Drop Shots | Simona Halep – Sloane Stephens "va fi una dintre rivalitățile viitorului în WTA"

Chiar dacă nu s-au intersectat prea mult în meciuri cu miză, Simona Halep și Sloane Stephens apar tot mai des în aceeași propoziție, iar povestea lor comună începe să se scrie înainte ca ele două să apuce să-și dispute ceva important. Contextul a fost creat după ce Simona și Sloane au fost nominalizate la titlul de Most Improved Player of the Year, premiu câștigat clar de Simona. „Clar”, în accepțiunea generală, nu doar a românilor, ci și a majorității specialiștilor de peste hotare, inclusiv din Statele Unite. A existat și o excepție notabilă, jurnalistul Matt Cronin, un ziarist reputat, dar căruia i se reproșează destul de des natura aplecată spre senzațional a abordărilor sale, ceva destul de rar (spre deloc) întâlnit în presa de tenis de afară. Cronin a stârnit, în urmă cu ceva timp, destulă agitație pe Twitter și a primit replici puternice după ce a scris că Simona a primit un titlu pe care de fapt Sloane l-ar fi meritat mai mult. Argumentele lui Cronin sunt, altminteri, corecte: evoluțiile superioare ale americancei la turneele de Grand Slam și bilanțul direct dintre cele două în 2013 (2-0 pentru Stephens).

Sloane 2 years younger than Halep & improved immensely: finished 12, reached 2nd week every major, upset Serena. Halep non factor at Slams

— Matt Cronin (@TennisReporters) November 21, 2013

Have to say though I'm bit stunned by anti-Sloane sentiment, as when talking Halep were not talking super popular player ie Serena or Maria

— Matt Cronin (@TennisReporters) November 23, 2013

Matt Cronin a „uitat” însă câteva detalii importante. Spre exemplu, dispariția aproape completă a lui Sloane din restul turneelor. Fără să aibă încă nici măcar o finală în palmares, Stephens a fost un non-factor în afara Slamurilor, parțial și pentru că a avut dificultăți în a manageria surplusul de atenție pe care l-a primit din partea presei americane. Tocmai pentru asta, capacitatea ei de concentrare și de a acorda atenție restului competițiilor e, deocamdată, sub semnul întrebării. Competițiile de Grand Slam sunt, evident, cele mai importante din cariera jucătorilor și jucătoarelor, dar nu înseamnă totul; iar ultima oară când am verificat, tenisul se juca pe trofee, nu pe parcursuri lungi și onorante la turnee mai mari. Doi la mână, Stephens a beneficiat, în marea majoritate a anului, de trageri la sorți în care a intrat ca favorită, în vreme ce Simona a avut acest atu important abia pe final. Trei la mână, Halep a început anul mult în spatele americancei în clasament (l-a început, de fapt, fără să fie o amenințare pentru nimeni), dar l-a încheiat în fața lui Sloane. În plus, bilanțul victorii-înfrângeri versus jucătoare de Top 20 al celor două e covârșitor favorabil româncei. Și patru la mână, este un premiu care se acordă nu pentru potențialul în viitor, nu pentru cine are cele mai mari perspective la Slamuri, ci pentru cel mai mare progres realizat în timpul unui an. Ori aici lucrurile sunt cât se poate de clare.

Dar nu asta era subiectul, pentru că premiul Simonei n-are nevoie să mai fie explicat. Discuțiile despre Halep și Stephens încep să pregătească terenul pentru o rivalitate nebănuită la începutul anului, dar foarte plauzibilă în viitor. Probabil la asta s-au gândit și jurnaliștii de la ESPN, care au declarat „meciul” Simona – Sloane printre cele mai plauzibile patru rivalități care vor prinde avânt și vor deveni mainstream în sezonul 2014.

ESPN enumeră rezultatele remarcabile ale celor două în anul care se încheie (românca – 6 titluri; americanca – semifinala la AO și sferturi la Wimbledon), notând că fiecare are de ce să-și dorească să atingă și rezultatele celeilalte. Site-ul televiziunii americane scrie că ambele sunt predestinate să ajungă și să rămână în Top 10 și mai notează că, în vreme ce Simona a demonstrat până acum o competitivitate superioară, Stephens ar putea să-și creeze un ascendent din clipa în care va reuși să-și definească un pic mai clar stilul și să joace cu ceva mai multă pasiune.

