Drop shots: Longevitatea în tenis, reconcilieri, sponsori şi Hawk-Eye

 

Câştigătoarele săptămânii

În WTA, săptămâna trecută au fost încununate două jucătoare: una câştigătoare pentru prima dată a unui turneu Premier (Mona Barthel), alta la patru ani de când câştigase ultima dată un titlu (Maria Kirilenko).

Nemţoaica Mona Barthel a câştigat Open GDF Suez după ce a învins-o în finală pe Sara Errani, prima favorită, cu 7-5 7-6(4). Ce este mai interesant a fost stilul cu care Barthel a câştigat finala, un stil de atac care aduce aminte mai degrabă de anii 90: 53 de lovituri direct câştigătoare şi 48 de urcări la fileu. Spre stupoarea spectatorilor, care probabil nu-şi aminteau când au mai văzut aşa ceva în WTA la simplu, Mona a jucat chiar şi servici-vole! Barthel urcă după această victorie pe locul 28 – este pentru prima dată când nemţoaica de 22 de ani întră în top 30. Şi pe lângă asta, a câştigat şi pariul cu antrenorul ei, care va trebui să-şi radă barba ca pedeapsă

 

 

Maria Kirilenko, câştigătoarea Pattaya Open, este ceva mai experimentată. Finalistă de 12 ori, cu 6 trofee câştigate deja, “cealaltă Maria” a învins-o pe Sabine Lisicki în finală cu 5-7, 6-1, 7-6(1), după ce o scosese pe Sorana Cîrstea în semifinală. Kirilenko urcă pe locul 13 după această victorie. La dublu, Kimiko Date-Krumm continuă să uimească câştigând trofeul cu finalista de la AO, Casey Dellaqua.

Kimiko, care la 42 de ani a devenit cea mai în vârstă jucătoare care a câştigat vreodată un meci de simplu la un GS, ne împărtăşeşte din secretele succesului în circuit la o vârstă mai apropiată de cea a mamelor adversarelor sale:

• Dormi mult

• Nu mânca dulciuri în seara dinaintea meciului

• Profită de emoţiile adversarei, care este considerată favorită, fiind mult mai tânără

• Joacă isteţ şi creativ, pentru că n-o să poţi s-o copleşeşti cu forţa pe adversară

• Nu te consuma prea mult, fie că pierzi sau câştigi

 

Agassi crede că Steffi Graf ar putea juca încă la nivel de top

Unul dintre cei care o admiră pe japoneză pentru longevitate este Andre Agassi. Prezent în Australia pentru a înmâna trofeul masculin, Andre a dat un interviu în care a vorbit despre tenisul actual, atât cel masculin, cât şi cel feminin. Agassi crede că Steffi Graf (43 de ani), care s-a retras în 1999 după ce câştigase 22 de Grand Slam-uri, ar putea să aibă şi azi succes în circuitul feminin.

“Din punct de vedere al jocului, Steffi poate încă să facă faţă. Fetele joacă acum mai în forţă, dar Steffi a avut întotdeauna capacitatea să contracareze jocul în forţă, folosindu-şi slice-ul şi obligându-şi adversara să vină în faţă pe mingi joase. În plus, este o atletă atât de bună. Nu ştiu dacă a mai existat cineva care să alerge la fel de bine vreodată. Bineînţeles, sănătatea ar fi un factor. Trebuie să fii sănătos tot timpul, şi asta e aproape imposibil. Nu ştiu cum reuşeşte Kimiko, e remarcabil.”

“Dar cel mai bun joc al lui Steffi ar face faţă şi azi, spre deosebire de al meu în circuitul masculin de exemplu. Eu ar trebui să muncesc din greu ca să fiu pe locul 5. N-aş putea concura cu top 4 de acum, e un joc diferit de ce jucam eu. Dacă aş vrea să-l atac pe Novak de exemplu cu un rever, el ar fi 7 metri în spatele liniei de fund. Asta înseamnă că eu nu pot să avansez în teren pentru a-l ataca. Aşa că ar trebui să-i fac faţă din spate şi pentru asta ar trebui să mă mişc la fel de bine ca el. Deplasarea în teren este ceea ce au în comun top 4, şi dacă vrei să faci faţă, trebuie să acoperi o grămadă de spaţiu.

