Drop Shots: Nadal critică din nou hardcourt-ul, organizarea Brasil Open dezamăgeşte, Alex Dulgheru s-a întors după 11 luni

Roddick, Federer, despre testele anti-doping

Prezent la un eveniment caritabil în Palm Desert, Andy Roddick a vorbit despre subiectele care animă lumea tenisului la ora aceasta: premiile de la Indian Wells şi controalele anti-doping. Deşi spune că nu se pricepe la afaceri, Roddick a declarat că până şi el crede că e „stupid” să refuzi bani atunci când ţi se dau, referindu-se la refuzul ATP de a accepta mărirea premiilor propusă de Indian Wells anul acesta. Apropo, ATP a dat înapoi şi a precizat că problema n-ar sta în mărirea în sine, ci în distribuţia banilor pe runde.

Ca o anecdotă simpatică referitoare la controalele anti-doping: deşi s-a retras la US Open, Roddick nu şi-a depus oficial actele de retragere la ATP, aşa că a trebuit să-şi dea exact locaţia din Palm Desert între orele 6-7 a.m. pentru un eventual control.

Vorbind despre cât de eficiente sunt testele, Roddick a precizat că acestea au semnalat în trecut până şi folosirea Sudafed (medicament pentru răceală), Rogaine (tratament pentru căderea părului) sau cofeină. „Tenisul este cât de curat poate fi, fără a lua în considerare necunoscutele” a declarat Roddick. Cu toate acestea, Roddick susţine înăsprirea regulilor, inclusiv introducerea paşaportului biologic.  

Despre necesitatea introducerii paşaportului a vorbit şi Roger Federer la Rotterdam: “Este necesar, pentru că unele substanţe nu pot fi descoperite acum, dar poate vor fi în viitor, şi riscul să fie descoperiţi poate va descuraja trişorii. Dar ar trebui făcute şi mai multe teste de sânge şi teste în afara competiţiei”. Federer a adăugat că nu a făcut un test de sânge după înfrângerea de la AO şi că şi-a exprimat surpriza faţă de oficiali vizavi de lipsa acestuia. Deşi Federer a declarat că impresia lui este că tenisul este curat, a adăugat: „Va fi nevoie de mai multe fonduri pentru programul antidoping şi Grand Slam-urile ar trebui să contribuie, pentru că e şi în interesul lor ca tenisul să fie curat şi credibil. Până acum, cazurile de doping au fost cam unul pe an, şi multe au fost din cauza unor greşeli neintenţionate făcute de jucători. Dar chiar şi aşa, acele greşeli n-ar fi trebuit făcute. Regulile trebuie cunoscute şi respectate.”

Rafa critică hardcourt-ul şi regula celor 25 de secunde

În prima sa conferinţă la Brasil Open (unde n-a mai jucat din 2005) Rafael Nadal a vorbit şi el despre politica anti-doping: “Trebuie să ştii dacă persoana de celalaltă parte a fileului joacă în aceleaşi condiţii ca tine. Sportul trebuie să fie un exemplu pentru copii, un exemplu de muncă susţinută. Toată lumea trebuie să ştie prin câte teste de urină şi sânge trecem, altfel vom avea aceeaşi problemă ca și ciclismul”.

În privinţa genunchiului, Rafa a declarat: “Nu sunt pregătit să mă gândesc la titluri, mă gândesc doar cum să joc zi după zi. Nu mă îngrijorează posibilitatea ca accidentarea să pună probleme pe viitor, mă îngrijorează doar timpul care-mi va fi necesar pentru a ajunge la 100%. Săptămâna trecută a fost pozitivă. Sunt zile în care genunchiul mă limitează fizic, dar sunt zile când e mai bine. În fiecare săptămână, am din ce în ce mai puţine zile proaste.“

Nadal a vorbit despre cum jocul pe hard îi pune probleme: “Găsesc hardcourt-ul cel mai rău pentru corp. Nu vezi fotbaliştii jucând pe terenuri tari, sau orice alte sporturi cu mişcări agresive (care să se joace pe terenuri tari). Sunt cele mai dăunătoare pentru articulaţii, genunchi, spate.  Nu cred că numărul de turnee jucate pe zgură sau iarbă se va mări în timpul acestei generaţii. ATP trebuie să fie mai atent pentru a prelungi carierele jucătorilor. Vreau să pot să fac sport şi după ce mă retrag. Cariera este importantă, dar viaţa este mai importantă”

