Dorința de a face să se întâmple lucruri mari. Trei texte de citit, cu și despre Simona Halep

Câteva ore înainte de primul meci al Grupei Roșii, așa că ne-am gândit să facem un tur rapid al presei bune de tenis din afară. Se scrie bine și în engleză, nu doar în românește ☺

Săptămâna trecută, sub semnătura lui Christopher Clarey, NY Times publica un interviu cu Darren Cahill. Am notat pe colț de foaie câteva idei pe care ar trebui să le reținem din discuția antrenorului Simonei cu jurnalistul american.

După US Open, Darren a analizat atent direcția serviciilor Simonei din meciul cu Sharapova, concentrându-se, în mod special, pe punctele importante. Pentru Simona, spune Darren, a fost o surpriză să afle că serviciul secund pleca întotdeauna spre forehandul Mariei. Progresul din săptămânile următoare s-a văzut la Beijing, unde a învins-o pe rusoaică în două seturi, servind impecabil dar, mai ales, servind românilor o dilemă agreabilă: ne bucurăm că a câștigat Simona un meci sau că a pierdut Sharapova un meci?

Lui Darren i s-a amintit și de episodul de după Miami, când a pus problema unei despărțiri de Simona; însă discuția, de data asta, a cotit-o către relația jucător-antrenor, în general. ”Flawed system” (un sistem defectuos) au fost cuvintele pe care le-a folosit el, referindu-se la controlul pe care, în majoritatea cazurilor, jucătorii și jucătoarele îl au în parteneriatul cu antrenorii lor. Acesta este unul din cazurile rare în care un număr 1 în clasament are de partea sa un număr 1 în coaching, iar relația este mult mai echilibrată decât în restul circuitului.

Despre on-court coaching, Cahill este de părere că este și va fi mult timp de-acum încolo cea mai însemnată schimbare din tenis. Problema actuală este că nu poți coborî la jucătoare decât o dată pe set, și ești chemat, de obicei, când aceasta a pierdut setul sau, în general, la greu. Rezultă un ajutor, un calup de informație care vine mai degrabă în zona emoțională decât în cea rațională, strategică. Căștile cu microfon, o idee propusă chiar de australian ATP-ului, ar fi, poate, o variantă de comunicare în timpul meciurilor.

Articolul complet, în care Cahill face și o paralelă interesantă între relația sa cu Simona și ce are Djokovic cu Agassi, îl puteți citi aici.

With his latest pupil at No. 1, I spoke at length with Darren Cahill, fine TV analyst but above all remarkable coach https://t.co/30QWn5ytR1

— Christopher Clarey (@christophclarey) October 19, 2017

Un alt material care s-a bucurat de mult succes săptămâna trecută în presa internațională a fost cel al lui Rohit Brijnath, din The Strait Times, o publicație de limbă engleză care apare zilnic în Singapore.

Rohit, jurnalist sportiv indian cu mulă experiență, a avut ocazia să se antreneze și să joace vreo două tie-breakuri cu Simona Halep, în Singapore. Pentru un pic de context, tipul povestește cum a jucat golf în compania starurilor din LPGA (asociația americană de golf profesionist feminin) și amintește de eforturile altor jurnaliști care au încercat, de-a lungul timpului, să-i înțeleagă pe marii atleți ai planetei, punându-se ”at their mercy”.

De exemplu, în anii 20, romancierul Paul Gallicio, care a scris Farewell to Sport (1938), a intrat în ring cu Jack Dempsey, campionul mondial la box din acea vreme, la categoria grea. De ce a făcut asta? ”Ca să pot scrie o poveste despre cum e să te lovească un expert”. Curajos, stupid, artistic – spuneți-i cum vreți, dar poveștile tari așa se fac.

