Dramatic. Ana Bogdan salvează șase mingi de meci, ratează cinci la rândul ei, cedează un meci epic cu Lesia Tsurenko

CONCURS

Comandă orice produs 30-0 în timpul primei săptămâni de Wimbledon și poți câștiga cel mai dorit prosop oficial de turneu din lume, prosopul Wimbledon! Premiul va fi acordat prin tragere la sorți, la care vor participa toate comenzile (de minimum 50 de lei) plasate până duminică, 9 iunie, inclusiv, în shop-ul 30-0 (aici)

În plus, până duminică, 9 iunie, beneficiezi și de un discount de 40 la sută la orice comandă, reducere disponibilă dacă folosești codul de voucher STRAWBERRYTENNIS atunci când plasezi comanda.

Ana Bogdan a fost învinsă de ucraineanca Lesia Tsurenko, într-un meci absolut dramatic, cu multe suișuri și coborâșuri, de peste trei ore și jumătate, în care s-a luptat și cu efectele unei insolații. A fost 4-6, 6-3, 7-6 [20-18] pentru ucraineancă.

Ana a salvat un total de șase mingi de meci și a avut, la rându-i, cinci mingi de meci. Tiebreak-ul decisiv a durat 37 de minute, cel mai lung din istoria Wimbledon; cu cele 38 de puncte jucate, e, de asemenea, cel mai lung tiebreak din istoria Slamurilor în tenisul feminin, potrivit ITF.

Ana încerca să ajungă în premieră într-o optime de finală de Grand Slam. I-a lipsit un punct.

Ce poți să mai spui după un meci cu o astfel de desfășurare? Ar fi fost nedrept, de oriunde te-ai fi uitat la el, dar vorba vechiului clișeu, cineva trebuie să piardă într-un final. Asta nu înseamnă că au fost diferențe de calitate, de implicare, de motivație, de suflet pus, idei și alegeri mai bune sau mai proaste. Nu, pur și simplu s-a terminat cumva, poate întâmplător, printr-un hazard, pentru că trebuia să se termine până la urmă.

Din păcate, s-a terminat, după 38 de puncte într-un tiebreak dramatic, cu o alegere a Anei care s-a dovedit neinspirată, o scurtă de forehand în cross care a ieșit în out. S-a terminat așa după un tiebreak de 37 de minute, cel mai lung din istoria Wimbledon, cu ambele sportive împleticindu-se pe teren, apăsate de crampe, de căldură, de oboseală, de presiunea uriașă a momentului, una greu de înțeles de pe margine. Fiecare schimb a fost un supliciu. Fiecare pauză de după un raliu nu e o ușurare, ci un chin. Corpul trece, din nou și din nou, dintr-o stare în alta, obligându-se să se repornească, să se pună în funcțiune, când fiecare parte a lui îți cere să te oprești. Brutal de privit, infernal de jucat.

N-a fost un spectacol, dar cui îi pasă. Tenisul e spectaculos și ne place într-o varietate de feluri, dintr-o multitudine de motive, inegale între ele. Unora le plac execuțiile tehnice încântătoare, altora, winnerele viscerale care parcă trec prin adversar, prin teren, prin tot. Unora le plac maratoanele fizice, care solicită corpul și mintea, altora le plac meciurile electrice, cu raliuri care plac ochiului.

Un meci de tenis e ca o mașinărie scăpată de sub control: nu știi niciodată ce scenariu va scuipa. Un meci de tenis poate deveni o afacere încurcată, care te face să-ți chestionezi alegerile de viață, să te întrebi ce cauți acolo, pe teren, alergând ca un disperat o minge în stânga și-n dreapta, de ce te lași atât de apăsat de presiunile unui sistem de scor diabolic. Sau de ce îți petreci timpul privind la unii care fac asta.

Dar un meci de tenis e despre suflet, despre împinsul limitelor, despre corp, inimă și minte. Despre a rezista mai mult decât adversarul, despre a găsi ceva care să funcționeze când picioarele sau mâinile nu te mai ajută. După criteriile astea, Ana și Lesia au oferit un spectacol absolut dramatic. Păcat că nu l-a câștigat Ana; subiectivi sau nu, senzația e că poate avea mai multă nevoie de o victorie ca asta.