Probabil că hardcourt-ul nu va fi prea curând detronat din pozitia de cea mai răspândită suprafaţă, şi asta nu neapărat din cauza ATP, ci pentru că fiind uşor de instalat şi ieftin de intreţinut (comparativ cu zgura şi mai ales iarba), terenurile pe hard sunt majoritar prezente în America de Nord şi Asia, unde se joacă (încă) majoritatea turneelor din circuit. Apoi, un alt avantaj al hard-ului este că poate avea viteze diferite, oferind  posibilitatea de a juca şi câştiga şi tenismenilor care apără şi celor care atacă. De asemena, circuitul indoor este greu de proiectat pe altă suprafaţă decât hard. Hardul este o suprafaţă care solicită articulaţiile, dar deocamdată este mult prea viabilă din punct de vedere economic şi logistic pentru a fi reduse drastic turneele care se joacă pe el. Cel puţin până când Rafa nu va fi susţinut în mod constant de alţi jucători care să-i confirme nemulţumirile.

Rafa a vorbit şi despre intervalul de 25 de secunde, care i se pare insuficient: “Oamenii vor să vadă meciuri lungi, schimburi competitive şi lovituri extraordinare. Eu, ca să joc la nivel înalt timp de mai multe ore, am nevoie de mai mult de 25 de secunde. Nu cred că jucătorii sunt mulţumiţi de noua regulă. Arbitrul va trebui să decidă când trebuie aplicată şi când nu. Pentru că dacă este aplicată matematic, cred ca va face rău fanilor.”

La începutul anului, arbitrul Enric Molina a dat un interviu în care a explicat că motivul pentru care deocamdată nu se preconizează instalarea unui cronometru pe teren care să măsoare intervalul dintre puncte este tocmai pentru ca arbitrii să aibă flexibilitate în aplicarea regulii. Atunci când circumstanţele o cer, arbitrii vor permite pauze mai lungi (de exemplu după un schimb solicitant, sau când reacţia publicului se prelungeşte).

O regulă care nu prea are şanse de a fi promovată în ATP (reacţiile sunt până acum negative) este regula “let”-ului, care provoacă în continuare dureri de cap în circuitul Challenger. Se înmulţesc situaţiile în care un let devenit as se întâmplă în momente cruciale, ca de exemplu la match point. 

Între timp, Brasil Open are probleme organizatorice mai concrete decât cele 25 de secunde sau let-urile. Jucătorii sunt furioşi (inclusiv tabăra Nadal) din cauza condiţiilor de joc. Pe lângă faptul că arena este indoor şi nu are un sistem profesionist de aer condiţionat, terenurile sunt foarte proaste, liniile se dezlipesc şi mingile folosite sunt prea albe.

Marion Bartoli a încetat colaborarea cu tatăl ei ca antrenor

Marion Bartoli o urmează pe Aga Radwanska pe drumul emancipării de sub tutela exclusivă a tatălui său. Selecţionată pentru prima oară după opt ani pentru Fed Cup, Marion n-a putut juca din păcate din cauza unei viroze. Dar este prezentă la turneul de la Doha, unde a trecut într-un meci disputat ieri de Francesca Schiavone. Marion nu este însoţită de tatăl ei, ci doar de un antrenor de fitness pus la dispoziţie de Federaţia franceză, care va prelua frâiele în ceea ce priveşte pregătirea ei. Marion spune că despărţirea de tatăl ei ca antrenor a fost discutată şi agreată de amândoi. „Continuăm să vorbim în fiecare zi la telefon, nu a fost niciun conflict. Tatăl meu îmi vrea numai binele şi mi-a spus că poate ar trebui să încerc să lucrez şi cu altcineva pentru a obţine ceea ce vreau, adică un Grand Slam“. Amelie Mauresmo va ajuta cu sfaturi, dar rămâne de văzut dacă va dori să se implice full time. „Pentru mine ideal ar fi să lucrez cu cineva care să mă ajute să câştig un GS, şi cred că Amelie e cea mai indicată, dar nu pot răspunde în locul ei. Depinde ce hotărăşte ea”, a declarat Bartoli.

