Drop Shots | Dimitrov, primul titlu; Annacone despre Federer; Roger: Nu trebuia să joc accidentat

S-au întâmplat o mulțime de evenimente în aceste zile care pentru noi au trecut oarecum în umbra performanțelor excelente reușite de Simona Halep, respectiv de Florin Mergea. Nimic de reproșat: să tot avem probleme din astea. Încercăm să ajungem la zi cu retrospectiva ultimelor zile.

Grigor Dimitrov s-a făcut băiat mare

La câte lucruri frumoase s-au spus despre Dimitrov în ultimii ani, bulgarul și-a ținut cam mult fanii on hold, atât de mult încât zumzetele de neîncredere începuseră să prindă momentum. În plus, recenta decizie a lui Grigor de a renunța la antrenorii de la academia Magnus Norman n-a prea fost văzută cu ochi buni de specialiști, dat fiind palmaresul mai mult decât încurajator pe care îl are tehnicianul scandinav și echipa sa, cei care au resuscitat jucători precum Soderling sau Wawrinka. Până la urmă, tot răul spre bine, iar Dimitrov poate, în sfârșit, să aducă un argument consistent în discuția despre viitorul său în topul tenisului mondial. Mai e mult până departe, dar e un început. Dimitrov s-a impus la Stockholm, adică fix în țara unde s-a antrenat până deunăzi, iar bulgarul are un motiv în plus să nu uite niciodată primul său triumf: a învins în finală locul 3 mondial, ceea ce dă o greutate în plus momentului. Grigor l-a bătut pe David Ferrer, și nu oricum, ci cu revenire de la set pierdut, etalând flashuri din talentul său sclipitor. A fost 2-6, 6-3, 6-4, asta după ce Dimitrov revenise de la 0-1 la seturi și în semifinala cu Paire. Fostul Baby Fed (a cerut în repetate rânduri să nu i se mai spună așa) bifează primul titlu la a doua finală jucată (a pierdut cu Murray la Brisbane) și se bucură de un start excelent al colaborării cu Roger Rasheed, în vreme ce Ferrer rămâne cu “doar“ două titluri în 2013.

Întrebări: Îl va descătușa trofeul pe bulgar? Fără legătură cu acest rezultat: Începe declinul pentru Ferrer?

Highlights finală Stockholm

 

Stockholm – turneul revenirilor

Stockholm a fost o pată de culoare interesantă. Nu doar prin trofeul obținut de Dimitrov, ci și prin rezultatele excelente ale suedezilor întorși din retragere preț de o săptămână. Joachim Johansson, fost număr 9 mondial și fără vreun turneu jucat din 2009, a câștigat patru meciuri la rând (inclusiv calificări) înainte de a pierde în turul 2 la Raonic. Iar Jonas Bjorkman, fost lider mondial la dublu printre altele, actualmente director al turneului, și-a acordat singur un wildcard și l-a folosit cu spor, ajungând, la cinci ani de la retragere, până în finală alături de Robert Lindstedt. Stockholm este turneul care a lansat, în 2011, una dintre cele mai drăguțe reclame făcute vreodată pentru o competiție de tenis. O puteți revedea mai jos.

Paul Annacone, despre Federer: “Aș fi surprins dacă nu va mai câștiga ceva important”

Fostul antrenor al elvețianului a avut numai cuvinte de laudă pentru Federer, la câteva zile după ce despărțirea celor doi a devenit oficială. Annacone, care a respins orice ipoteză despre o posibilă ceartă sau decizie la nervi sau din panică, spune că amândoi au simțit că e un moment bun să încerce altceva și că rămâne oricând la dispoziția lui Roger, dacă acesta va avea nevoie de un partener de discuții.

“Măreția unui jucător nu se oprește doar pentru că are o perioadă mai proastă. Nu dispare. Nu e ca și cum, brusc, el n-ar mai fi bun. Când încerci să contești astfel de jucători, precum Federer, riști să cazi într-o lumină neplăcută ulterior. Vorbim despre niște fenomene. La cât de multă dorință are Roger, cât de mult iubește tenisul, câtă exuberanță arată la antrenamente, cât de mult se bucură de viața în circuit, câtă dorință are să meargă mai departe, nu îmi imaginez nimic altceva decât o altă serie de alte succese către care el se îndreaptă. Pentru mine, nu e o chestie de dacă, ci când”.

Annacone, care are în continuare o relație strânsă cu Federer (cel care l-a denumit “prieten drag” în comunicatul oficial), spune că elvețianul are o echipă extrem de bine sudată, din care se bucură că a făcut parte, și că acea echipă va continua să lucreze foarte bine pentru RF, lăsând de înțeles că aducerea unui alt antrenor care să completeze formula Severin Luthi – Pierre Paganini – Stephane Vivier nu este una iminentă. “Roger e un tip deștept. E foarte obiectiv, are un simț care îl ajută să înțeleagă foarte bine realitățile din jurul lui. E la un moment interesant al carierei sale, în care i-a mai rămas suficientă măreție de atins. Trebuie doar să pună cap la cap piesele de puzzle. O să mă bucur urmărindu-l câștigând alte și alte trofee”.

