Drop Shots | Muzz îl țintește pe Lendl, de-ale clasamentului și cine va fi numărul 1 peste cinci ani

Lovitura lui Murray

Imediat după finala de la Queen's, câștigată de Andy Murray cu Marin Cilic (a doua finală la rând a croatului la Queen's, al treilea titlu pentru Andy acolo), a avut loc „Rally against cancer”, un meci demonstrativ în scopuri caritabile, fondurile urmând să fie donate spitalului care, printre altele, îl tratează de cancer pe jucătorul de dublu Ross Hutchins. Pe de o parte, dublul celor mai importanți jucători britanici din ultimele două decenii, Andy Murray și Tim Henman, pe de altă parte, dublul Ivan Lendl / Tomas Berdych. Evident că s-a râs de zor, dar faza meciului a reprezentat-o lovitura cât se poate de intenționată pe care i-a aplicat-o Andy Murray antrenorului său și pe care a sărbătorit-o cu o energie de care nu l-ai fi bănuit pe Andy. Muzz a fost însă foarte simpatic și detașat pe toată durata meciului, arătând că poate fi și mai senin decât îl vedem, de regulă, pe teren. 

„Mi-am dorit să câștig acest meci mai mult decât finala, credeți-mă. Altfel, n-aș mai fi scăpat de glumele lui Ivan săptămâna următoare”, a comentat Andy, cel care s-au înțepat toată săptămâna anterioară cu tot soiul de amenințări în glumă vizavi de acest meci. Până la urmă, Muzz a fost cel care a reușit să le pună în practică: „Nici că mai contează că i-am bătut acum. Sunt fericit că l-am nimerit. Oricum, a fost o lovitură excelentă. Am lovit mingea atât de curat, atât de curat!”, s-a hlizit el. În replică, Lendl, care s-a distraat și el de minune, a răspuns: „Dacă prinde lunea cealaltă întreg, o să fie norocos”. 

Mai jos, faza în sine.

Plus un mic rezumat al meciului

Ce nu-i place lui Youzhny

Roger Federer a primit un fel de sprijin nesperat din partea unuia dintre jucătorii pe care i-a învins de atâtea ori în carieră, cel mai recent în finala de la Halle – sprijin, în contextul discuțiilor din ultima perioadă referitoare la declinul elvețianului. Întrebat cum i se pare jocul lui Federer, Youzhny a replicat: „Nu-mi place deloc când cineva începe să vorbească despre Federer că nu mai e la fel. Cum adică nu mai e la fel, ce vrei să spui cu asta? E la fel de bun ca întotdeauna”.

Clasamentul lui Roger

Elvețianul o fi pus capăt secetei de trofee, însă, în curând, clasamentul lui s-ar putea să nu arate deloc bine. Dacă nu va face finală la Wimbledon, cel mai probabil Federer va coborî pe locul 5, o clasare cu totul și cu totul neobișnuită pentru el. Ultima oară când Federer a fost în afara Top 4 s-a întâmplat în iulie 2003, adică acum 10 ani. Roger are un titlu de apărat la Wimbledon, apoi o să piardă punctele olimpice de anul trecut și va avea de apărat și titlul la Cincinnati. E un context în care nu i-ar strica un pic de ajutor de la Ferrer. Și un prim ajutor a venit azi: spaniolul a pierdut în chiar primul tur la Hertogenbosch, acolo unde era campion en-titre. Ferru, revenit pe teren după finala de la Roland Garros, a dat peste un Xavier Malisse care când vrea poate să fie extrem de inspirat. Iarba l-a ajutat pe belgian, care a câștigat meritat în două seturi.

Capii de serie la Wimbledon: ar trebui sau nu schimbat sistemul? 

Apropo de clasament, a prins din nou aripi discuția referitoare la modalitatea prin care Wimbledon desemnează capii de serie, despre care am vorbit pe larg aici. Diverși analiști, în frunte cu Brad Gilbert, s-au exprimat pe Twitter în favoarea urcării lui Rafa cu o poziție (cel puțin) pe lista capilor de serie, pe considerentul că nu e fair față de un jucător care e de două ori campion la Wimbledon și câștigător a șapte turnee din nouă la care a participat să fie clasat sub Ferrer. Dar atât clasamentul, cât și formula de calcul a englezilor îl dau pe Rafa Nadal (foto, la primul antrenament pe iarbă) sub Ferru. E o discuție pe care s-ar putea s-o mai auzim, apropo de ce ziceam mai sus, și în cazul lui Federer. Motiv pentru care poate că ar trebui lămurite definitiv niște lucruri: dreptul Slamurilor de a altera ordinea capilor de serie se mai aplică sau nu? Și dacă da, când e cazul? Oricum, nu mai e mult: mâine dimineață se anunță ordinea capilor de serie. 