Agassi spune că lipsa deplasării excelente nu este o sentinţă irevocabilă, cu condiţia să ai alte atu-uri de care să profiţi. Sunt jucători ca Roger Federer, care, atunci când îşi pierd din sprinteneală, au şi alte opţiuni. Sunt însă jucători care sunt foarte afectaţi când îşi pierd deplasarea, de exemplu Lleyton Hewitt. “Mişcarea în teren era o parte atât de importantă în jocul lui Lleyton. Stilul lui nu era ofensiv, aşa că o jumătate de pas pierdut pentru el este un mare dezavantaj.”

 

Marion Bartoli revine în Fed Cup după mai bine de 8 ani

 

Amelie Mauresmo, noul căpitan al echipei franceze de Fed Cup, a anunţat că Bartoli, împreună cu Cornet, Mladenovic şi Razzano sunt selecţionate pentru meciul cu Germania  de la Limoges. Bartoli nu a mai fost selecţionată la Fed Cup din 2004 pentru că nu a vrut să renunţe la prezenţa tatălui ei ca antrenor, ceea ce venea în contradicţie cu regulile Federaţiei franceze, care cer ca participantele să se antreneze exclusiv cu antrenorii oficial desemnaţi pe perioada Fed Cup. Aceasta a dus la o ruptură între Bartoli şi FFT şi ca urmare a neparticipării la Fed Cup, franţuzoaica nu a mai fost eligibilă nici pentru JO, deşi mulţi spun c-ar fi avut o şansă majoră anul trecut pe iarba de la Londra.

Antrenorii de până acum ai echipei de Fed Cup,  Loic Courteau şi Nicolas Escude au susţinut ferm poziţia federaţiei, însă Mauresmo se pare că a găsit o manieră mai diplomată de a rezolva problema. În sfârşit, s-a ajuns la un compromis: prezenţa lui Bartoli Sr a fost acceptată, dar nu ca antrenor, ci ca membru al familei. Mai bine mai târziu decât niciodată…

 

Încă un sponsor, dar nu principal

Tot în ştiri despre circuitul feminin, WTA a semnat un acord de sponsorizare cu Xerox. WTA este în căutarea unui sponsor principal după ce contractul cu Sony a expirat în 2012, dar până acum nu a avut mare noroc. Parteneriatul cu Xerox este “multi-year, multi-million dollar”, dar nu nu este din poziţia de sponsor principal. Căutarea continuă.

 

Cât de precis este Hawk-Eye?

E posibil ca Roger Federer să fi avut dreptate tot acest timp? Este faimoasă neîncrederea pe care Federer şi-a exprimat-o de numeroase ori vizavi de exactitatea sistemului. Spre deosebire de tehnologia care analizează foto-finişurile din atletism sau ciclism, Hawk-Eye este un sistem secundar: traiectoria mingii este înregistrată cu ajutorul camerelor de luat vederi de pe teren, apoi reconstruită prin ecuaţii matematice şi în funcţie de amplasarea terenului este preconizat un punct de aterizare al mingii.

Există critici care susţin că totuşi camerele video pot fi afectate de condiţiile de mediu. Apoi, platformele pe care sunt instalate terenurile se pot dilata din cauza căldurii şi astfel liniile îşi mută uşor poziţia. Sistemul ar trebui recalibrat permanent în funcţie de temperatură, ceeea ce nu se întâmplă.

Creatorii Hawk-Eye nu sunt bineînţeles de acord cu aceste teorii. Ei spun că în timpul testelor din 2005 au verificat 1000 de lovituri şi toate deciziile au fost corecte. Tot ei spun însă că marja de eroare poate fi de până la 3,6 mm. Deci mingile care sunt cu puţin în afară ar putea să fie in teren sau invers.

O companie americană a dezvoltat un nou sistem, considerat mult mai precis: instalarea de senzori electronici în tuşe. Iniţiativa, menită să fie implementată la nivel de cluburi pentru a elimina nevoia arbitrilor de linie, este însă privită cu suspiciune de turnee, care sunt reticente când vine vorba de modificarea suprafeţei terenului în vreun fel. În plus, Hawk-Eye a început să aibă şi o anumită valoare de divertisment: este celebră de acum o anumită discuţie cu arbitrul,  provocată de un challenge întârziat care a enervat pe un anumit jucător de tenis (persoană importantă, nu spui cine) într-o finală de Grand Slam acum câţiva ani.