Ambele au schimbat și la capitolul antrenori: Stephens l-a numit pe Paul Annacone, o mutare majoră, care-i trădează intențiile pentru viitorul sezon, în vreme ce Simona încă n-a făcut un anunț.  

Previziunea celor de la ESPN are toate șansele să capete contur relativ rapid. Marile rivalități se nasc însă nu în presă, ci pe teren, cu trofee mari pe masă, dar la cum arată progresul celor două, n-o să treacă prea mult până la primul meci cu miză. Halep și Stephens, acum locurile 11 și 12 în clasament, sunt printre jucătoarele cu cele mai mari șanse să scuture grupul primelor șase jucătoare din lume și să conducă schimbul de generații de care WTA nu e foarte departe.

Două dintre celelalte trei rivalități propuse de ESPN pentru sezonul 2014 sunt, de asemenea, foarte plauzibile: Azarenka – Kvitova și Janowicz – Dimitrov. Vika și Petra au un head-to-head interesant, 4-2 pentru cehoaică, iar la începutul anului 2012 se vorbea despre acest duel că va avea drept miză locul 1. Dacă Azarenka s-a menținut în zona primelor două locuri, Kvitova a întârziat să-și confirme pe de-a întregul potențialul, plătind prețul pentru problemele de sănătate și pentru lipsa de constanță. Oarecum ciudat, ele nu s-au mai întâlnit tocmai de la finala Turneului Campioanelor din 2011, când s-a impus Kvitova, campioană și la Wimbledon în acel an.

Despre posibilitatea ca Janowicz și Dimitrov să contureze una dintre rivalitățile viitorului am scris și noi, încă din vară. Din articolul nostru: 

„Spre deosebire de Dimitrov, la care plusurile şi minusurile sunt la fel de clare precum un desen cu cretă albă pe o tablă neagră, la Jerzy totul e la fel de ceţos ca şi temperamentul lui. Forehand-ul bubuitor şi scurtele insinuante ba îl scot la liman, ba îi scufundă corabia. Polonezul aduce o asemenea intensitate pe teren cum se vede foarte rar, comparabilă poate doar cu cea a lui Nadal sau al lui Nole (a se vedea episodul „tricoul sfâşiat”), dar tocmai intensitatea asta pare să-l ducă uneori tocmai la rezultatul contrar celui aşteptat. În loc să-şi pârjolească adversarul, Jeryz intră într-un fel de auto-combustie fatală. Frate de gură-mare cu Gulbis, ireverent faţă de cei din top, de renumele cărora pur şi simplu nu îi pasă, bad boy Jerzy se străduieşte, pe de altă parte, atât de tare în fiecare punct pe care îl joacă, suferă atât de mult cu fiecare punct pe care îl pierde, taie asemenea hălci din adversari cu privirea, se împieliţează atât de tare cu arbitrii care nu-i dau dreptate, că la sfârşitul unui meci de-al lui te trezeşti aproape mirat că totul este întreg – la el, la cel cu care joacă, la cei din jur şi la terenul pe care s-a jucat.

Ar putea să fie Dimitrov – Janowicz rivalitatea viitorului? S-au întâlnit de două ori cei doi, însă doar la nivel de juniori, fiecare câştigând câte un meci. Ar fi un alt fel de contrast decât cel cu care ne-am obişnuit până acum, dar  de ce nu?” 

Ultima opțiune a celor de la ESPN e mai degrabă long-shot: Wawrinka – Tsonga. Nu le contest calitățile celor doi, dar e destul de puțin probabil că vor ajunge, de acum înainte, să se întâlnească în mod frecvent în fazele foarte înalte ale turneelor, într-atât de des încât rivalitatea lor să devină una de prim-plan.

John McEnroe a pus gând rău probei de dublu

Când vorbește John McEnroe, se întâmplă destul de rar să nu stârnească valuri. Așa s-a întâmplat și la ultima idee a campionului american: renunțarea la proba de dublu la Slamuri. Argumentația lui McEnroe este de natură economică și are greutate tocmai pentru că vine de la un fost specialist al acestei probe, în care a fost lider mondial. Johnny Mac a câștigat nouă titluri de Slam la dublu și 71 de titluri per total, însă spune că nu mai recunoaște jocul de dublu din zilele noastre:

„De ce încă se mai joacă dublu acum mă depășește, e un mister pentru mine. Iubesc dublul, dar eu nu recunosc chestia asta care se joacă azi. Dacă ar fi un concurs de volee de pe linia de serviciu, mulți dintre jucători n-ar face față. Se joacă de la un centimetru de fileu. E ceva de genul pac-pac, hai te-am pupat! Dacă renunțăm la dublu și dăm banii de acolo jucătorilor de simplu clasați între locurile 200 și 1.000, poate că am face ceva util pentru tenis. În felul acesta, un tip care, altminteri, ar renunța la tenis pentru că e blocat în zona locurilor 400 și nu poate călători prea mult, ar ajunge să-și permită mai multe. Poate că ar urca și el până la locul 100.

