Două din trei versus trei din cinci: Argumente pro şi contra meciurilor maraton

Recent, doi dintre cei mai reputaţi jurnalişti americani specializaţi pe tenis, Jon Wertheim de la Sports Illustrated şi Steve Tignor de la tennis.com s-au exprimat vizavi de durata meciurilor de cinci seturi şi a tie-break-ului în setul decisiv.  

Luând ca punct de plecare spectaculozitatea meciurilor de la Olimpiadă, care au fost jucate în formatul cel mai bun din trei seturi, Jon Wertheim susţine că meciurile de cinci seturi nu mai servesc intereselor jucătorilor, spectatorilor şi televiziunilor.

„Destul cu meciurile de cinci seturi la Grand Slam-uri, cel puţin până la finală. Sunt nepractice şi depăşite. Tenisul n-a fost niciodată mai solicitant fizic ca acum şi provoacă accidentări pe bandă (vezi Rafael Nadal). Este de asemenea mai important ca niciodată să te adaptezi la programul transmisiunilor TV. Puteţi să râdeţi, dar este naiv să susţii că televiziunile nu joacă un rol crucial în promovarea tenisului. De ce forţăm nişte jucători care sunt şi-aşa obosiţi? De ce încurcăm programele televiziunilor? Meciurile acestea de două seturi din trei (de la JO – nota mea) au fost fantastice. Durata lor a fost perfectă. Au captivat fanii şi au furnizat emoţii incredibile. Chiar şi după meciurile mai lungi, jucătorii s-au putut reîntoarce a doua zi ca să joace. Nici măcar un singur fan sau jurnalist cu care am vorbit n-a zis: ”Grozav meci, dar mă simt păcălit. Aş fi vrut să dureze cu o oră jumătate mai mult”.

Wertheim e de părere că şi meciurile de două seturi din trei în care nu există tie-break în decisiv ar putea fi îmbunătăţite în ceea ce priveşte durata:

“E caraghios. Unele din meciurile acestea (în care setul trei se lungeşte foarte mult– nota mea) devin nişte bizarerii. Câştigătorul este stors fizic. Programul zilei e dat peste cap. Pentru că ştiu că există posibilitatea să joace nişte decisive interminabile, jucătorii de simplu nu se mai înscriu la dublu sau la dublu mixt. Poate s-ar putea introduce o regulă ca la 10-10 în decisiv să se joace un tie-break? Sau ceva similar. Chestia asta cu “meciurile maraton” a început să-şi piardă farmecul. “

Steve Tignor admite că unele din argumentele colegului său de breaslă sunt fundamentate, dar nu e convins că Slam-urile ar trebui jucate în formatul două seturi din trei.

“Am fost mereu de părere că formatul trei din cinci ar trebui să rămână. Dar recunosc, Jocurile Olimpice nu au dezamăgit la capitolul spectaculozitate şi dramă doar pentru că meciurile au fost mai scurte. Sunt de acord că e greu să ceri unui spectator să stea şi să se uite la un meci întreg de cinci seturi. În sistemul două din trei, linia de sosire este mai clară şi mai aproape, ceea ce face ca fiecare game să fie important chiar de la început. Pot să înţeleg argumentele lui Jon. Dar eu susţin totuşi formatul trei din cinci la Slam-uri şi la Cupa Davis datorită gravităţii acestor ocazii speciale – în rest, e suficient  să se joace două din trei, cu exceptia finalei Turneului Campionilor. O victorie în cinci seturi nu este o întâmplare, nu poate fi bazată doar pe noroc.  Schimbarea formatului ar transforma Grand Slam-urile în nişte variante “light”, pe gustul celor care fac reclamele la TV.“

Ce părere aveţi? Credeţi că meciurile de cinci seturi sunt necesare? Credeţi că cele jucate în sistemul două din trei sunt la fel de spectaculoase? Puteţi să staţi fără probleme să vă uitaţi la un meci de patru, cinci ore sau vi se pare exagerat? Dar  despre tie-break în setul decisiv? Şi cine credeţi că ar trebui consultaţi înainte de a lua o decizie în această chestiune?