, și vreau să o câștig”

– Simona Halep.

Foto: Jimmie48Photography