Urăsc s-o spun, dar mulți jucători de dublu sunt tipi lenți, care n-au fost suficient de rapizi să joace simplu”, a spus McEnroe.

Nadal revine la Miami și Buenos Aires 

Federer și Nadal sunt personaje cu un appeal atât de mare la public încât până și deciziile lor de natură organizatorică sunt de interes general. Spre exemplu, alegerea calendarului pentru sezonul următor. Federer încă nu și-a anunțat programul pentru 2014, elvețianul întârziind un pic față de data tradițională la care făcea anunțul. În schimb, Rafa a anunțat câteva schimbări interesante. În primul rând, Rafa va reveni la Mastersul de la Miami, pe care l-a sărit anul trecut, și pe care încă nu l-a câștigat niciodată. Apoi, el a anunțat că va juca la Buenos Aires, un turneu de 250, pe zgură, programat în februarie.

Nadal trece pentru al doilea an consecutiv prin mini-circuitul sud-american din februarie. În 2013, el și-a clădit revenirea pe trei apariții consecutive în America Latină, făcând finala la Vina del Mar și câștigând la Sao Paulo și Acapulco. De data asta, va juca la Buenos Aires și la prima ediție a turneului găzduit de Rio de Janeiro.

Rio este un turneu de 500, care se joacă pe zgură, și care înlocuiește turneul de la Memphis. La rândul său, Memphis (fost de 500) înlocuiește turneul de 250 de la San Jose, care a dispărut definitiv din calendar. Reamintim că o altă modificare s-a făcut la Acapulco, turneul mexican de 500 schimbând zgura pe hard, motiv pentru care Andy Murray este printre confirmații ediției de anul viitor. 

Programul complet al lui Rafa în 2014: Doha, Australian Open, Buenos Aires, Rio de Janeiro, Indian Wells, Miami, Monte Carlo, Barcelona, Madrid, Roma, Roland Garros, Halle, Wimbledon, Toronto, Cincinnati, US Open, Beijing, Shanghai, Basel, Paris și Londra (cu calificare).

Recrutare de nivel înalt în echipa lui Federer

Elvețianul își pregătește încet, dar cu grijă, pașii pentru viitoarea agenție de management sportiv pe care o va lansa împreună cu agentul său, Tony Godsick. Cei doi l-au recrutat, pentru un rol încă neanunțat, pe Andre Silva, unul dintre cei mai bine văzuți oameni din managementul ATP. Silva a ocupat, concomitent, funcțiile de ATP World Tour Chief Player Officer și cea de Director al Turneului Campionilor de la Londra, și este perceput drept extrem de apropiat de jucători, o calitate care aduce o plus-valoare uriașă noii companii anunțate de Federer după plecarea din gigantul IMG.

Mutarea e cu atât mai importantă cu cât Andre Silva ar fi putut să ajungă într-o bună zi președintele ATP. Faptul că un manager de importanța lui alege să plece din ATP ca să facă parte dintr-o companie aflată la început de drum spune destul de multe despre planurile lui Federer pe viitor.  

 

Wimbledon Alert! 

Pentru acei cititori care intenționează să meargă la Wimbledon, o informație prețioasă: nu uitați că turneul britanic are o procedură cu totul diferită față de restul Slamurilor. Ca atare, înscrierea pentru Public Ballot, procedura prin care se pun la dispoziție biletele către public, se face în această perioadă, pe site-ul oficial, și se va închide pe 15 decembrie. Așadar, nu stați prea mult pe gânduri. Și fiți cu ochii pe site zilele următoare, vom reveni cu detalii suplimentare pe această temă.
[Ponturi despre călătoriile pentru tenis – AICI]

Colecția Agăi

De final, un montaj cu cele mai spectaculoase și neașteptate lovituri reușite în 2013 de una dintre jucătoarele cu mână fină din WTA, Agnieszka Radwanska. Enjoy!