A fun practice with @Simona_Halep from @STsportsdesk… https://t.co/fScWkmuhN4

— Darren Cahill (@darren_cahill) October 18, 2017

Păstrând proporțiile și revenind la tenis, Brijnath spune că, offcourt, Halep are ceva atât de uman în comportamentul ei, iar acest ”ceva” este dublat de un autocontrol aparte, pe care doar jucătorii de elită îl prezintă. Sună mai bine în engleza frumoasă a lui Rohit, dar cam asta e ideea.

Rohit a pierdut ambele tie-breakuri, prilej pentru a-și aminti (și a ne aminti tututror) de detractorul numit video. Dacă joci tenis, îi vei da cu siguranță dreptate ziaristului: jucătorii de ocazie n-ar trebui să se privească înregistrați, pentru că, în felul ăsta, nu fac decât să-și spulbere orice iluzie că joacă bine.

Concluzia pe care ziaristul de la The Strait Times o trage, ca atâția alții înaintea sa, este că, oricât de dureros e procesul de acumulare a experienței, aceasta rămâne de neînlocuit.

Articolul, cu tot cu discuția celor doi, plus minciuna simpatică a Simonei de la final, îl găsiți aici.

Iar pentru final, am păstrat podcastul cu Halep, pe care Courtney Nguyen l-a făcut pentru WTA Tennis Insider. E o discuție light, din care transpare o nouă Simona, mai relaxată și mai înclinată spre umor. Ajută, probabil, și interlocutorul, care nu s-a ferit să-i dea un extemporal rapid în mijlocul interviului. Un pic condensat, iată cum a sunat:

-Mai știi ce ai răspuns, la Indian Wells, când te-am întrebat ce părți ale personalității tale îți ajută tenisul și ce părți ți-l sabotează?
-Whoaa! Ambiția, respectiv impulsivitatea, parcă. Ce am răspuns?
-Ai zis ambiția, iar ce te trage înapoi ai spus că e încrederea.
-Da, păi cam asta am spus și acum, nu?

Organizatorii evenimentului de la Singapore, care au ca sponsor principal Porsche, țin ca fetele să fie comparate cu mașini atunci când se poate. Așa că Simo a fost suficient de drăguță să intre în joc atunci când jurnalista i-a amintit că a demarat sezonul cam gâfâit: ”Da, eu sunt un Diesel – pornesc mai încet și abia mai târziu rulez repede”.

Inevitabil (personal, aștept cu nerăbdare ziua când subiectul va fi sărit de pe agendă), s-a ivit și discuția despre Roland Garros și înfrângerea dureroasă din finală. Evident, Simonei îi vine mai ușor să vorbească acum despre ea, pentru că finalul de sezon și jocul său au convins-o că va mai avea ocazii. Despre perioada ce i-a succedat finalei, Halep spune: ”m-am dus acasă și am fost deprimată 3-4 zile. Apoi, m-am întors pe teren și mi-am dat seama că ritmul de joc e iarăși bun și că trebuie să continui să muncesc”. Procesul de lucru pentru cea mai bună jucătoare lume sună destul de simplu, nu?

Și o ultimă idee de punctat: emoțiile. Le simțim când mergem la un interviu sau chiar când jucăm un super tie-break la un concurs de amatori, dar ele sunt resimțite și de super-campioni care sunt al naibii de buni la ceea ce fac. Simona, de exemplu, spune că problema emoțiilor este una bună. Chiar și cele intense, care-ți aduc dureri de stomac, așa cum a pățit în China, pot contribui la rezultate bune. Cu timpul, și-a dat seama pe pielea ei, însă i-a spus și Darren. Iar când îți spune Darren, parcă se mai liniștesc lucrurile în tine.

Tot interviul (audio și text) îl găsiți aici și poate fi rezumat în câteva cuvinte spuse de Simona pe la jumătatea discuției: the desire to make some big things happen.

Foto: Jimmie48Photography

 

***

Săptămâna asta pleacă spre voi!

Tricourile care sărbătoresc un moment istoric pentru tenisul românesc sunt în Shop, așa cum au fost votate de cititorii 30-0.

Ia-ți „Onederful” – preferatul publicului – și „Onederful Black”. 

Onederful 

Onederful Black