Dimitrov: „Uneori nu vedeam lumina cu zilele”

Bulgarul Grigor Dimitrov a povestit câte ceva despre antrenamentele pe care le-a făcut la Academia lui Magnus Norman, unde se pregătește de iarna trecută: „Cel mai important e că oamenii de acolo se pricep bine la tenis. Te ajută mult să lucrezi cu cineva care a fost la un nivel înalt pentru atâția ani, care a apucat să facă greșelile tale, știe drumul”, spune bulgarul, care s-a antrenat, aparent, în condiții speciale, adesea în întuneric: „Uneori nu vedeam lumina cu zilele”, a spus el. Grigor admite că s-a lăsat luat de val când a cucerit titlul la juniori la Wimbledon: „La 17, 18 ani credeam cam așa: Shit, I'm the thing! Până la urmă, mi-am dat seama că nu-s nici măcar pe aproape”. Bulgarul, despre care mulți spun că este un viitor number 1, întârzie încă să confirme în Slamuri, unde tocmai ce a bifat cea mai bună performanță a sa, un tur… III la Roland Garros anul acesta. Până atunci, el vrea să scape neapărat de porecla BabyFed: „Sunt câteva similitudini, ok. Dar e timpul să vadă toată lumea că eu sunt un alt individ. Nu știu ce trebuie să fac ca să scap de ea”, se amuză Grigor.

Cum va fi Top 10 în 2018

Pentru că tot a venit vorba de Dimitrov și de al lui viitor (potențial) strălucit, L'Equipe a făcut ceva valuri, pe perioada Roland Garros, publicând pronosticul lor în ce privește Top 10 ATP de peste cinci ani. Un exercițiu simpatic, care a agitat mult valurile în social media, care a stârnit multe reacții, și care ar putea fi comentat în atâtea moduri încât… mai bine ne limităm în a prezenta varianta lor de clasament: 

Top 10 ATP în 2018, varianta L'Equipe: 10.J.Sock, 9.Janowicz, 8.Gulbis, 7.Tomic, 6.Nishikori, 5.Djokovic, 4.Raonic, 3.Murray, 2.Paire, 1.Dimitrov.

Ce-i drept, sunt câteva alegeri normale, pentru că e greu de crezut că Murray și Djokovic nu se vor menține printre primii jucători ai Planetei și peste cinci ani. Fideli „simpatiei” lor față de Rafa, francezii aparent nu cred că Nadal va mai juca la un nivel competitiv la acea dată, în schimb l-au împins poate un pic cam departe pe Benoit Paire. Alte nume sunt și ele discutabile, pentru că trebuie să te întrebi dacă Ernests Gulbis, de exemplu, va mai juca tenis în primul rând la acel moment, dar să mai fie și în Top 10. Și nu că vârsta nu i-ar mai permite, ci pentru că e atât de inconstant și imprevizibil încât n-ar mira pe nimeni să-și țină o amenințare mai veche, cum că, dacă nu va ajunge la performanțele înalte pe care le vede el plauzibile, se va retrage. În fine, Grigor este, cum ziceam, alegerea francezilor pentru Number 1 în 2018. 

Voi cum credeți că va arăta Top 10 atunci? Puteți comenta special pe această temă în secțiunea de Dezbateri, pe acest link.

Scump!

Vreți să mergeți la finala Wimbledon 2013? Mai gândiți-vă. Un bilet ajunge la aproximativ 16.000 de euro, conform presei britanice.

Nole acoperă terenul

„Uneori, lucrurile ni se par normale pentru că suntem obișnuiți să le primim de-a gata”, a scris Novak Djokovic, postând această fotografie, în care sârbul a decis să dea o mână de ajutor la acoperirea terenului.