Esther Vergeer s-a retras

Întreaga lume a tenisului îi urează retragere fericită lui Esther Vergeer, multipla campioană a competiţiilor de tenis în scaun cu rotile. Vergeer îşi termină cariera cu nişte recorduri absolut incredibile: câştigătoare a 42 titluri de Slam şi 7 medalii olimpice de aur şi neînvinsă de 470 de meciuri. De-a lungul ultimilor 10 ani, Vergeer a câştigat 120 de turnee consecutive, a învins 73 de adversare diferite, a câştigat 93 de meciuri cu 6-0 6-0 şi a pierdut doar 18 seturi. În tot acest timp n-a avut de înfruntat decât o singură minge de meci. Adevărată GOAT.

Dincolo de cifrele practic imposibil de replicat în tenisul normal, Esther, 31 de ani, rămâne o adevărată sursă de inspirație pentru alte femei, dar și pentru alte persoane aflate în imposibilitatea de a se mai deplasa altfel decât cu cărucior, și aici cred că este, de fapt, povestea ei. Olandeza a început să joace tenis în scaunul cu rotile de la 12 ani, după ce s-a ales cu o paraplegie la 8 ani, în urma unei operații foarte complicate la măduva spinării, care i-a salvat viața, dar a lăsat-o fără vreo șansă de a-și mai folosi picioarele.

“Când am devenit o persoană paralizată, am vrut să arăt lumii că sunt aceeași Esther, n-am vrut ca oamenii să mă asocieze cu o boală. Am încercat să găsesc ceva la care să fiu cea mai bună, astfel încât oamenii să țină minte asta, nu boala”, spunea Esther.

Tenisul în scaune cu rotile nu există decât din 1970 și se joacă după aceleași reguli, minus o schimbare majoră: mingea poate să cadă de două ori în teren, permițându-le jucătorilor să se deplaseze după ea. Scaunele sunt modificate, iar roțile sunt într-un unghi de 60 de grade, dându-le șanse să-și schimbe mai ușor direcția de deplasare. În țările ultracivilizate, tenisul în scaunul cu rotile atrage, adesea, destui privitori.

“Motivația interioară e cel mai bun lucru pe care îl ai, pentru că nimeni nu ți-l poate atinge sau lua. Tu ești singurul care poate decide care îți e limita”, mai spune Esther despre ce a împins-o către o carieră absolut senzațională.

  

Mardy Fish şi Vera Zvonareva lipsesc în continuare

Mardy Fish s-a retras de la Delray Beach şi Memphis din motive de sănătate. Mardy are probleme cu inima din cauza unei artimii care a necesitat intervenţie chirugicală anul trecut.  

Vera Zvonareva, fostă n. 2 mondial, a făcut ieri o operaţie la umărul drept. Zvonareva (28 de ani) nu a mai jucat de la Jocurile Olimpice şi a ratat şi începutul sezonului 2012 din cauza problemelor la umăr. „Am încercat să rezolv prin recuperare şi am făcut tot ce era posibil pentru a evita operaţia, dar în acest moment este cea mai bună soluţie. Va mai dura câteva luni până voi putea să joc din nou la cel mai înalt nivel”, a declarat Vera pe site-ul ei.

Alex s-a întors

Veşti bune din Columbia, de la turneul din Cali: Alexandra Dulgheru, care a primit un wild card pe tabloul principal, a trecut în primul tur de Dinah Pfizenmaier cu 6-7(10) 7-5 6-3. Alexandra îşi face revenirea în tenis după 11 luni de absență și o operaţie complicată suferită la genunchi anul trecut, despre care a vorbit într-un interviu dat la BCR Open. Din păcate, Alex a pierdut în turul doi, cu Arruabarrena-Vecino, dar revenirea ei la forma de dinaintea problemelor medicale va mai dura. Ţinem pumnii!