Federer: “N-ar fi trebuit să joc cu dureri la spate”

Între timp, Federer a admis că a făcut greșeli în ce privește programarea și participarea la unele turnee deși nu era în cea mai bună condiție fizică. A dat drept exemple turneele de la Indian Wells, Hamburg și Gstaad. “Am fost în meciuri în care nu trebuia să fiu. Retrospectiv, nu trebuia să joc cu dureri la spate. Au fost niște alegeri greșite. Nu m-am putut antrena, apoi am intrat într-o spirală negativă”, a spus Federer, menționând că în pauza de șase săptămâni pe care a avut-o după IW și până la Madrid, nu s-a putut pregăti așa cum trebuie din cauza spatelui. Cu alte cuvinte, eșecurile suferite la respectivele turnee i-au afectat forma și încrederea. Federer nu s-a retras niciodată în timpul unui meci de-a lungul carierei și există doar două turnee din care s-a retras după ce jucase măcar o dată.

Altfel, RF a mai punctat la impresia artistică în duelul de la distanță cu Roger Brenwald, directorul turneului de la Basel. Brenwald, care a dat startul unui război rece în iarna trecută cu starul elvețian, a rămas în ultima clipă fără Rafa Nadal în line-upul turneului pe care îl păstorește; asta după ce îl promovase pe spaniol drept main-eventul săptămânii, ba chiar îi rezervase inclusiv locul în programul de luni seara – un slot care era, în mod obișnuit, rezervat pentru Federer la turneul de la el acasă. Ziariștii elvețieni au lăudat reacția lui Federer, care a acceptat oferta de ultim moment de a-și relua locul în Super Monday, sesiunea vedetă de luni seara. Ceea ce – later update – a și făcut, debutând cu Mannarino, 6-4, 6-2.

În altă ordine de idei, mai jos e înregistrarea unui interviu dat de Federer pentru CNN, și în care vorbește, printre altele, despre cum face față interminabilelor „recomandări”, discuții și îngrijorări care se creează, la nivel mondial, în jurul evoluțiilor sale.

Ljubicic, despre diferențele dintre generații

Fostul jucător croat și actualul antrenor al lui Milos Raonic vede o diferență elementară între grupul Sampras și grupul campionilor actuali: “Federer, Djokovic și Nadal joacă având un obiectiv clar: ei vor să câștige fiecare meci în care intră. Sunt incredibil de constanți de-a lungul carierei lor. Asta nu era cazul generației precedente. Când jucai cu Sampras pe zgură de exemplu, era vulnerabil, preț de câteva luni îți doreai să pici cu el. Fiecare dintre vârfurile de atunci aveau perioade în sezon când erau complet ieșiți din formă. Nu e cazul acum”.

Tommy Haas, din nou campion la Viena după 12 ani distanță

În 2001, germanul Tommy Haas câștiga titlul la Viena, al patrulea titlu al unei cariere ce începuse promițător. Mai bine de un deceniu mai târziu, Tommy tinerețe-fără-bătrânețe e încă “in the mix”, celebrând un sezon superb cu un alt titlu, al doilea al anului și al 15-lea per total, într-o finală care a dat mari bătăi de cap comentatorilor, din cauza … pronunției: Haas vs Haase. Robin Haase îl bătuse în semifinale pe Tsonga, motiv pentru care francezul își vede șansele de a ajunge la Londra scăzând cu ochii. Anul trecut, înainte să se impună la Halle, Tommy spunea că una dintre ultimele lui dorințe ca jucător de tenis este să atingă cota 13 titluri. Nu doar că a reușit asta, ba chiar supralicitează. Haas e la 700 de puncte de Richard Gasquet (la rându-i, campion la Moscova săptămâna trecută) și mai păstrează șanse pur teoretice pentru o calificare spectaculoasă la Turneul Campionilor. Despre calculele calificării la Londra revenim separat.

Woz rămâne în Top 10 încă un an

Între timp, Caroline Wozniacki a bifat primul titlu al sezonului la ultima strigare, impunându-se la Luxembourg. Daneza, care n-a trecut de turul 4 la niciun Grand Slam, a ajuns la 21 de titluri per total în carieră și va fi rezervă la Istanbul, la Turneul Campioanelor. Wozniacki pare însă să accepte faptul că are nevoie de schimbări ca să mai conteze în lupta pentru primele locuri; ar vrea să angajeze și un antrenor, în sensul că altul decât tatăl ei, dar deocamdată nu se întrezărește nimic concret. “Vom vedea”, a rezumat ea situația.

Întrebare: Cine va avea cele mai multe titluri la finalul carierei: Caroline sau Simona Halep?

Turneul Campioanelor: Altă finală Serena – Vika?