A avut șansele ei, firește. Cândva, cu mult timp înainte de acel tiebreak absurd, Ana a avut 5-3 în decisiv. Și mai înainte de asta – pare deja un eveniment petrecut într-un alt meci – fusese jucătoarea mai bună, înainte ca soarele s-o doboare și să-i diminueze mult jocul în setul al doilea. Dar, după mai multe game-uri în care abia se mai mișca, românca și-a reintrat, treptat, în normal; chiar dacă a acceptat, o vreme, să fie jucătoarea mai pasivă.

N-a putut să închidă la 5-3, când a servit prima oară pentru victorie, și asta e ceva ce într-adevăr s-a mai întâmplat în istoria recentă în meciurile ei. Dar e și pentru că astfel de meciuri de luptă, de uzură, de grinding tennis, au o inerție a lor, care te trage aproape inevitabil spre un tiebreak în decisiv.

Și așa a început nebunia. Pe rând, cele două au alternat perioadele de slăbiciune cu cele de reviriment neanunțat de nimic. Ambele au părut gata să piardă. Ambele au oscilat între iluzia răcoritoare a avantajului de un punct și fierbințeala neplăcută, golul din stomac pe care ți-l dă mingea de meci înfruntată, senzația că totul se poate termina în secundele următoare.

Tsurenko a avut 5-1. Ana a răspuns și a trecut în față, 7-6. S-a ajuns la 8-8; prima la două câștigă. Aveau să mai treacă minute bune până când una din ele să reușească acest lucru.

Când meciul a atârnat ca pe sârmă, în acele minute în care mingile de meci s-au succedat, Ana a fost jucătoarea proactivă. A refuzat să piardă din nou și din nou, cu o încăpățânare și un spirit de sacrificiu ce au amintit de run-ul Simonei Halep de la Australian Open 2018. A salvat aproape fiecare minge de meci din cele șase înfruntate cu un winner, sau căutând un winner, o lovitură de atac. Forehand câștigător în lung de linie la a doua minge de meci a lui Tsurenko. Rever în cross la a patra minge. Rever în lung de linie fantastic la a cincea minge. Un slice vicios la a șasea minge a Lesiei. Și da, o scurtă excelentă la a treia minge de meci. N-a mai mers scurta și la a șaptea.

Din păcate, Ana n-a avut același curaj nebunesc și când a avut ea mingile de meci, cinci la număr. A cruțat-o, parcă, pe Tsurenko în câteva ocazii. Deși nu îi poți reproșa că n-a încercat, că n-a vrut să creeze. La 12-11 pentru ea, când a avut prima ei minge de meci, Ana a urcat în față, dar cât de grele trebuie să fi fost mâinile și picioarele în momentele alea? Voleul s-a oprit în fileu.

La a 4-a ei minge de meci, Ana a încercat un alt backhand câștigător, în cross de data asta, dar mingea a ieșit un pic în out. La a cincea a lovit un forehand prea moale, un pic departe de minge. Succesul în tenis e, uneori, o chestie de milimetri.

Diferența a făcut-o, la trasul liniei, doar norocul. Putea fi la fel de bine Ana. Putea fi ea în optimile de finală, în premieră într-un Slam. N-a câștigat meciul, dar și-a câștigat o nouă doză considerabilă de respect pentru cum a luptat azi.

Ce altceva să mai zici? Tenisul e tenis, e așa cum e, de aia îl iubim. Capul sus și spre următorul meci. Tenisul te premiază mai ales când ții capul sus și mergi mai departe.

3 hours and 40 minutes 🤯

Lesia Tsurenko prevails in an incredible battle against Ana Bogdan, 4-6, 6-3, 7-6(18) 🙌#Wimbledon pic.twitter.com/kS63QxBQVI

— Wimbledon (@Wimbledon) July 7, 2023

2️⃣0️⃣-1️⃣8️⃣

The 38-point tie-break between @LTsurenko and @ana_bogdan was the longest in Grand Slam women’s singles history 😱#Wimbledon pic.twitter.com/LxAZcjjMR7

— Wimbledon (@Wimbledon) July 7, 2023