Între timp, Turneul Campioanelor de la Istanbul este gata de start, iar tragerea la sorți a repartizat jucătoarele în două grupe oarecum disproporționate. Lucrurile stau așa:

GRUPA ROȘIE

(1) Serena Williams (USA)
(3) Agnieszka Radwanska (POL)
(5) Petra Kvitova (CZE)
(8) Angelique Kerber (GER)

GRUPA ALBĂ

(2) Victoria Azarenka (BLR)
(4) Li Na (CHN)
(6) Sara Errani (ITA)
(7) Jelena Jankovic (SRB)

Până și marea favorită, Serena Williams, pare pusă în gardă: “E o grupă foarte grea. Trebuie să fiu gata. Asta face acest turneu special: trebuie să fii gata pentru fiecare meci, sunt cele mai bune opt jucătoare din lume la start”. Dintre adversarele din grupa roșie, doar Kerber se poate lăuda cu o victorie la Serena.

Turneul Campioanelor începe marți, de la ora 17:00, cu următoarele meciuri: Azarenka – Errani, Serena – Kerber, Radwanska – Kvitova.

Întrebare: O poate opri cineva pe Serena la Istanbul?

Revelațiile săptămânii

Sunt două: pe de o parte, puștiul rus Karen Khachanov, clasat pe 808 ATP, și care l-a bătut pe Janko Tipsarevic și a devenit primul jucător care ajunge în sferturile unui turneu ATP la 17 ani din 2009 încoace. Khachanov îl învinsese și pe Hănescu, la St.Petersburg, și și-a atras imediat pronosticuri foarte optimiste în ce privește viitorul său. Pe de altă parte, austriacul Dominic Thiem, care a reușit câteva execuții și meciuri de vis la Viena, unde a mers până în sferturi.

Una dintre problemele cu acești jucători este însă că explodează adesea doar la turneele găzduite de țările lor și întârzie să confirme și pe alte meleaguri. De trecut însă ambele nume pe shortlist-ul promisiunilor care merită urmărite.

Întrebare: Ce tânăr jucător credeți că va ajunge primul în Top 10?

Rachetele rupte ale săptămânii

Înainte să câștige titlul la dublu cu Florin Mergea, Lukas Rosol a făcut o semifinală foarte, foarte bună cu Tommy Haas la simplu, dar a pierdut meciul printre degete. Finalul lui, decis în tiebreak-ul decisivului, a fost apoteotic. Rosol era condus cu 6-0 când a dat cu racheta de pământ, primind punct de penalizare pentru asta: game, set și meci.

Ernests Gulbis nu putea lipsi de aici. Letonul a cedat în semifinala cu Ferrer de la Stockholm, într-un moment în care conducea cu 6-3, 4-4 și avea două mingi de break. După ce le-a ratat, Ernie și-a rupt racheta în două. Nu există supraviețuitori. Inevitabil, Gulbis, care a „sacrificat” cinci rachete în tot turneul, n-a mai reușit decât un game în tot restul meciului, ratând, ca în alte câteva ocazii din acest an, șansa unei victorii contra unui jucător din Top 5.

Anterior, cu Chardy, Gulbis a avut nevoie de tratament medical după ce s-a rănit la cot lovindu-se cu racheta. În același meci, Ernie a reușit performanța de a câștiga un punct cu o rachetă proaspăt deformată. 

Gulbis plays point with broken racket to avoid fine, and wins the point.

— Ricky Dimon (@RD_Tennistalk) October 15, 2013

Gulbis agrees RT @quadruplebagel: A day without breaking a racket is a day wasted. — Benoit Paire #quotememaybe

— Adrin (@Chalk_Flew_Up) October 16, 2013

Meciul de „groază” al săptămânii

Tot la Stockholm: Janowicz – Gulbis, în sferturi. Ce putea fi mai scary de atât? “Ascundeți femeile și copiii!” s-a scris pe Twitter, dar cei doi “nebuni frumoși” ai circuitului s-au comportat onorabil. Nu puteau lipsi giumbușlucurile. Ernie a servit underarm la un moment dat, pasându-l apoi pe Jerzy cu naturalețea omului care își toarnă un pahar cu apă.

Video cu serviciul lui Ernie

Realitatea încurajatoare a săptămânii

Cine zicea că reverul cu o mână e în pericol? Toți cei trei campioni de săptămâna trecută, Dimitrov, Haas și Gasquet, sunt jucători cu rever de o mână.

Declarațiile săptămânii

Roger Federer: “Mi-aș dori foarte, foarte mult ca Stan să ajungă la Londra. Dacă asta va presupune să nu mă calific eu, sincer nu-mi pasă”.

Andy Murray: “N-o să vin la Australian Open dacă nu voi fi recuperat 100 la 100”

Gabriela Sabatini: “Atenția presei a fost prea mult pentru mine. Când eram mai tânără, am pierdut adesea în semifinale numai ca să n-am de-a face cu declarațiile și calitatea de câștigătoare de turneu”.

Marc Rosset: „L-am bătut pe Federer în prima lui finală. A plâns. I-am zis să nu mai plângă. Mi-a zis că poate n-o să mai ajungă niciodată în altă finală!”